Paste fericit!

Va dorim un Paste linistit si luminat!
Adina si Catalina, alias Retete Geniale

🙂 Stiati ca… Tropaeolum Majus (Condurul doamnei, Caneluța sau Conduraș), originala din America de Sud este des cultivată, atât ca plantă ornamentală cât și ca plantă medicinală. In România condurașii sunt cultivați mai ales în scop decorativ dar deasemenea pot fi folosite frunzele cat și fructele în scop culinar. Frunzele pot fi folosite în salate, având un gust piperat, semințele sunt deasemenea comestibile și pot fi folosite pe post de substitut pentru capere.[5]

https://ro.wikipedia.org/wiki/Tropaeolum_majus

Anunțuri

Incondeierea oualor de Paste!

Source: Incondeierea oualor de Paste!

Sarmaluta buclucasa si Oda ei de Pastorel Teodoreanu

sarmale1

Nici pe departe nu as putea sa fiu atat de creativa pentru a dedica o oda sarmalelor, precum Pastorel Teodoreanu… pesemne ca le iubea prea mult. Facute de mama pentru o masa obisnuita de peste an sau sarbatorile de primavara, de Paste sau Craciun, mai mari sau mai mici, in varza murata sau foi de vita, sarmalele ne-au gadilat simturile vizual si olfactiv si mereu am cerut o a doua portie pofticiosi. Sarmalele mamei au fost si vor fi preferatele mele – cred ca pentru orice copil, mic sau la orice alta varsta, sarmaua mamei va fi mereu acolo, o poveste ce nu poate fi preluata si repovestita exact la fel. Tine de magia mamelor si doar mama fiind o poti descoperi.

Termenul „sarma” provine din cuvântul turcesc „sarmak”, care înseamnă „rulou”, sau „pachet”. Este vorba deci despre un ambalaj, ceva care înfăşoară o umplutură. „Se pot face sarmale și de post, înlocuind carnea din umplutură cu orez, ciuperci, soia, legume tocate, păsat de porumb, sau chiar bucățele de pâine (la alegere sau în diferite combinații după gust). Varza folosită la prepararea sarmalelor poate fi proaspătă sau acră (murată rapid sau pentru a fi păstrată peste iarnă). Sarmalele se mai pot prepara cu foi (frunze) de podbal, ștevie, spanac sau (în unele zone) hrean. La servire, smântâna poate fi înlocuită cu iaurt sau (mai ales în Ardeal) cu lapte covăsit (iaurt preparat în casă). Sarmalele cu păsat sunt „de post” (adică, gătite fără carne, grăsimi animale, pește, ouă sau produse lactate, cu multe vegetale si ciuperci) dar pot fi și „de frupt” dacă li se adaugă la împachetat căte o felie de costiță sau jambon afumat în mijlocul umpluturii. Gurmanzii sunt de părere că sarmalele sunt mai gustoase dacă se fierb într-un ceaun din fontă, la foc domol, sau într-o oală de ceramică, la cuptor, dacă la fundul ceaunului/oalei de ceramică și printre sarmale se pun bucăți de șorici afumat sau chiar un ciolan de porc afumat, frunze de cimbru, mărar și boabe de piper.  În unele sate din Munții Apuseni, (unde se mai păstrează denumirile de „sarmă” și „sarme”), țăranii pun printre sarmale, bucăți de călbaj (un fel da caltaboș făcut cu bucăți de carne amestecate în umplutura tradițională și bine afumat).” https://ro.wikipedia.org/wiki/Sarma

…………..

Pentru compozitie avem nevoie de 2 kilograme de varza murata, alba, dulceag-acrisoara si cu frunza subtire. 1 kilogram carne de porc sau 500gr carne de porc si 500gr carne de vita amestecate, daca nu vreti ca sarmalele sa fie prea grase. Se poate folosi doar carne de vita, dar vor iesi prea uscate indiferent cat ulei le veti folosi. 150 grame de sunca sau costita afumata. 100 grame orez bine ales  si spalat (puteti pune si mai mult daca aveti frunza, vreti mai multe sarmale si nu mai aveti carne). Bulion de casa si doua rosii mari si proaspete. 2 cepe medii sau una mare. 2 morcovi. Unul sau doua oua depinde cat de mari sunt. Patrunjel, cimbru si marar verde. Tarhon doar daca va plac foarte aromate. Piper. Sare. Apa si ulei (il prefer pe cel de floarea soarelui).

…………..

Se ia varza, se desface, se clateste si daca este nevoie se pune la desarat cu ceva timp inainte de a face sarmalele. In apa rece, care se schimba din cand in cand. Apoi se aleg frunzele subtiri si se lasa la o parte cotoarele tari, nu se arunca. Pana cand se desareaza varza facem compozitia (foto1).

dsc_0221

Intr-o cratita, punem un pic de ulei (chiar daca avem carnea de porc putin grasa) carnea tocata, ceapa taiata foarte marunt, morcovul ras, orezul, oul. Adaugam tocate cat mai marunt patrunjelul, cimbrul, tarhonul daca este cazul si piperul. Nu saram pana cand nu gustam foile de varza, sa nu ne iasa sarmalele prea sarate. Le amestecam bine si le punem pe foc sa le calim putin pana se schimba culoarea carnii. Lasam la racit (foto2).

2.
dsc_0005

Cand compozitia s-a racit si foaia de varza s-a desarat ne punem pe rulat. Abia acum se sareaza compozitia. Foile de varza subtiri se taie in asa fel incat sa aiba dimensiunea unei palme mici si delicate de femeie. Iar compozitia cat poti lua intr-o lingura de supa (foto3).

3.
dsc_0233

Se intinde foaia de varza in palma, compozitia in mijloc si se ruleaza foaia pentru ca in mana sa ramana ceva asemanator unui tub mic. Mana in care este sarmaua se face caus iar cu degetele de la mana cealalta se preseaza in ambele capete marginile foii de varza spre interior. Astfel se formeaza sarmaua (foto 4 – 9).

4.
dsc_00065.
dsc_00086.
dsc_00077.
dsc_00098.
dsc_00109.
dsc_001210.
dsc_0243

Inainte de a le aseza se pregateste oala in care vor fi tinute la foc. O oala mare, care se tapeteaza la baza cu cotoarele si un rest de frunza groasa, tocate marunt si amestecate cu un pic de bulion si cateva bucatele de sunca afumata sau costita. Peste acest strat incepem sa asezam sarmalele in forma circulara, de la margine catre interior in straturi succesive. Intre straturi se stropeste cu bulion, si se arunca sunca sau costita afumata alaturi de cateva frunze verzi de marar (foto 11, 12).

Pentru cei care au la dispozitie un dovleac mare si portocalui, cu un volum in care sa le incapa toate sarmalele e de preferat a fi folosit in locul oalei fie ea si de pamant smaltuit. Altfel va fi aroma sarmalelor si aspectul mesei cu dovleagul cald, plin de bunatati.

11.
dsc_025812.
dsc_0267

Peste ultimul strat facem acelasi lucru, aruncam bulion, sunca, rosiile taiate bucati mai mari sau mai marunte, cum place la fiecare si cateva fire verzi de marar. Acoperim cu cateva bucati de varza mai maricele si acoperim cu apa fierbinte in asa fel incat sa acopere sarmalele. Deasupra nu punem capac, ci le presam cu o farfurie mai mica pentru a nu se desface la fiert (foto13).

13.
dsc_0275

Le bagam in cuptorul preincalzit la 200 grade Celsius. Prima data le lasam jumatate de ora la 200 grade Celsius  iar apoi coboram  la 180 si le tinem asa cam 3 ore. Inchidem cuptorul si dupa ce se raceste la cateva ore le mai punem odata la fiert, la foc mic cam tot 3 ore. Orele de tinut la cuptor sunt oarecum flexibile in functie de cat de groasa si batrana e foaia de varza sau cea de vita de vie. Important este ca ele, atunci cand le mananci, sa se topeasca in gura. Din cand in cand le cautam de apa si de cate ori vedem ca a scazut prea mult adaugam cate un firicel dar doar fierbinte.
Daca le faci astazi si le servesti a doua zi sarmalele vor fi perfecte. La masă,se servesc alaturi de varza cu costita, smantana sau iaurt dupa preferinte, ceapă verde sau salată de ceapă uscată, mamaliguta. Si neaparat cu un pahar de vin negru. 🙂

dsc_0095

dsc_0098

Interesanta mi se pare si masina de impaturit sarmale, doar ca am senzatia ca manual le fac mai repede. Ori poate ca e vorba de dexteritatea pe care eu n-am reusit s-o prind . Pentru cei interesati mai jos un filmulet demonstrativ luat de pe youtube..

Si cum nu puteam incheia povestea fara Oda Sarmalei de Pastorel Teodoreanu v-o astern aici copiata dintr-un volum vechi de poezii al bunicii.

Cum s-ar defini sarmaua?
Vis înaripat al verzei ce-l avu cât a durat
somnul lung metamorfozic în butoiul de murat…

Potpuriu de porc și vacă, simfonia tocăturii,
imn de lăuda mâncării, înălțat în cerul gurii.

O cochetă care-și scălda trupu-n sos și în smântână
și se-nfășoară în varză ca în valuri de cadână.

O abilă diplomată ce-a-ncheiat o strânsă ligă
c-o bărdacă de vin roșu și-un ceaun de mămăligă.

Oponentă din principiu și un strașnic adversar
pentru tot ce e dietă sau regim alimentar.

Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată
ce te-mbie cu mirosuri de slănină afumată.

Locatara principală ține-n spațiu tolerate
perle de piper picante, boabe de orez umflate.

O prozaică’nnăscută, cum s-o prinzi în prozodie
că de când e lumea, porcul n-a citit o poezie.

Un aducător de sete, de bei vinul cu ocaua.
Iată-n câteva cuvinte cum s-ar defini… sarmaua !!!

🙂

Somon in crusta

Daca esti in cautarea unei retete cu care, garantat, sa treci drept Masterchef in fata invitatilor la prima masa dupa petrecerea de Revelion  ai gasit-o aici: pe cat de simpla este prepararea, pe atat de spectaculos si savuros este rezultatul. Aveam nevoie de un preparat special pe baza de somon, am rasfoit printre retetele lui Jamie si printre cele ale lui Gordon Ramsey, nu m-a atras in mod special nimic din „oferta” lor, asa ca in final am ales sa combin idei din mai multe retete. La olimpiada gatitului iti propun sa treci de faza pe bucatarie cu somon la tigaie si sa treci la faza pe sufragerie cu somon la cuptor in crusta de foietaj si imbracat in spuma de branza cu pesto si baby spanac sotat. somon5

Suna mai sofisticat decat este si asta te poate face sa te intrebi de ce sa te complici. Te asigur, nu este nimic complicat aici, aspectul este spectaculos, iar gustul este absolut divin. In plus, prepararea dureaza maxim 30 minute si inca aproximativ 30 coacerea.

Pentru 4  persoane avem nevoie de:

600 g pave de somon

Pentru spuma de branza cu pesto:

50 g frunze proaspete de busuioc
2 catei de usturoi
50 g pecorino romano ras (sau parmezan daca nu gasesti pecorino)
300 g crema de branza Phipadelphia simpla, cu continut normal de grasime
sare si piper supa gust
ulei (de preferat de masline)

Pentru sote-ul de spanac:

200 g baby spanac
2 catei de usturoi
1 ceapa rosie mica
ulei (stii deja, de preferat – de masline)
sare

Alte ingrediente
1 pachet foietaj – recomand cu convingere „Morarita”
1 ou batut
faina
sare si piper

Incalzeste cuptorul la 200 grade Celsius si pregateste o tava de copt imbracand-o cu folie de aluminiu alimentar (de preferat) sau hartie de copt.

1.Prima operatiune este pregatirea sosului pesto: pui frunzele de busuioc impreuna cu usturoiul, pecorino si uleiul in blender si le amesteci pana obtii o pasta relativ omogena. Potrivesti de sare si piper.

pesto

2. Pui sosul pesto peste crema de branza Philadelphia si omogenizezi amestecul.

pesto-somon2

3. Pentru sote-ul de spanac calesti ceapa taiata marunt in uleiul incins, adaugi usturoiul tocat si spanacul proaspat.Calesti usor spanacul amestecand usor cu ceapa deja lucioasa,  fara a-l lasa insa sa se inmoaie complet. Lasi deoparte sa se raceasca si treci la pregatirea pestelui.

4. Pentru aceasta reteta vei folosi somon fara oase si fara piele, pave. Pave-ul are si avantajul ca este o bucata compacta, cu dimensiuni relativ regulate, cu atat mai potrivit pentru o reteta ce presupune impachetarea carnii in aluat. Cum de data aceasta nu am gasit am cumparat file caruia i-am indepartat cu grija pielea. Am suprapus doua bucati de file – parte ingusta peste parte lata – astfel incat la „impachetare” sa obtin o forma cat mai regulata si egala ca grosime pentru a asigura coacerea uniforma si in profunzime a „pachetului”.

somon13

Cum spuneam, am indepartat pielea, am spalat bine pestele, l-am lasat cateva minute sa se scurga pe un servet de hartie iar apoi l-am tamponat cu hartie cautand sa ramana cat mai uscat cu putinta, dupa care l-am sarat.

5. Am intins o foaie de aluat (nu trebuie sa aiba mai mult de 1/2 cm grosime)  dupa care am asezat in mijlocul ei jumatate din sote-ul de spanac, intinzandu-l intr-un strat uniform pe o suprafata cat am estimat ca va acoperi pestele (cele 2 fileuri suprapuse parte ingusta peste parte lata).

spanac-somon

6.Peste stratul de spanac am asezat pestele pe care l-am acoperit cu un strat gros de crema de branza cu pesto.

somon10

7. Hai ca aproape am terminat, mai avem doar un pas. Si inca unul 🙂  Pune peste crema de branza ce a mai ramas din sote-ul de spanac, apoi unge foaia de aluat cu ou batut in jurul montajului pe care l-ai facut. Presara sare de mare si piper (optional) dupa care, cu atentie, adu fiecare parte de aluat peste pestele din mijlocul foii, ca si cum ai impacheta un sandwisch.

somon6

8. In pachetul de foietaj Morarita gasesti 2 foi de aluat – pe prima ai folosit-o deja,  vei avea nevoie si de a doua pentru a acoperi complet pestele: dupa ce ai strans partile primei foi in jurul pestelui (si peste el – cat il acopera) pune cea de a doua foaie si asigura-te ca ai infasurat complet pestele cu tot ce are pe el, obtinand un pachet cat mai uniform. Nu uita sa ungi cu oua batut si sa presari cu sare fiecare parte de aluat ce urmeaza sa vina in contact cu o alta. Inchide „pachetul” si la capete indepartand, daca este cazul, excesul de aluat adunat in aceste parti.somon4

9.  Asaza „pachetul” inchis bine la ambele capete in tava pregatita anterior avand grija sa ungi cu un pic de ulei zona pe care il vei plasa. Cresteaza superficial suprafata pachetului, fara a taia in profunzime (sa nu ajungi la continutului pachetelului), asigurand astfel obtierea unui aspect frumos al crustei dupa coacerea. Unge bine cu ou batut si presara cu sare de mare. Pune tava in cuptorul incalzit deja si lasa la copt la 200 grade pentru aproximativ 25 – 30 minute – vei stii cand este gata dupa aspectul crustei bine rumenite si dupa mirosul imbietor ce va razbate din cuptor.

10. Cand consideri ca este copt suficient scoate tava din cuptor si lasa preparatul sa se odihneasca si sa se racoreasca pentru 15 – 20 minute, dupa care ii poti pofti pe toti ai tai sa savurati minunatia. Pofta buna!

somon-best

Trunchi de copac – varianta autohtona a traditionalului (la altii) Bûche de Noël sau Yule Log

Fiecare popor isi are traditiile lui, iar pentru noi, romanii  sarbatoarea Craciunului este cea mai incarcata de semnificatii si obiceiuri minunate. Bineinteles ca si componenta gastronomica isi are partea ei consistenta, iar daca ma gandesc doar la cele mai reprezentative dulciuri, traditionala Julfa sau cozonacul dolofan, de fapt o paine ritualica, simbol al bogatiei si transformarii spirituale, nu mai avem nevoie sa ne uitam la ce pun altii pe masa de Craciun. Asa ca, reteta pe care v-o propun astazi este doar una de tort festiv, fara nici cea mai mica legatura cu Craciunul romanesc, dar potrivita, de ce nu, pentru masa de Revelion sau pentru orice moment in care doriti sa va rasfatati pe voi si pe cei dragi voua.

buna

Blatul usor nu are nici macar un fir de faina, zaharul se poate inlocui fara impact asupra gustului cu un indulcitor natural, de exemplu xylitol, atat in blat cat si in crema astfel incat acest tort devine numai bun pentru a  alina dorul de desert celor ce au diverse restrictii alimentare (datorate diabetului, intolerantei la gluten sau pur si simplu, cauta sa reduca numarul caloriilor).

Asadar, pentru blat avem nevoie de:
6 oua mari
150 g zahar pudra
50 g cacao de buna calitate
1 lingurita de esenta de vanilie
un praf de sare

La aceastea se adauga cele necesare pentru pregatirea cremei si anume:
175 g ciocolata neagra
150 g zahar pudra
300 g branza mascarpone
1 lingura lichior de buna calitate
1 lingurita esenta de vanilie

Preparare:

  1. Incalzeste cuptorul la 180 grade Celsius si pregateste o tava de 22 x 32 ajustand o bucata de hartie de copt pe dimensiunile acesteia.
  2. Pentru blat: Cerne printr-o sita fina zaharul pudra. Repeta operatiunea cu pudra de cacao. Bate foarte bine cele 6 albuse ca pentru bezea, adauga 50 g de zahar pudra si bate in continuare pana albusul devine lucios si formeaza varfuri care se mentin cand retragi carligele mixerului. albus-blat
  3. Separat mixeaza galbenusele cu restul de 100 g de zahar pudra pana ce amestecul este foarte fin, cremos si se deschide la culoare. Amesteca pudra de cacao, estenta de vanilie si sarea pana ce s-au incorporat complet in amestecul de galbenus cu zahar.amestec-blat-fara-albus
  4. Adauga o treime din albusul spuma amestecand cu grija prin rasturnare, cautand sa pastram cat mai mult din aerul din spuma de albuse. Adauga inca o treime din spuma si incorporeaz-o usor in amestec, repetand operatiunea si cu restul de albus.incorporare-albus-blat
  5. Intinde amestecul pentru blat in tava pregatita, apoi pune la cuptor pentru aproximativ 20 de minute.blat-in-tava
  6. Pana se coace blatul poti pregati crema: topesti ciocolata in bain-marie si amesteci usor astfel incat s ate asiguri ca nu au ramas bucatele de ciocolata netopite. Lasa sa se raceasca, avand grija sa nu se intareasca prea mult.trunchi20
  7. Mixeaza usor zaharul pudra cu branza mascarpone, adauga esenta de vanilie,  cicolata racita si lichiorul. Dupa gust, poti renunta la lichior punand in schimb 2 linguri de suc de portocala proaspat stors si 1/2 lingurita coaja de lamaie rasa foarte fin.
  8. Intre timp blatul s-a copt si este gata de a fi scos din cuptor. Lasa tava pe un gratar 5 – 10 minute astfel incat blatul sa se raceasca putin, iar intre timp pregatesti o bucata de hartie de copt mai mare decat dimensiunea blatului si o presari cu un strat subtire de zahar pudra.

    Rastorni cu grija blatul din tava peste hartia presarata cu zahar pudra, acoperi bine cu un prospop curat si lasi sa se mai raceasca.trunchi19

  9. Cand blatul mai este doar caldut elimini cu grija hartia pe care a stat in tava si il poti rula cu tot cu hartia pudrata pe care a fost rasturnat – iti va fi mai usor sa il rulezi cu crema fara a-l rupe.
  10. Odata ce blatul s-a racit complet poti trece la umplerea lui cu crema: daca nu l-ai rulat intinzi pur si simplu 2/3 din crema in strat egal pe blatul drept. Daca l-ai rulat il desfaci usor cu grija, indepartezi hartia si pui crema (2/3 din cantitate) in interiorul „semi-cilindrului” format.trunchi17
  11. Rulezi cu grija blatul – chiar daca va mai crapa pe ici pe colo nu este nici o drama, vei umple cu crema si nu se va cunoaste atunci cand tortul va fi gata. Indeparteaza cu o pensula sau cu mana, usor, zaharul pudra ce a ramas pe blat dupa indepartarea hartiei pe care a stat. Chiar daca mai ramane cate un pic – acesta nu se va influenta semnificativ gustul prajiturii.
  12. Asamblarea si decorarea: Asaza ruloul pe un platou dreptunghiular sau pe o tava, taie din ambele capete cate o bucata in unghi, iar partile pe care le-ai indepartat pe aplici unde doresti pe langa sau pe „buturuga” astfel incat sa semne cat mai mult cu o bucata de lemn cu cioturi neregulate. „Cioturile” le lipesti si le acoperi cu crema, apoi acoperi intreaga bucata de lemn cu crema ramasa, intr-un strat cat mai neregulat, imitand pe cat posibil aspectul neregulat de coaja de copac.trunchi15trunchi14Acum nu a mai ramas decat sa iti deslantui fantezia si sa decorezi buturuga dupa inspiratia si placerea ta. Poti adauga mici ciupercute din bezea sau mici bucatele de ciocolata care sa imite crapaturile, ranile, semnele de pe trunchi. Poti adauga din loc in loc chiar si boabe de rodie, merisor glasat sau zmeura, orice se potriveste gustului tau si simtului tau estetic. Eu am lasat buturuga la frigider vreo 2 ore pana s-a intarit suficient crema, dupa care am pudrat usor din loc in loc un strat fin de bruma din zahar pudra. Am tras cateva bucatele de crengute de brad prin sirop de zahar si le-am pudra si pe ele cu zahar fin. Ce a iesit vedeti aici:trunchi_bunatrunchi-best-viewtrunchi5

    Pofta buna!felie-servire-bestfelie-servire

Prajitura Pepe, o reteta rapida si ce ne-a lasat Mos Nicolae in ghetute!

dsc_0377_ink_li

Reteta de Mos Nicolae lasata la usa noastra pentru voi toti, si mai ales pentru cei care nu au avut timp de pregatiri speciale. Pentru mamici ocupate, corporatisti cu program prelungit, tati ce lucreaza in ture si lista este prea lunga sa o desfasuram aici. Este o reteta rapida si delicioasa.
Astazi este o zi sfanta care ne aduce in suflete bunatate si iubire, in ghetute ravase, nuci, mere si dulciuri. Sa fiti iubiti!

… cioc… cioc… cioc… dimineata devreme… ma impiedic ametita pana la usa si gasesc lipit pe dinafara, un bilet nervos semnat… Mos Nicolae… „de ziua mea ai voie sa postezi prajitura de la elfa Pepe pe blog si data viitoare sa-ti lasi ghetele afara sa am unde lasa mesajele, cutie postala n-ai, aracetul e scump si se duce greu de pe lemn, treaba ta”.  Nu pot sa creeeeeed. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, pe hol nimeni. Precum un caine nasos adulmec un miros usor de brad iar prin geamul subtire si ingust de la usa vecinilor privirea imi cade pe zecile de luminite crizate, a unei instalatii, care se aprind si se sting continuu si rapid, de zici ca le e frica de proprietari si vor sa iasa afara. Un gand ma trezeste bruc si un ranjet imi apare subit pe fata… tre’ sa-mi fac bradu’.  Smulg biletul si cu gandul la cum si cu ce o sa curat aracetul de pe majestuoasa mea usa ma retrag in bucatarie sa vad despre ce e vorba. Pun de-o cafea, si pe dosul biletului zaresc urmatoarele.

„Draga mea, am vrut sa-ti aduc o nuielusa dar n-am avut cum, meriti o ghioaga dar ar fi costat prea mult, e criza… iar nuielusele le-am folosit la coronitele de anul trecut ca cei de la pepiniera de la Azuga n-au mai vrut sa-mi dea crengi de brad… in fine, o sa ma descurc altfel anul asta, poate o sa recilez ceva hartie. Si pentru ca sunt un Mos bun, m-am gandit sa-ti las totusi ceva, reteta lui Pepe, o prajitura rapida (pentru ca nu ai avut timp sa pregatesti ceva si deseara vei avea musafiri… (zau asa… scap in eter… ha) care o sa-ti fie de folos. Te pupa Mosul si spera sa-i bucuri pe toti din jur cu ea. Mi se termina pasta asa ca reteta nu ti-o mai pot scrie. Insa am sa-ti trimit un vis. Inchide ochii si Pepe va fi langa tine cu tot ce vei avea nevoie.”

Cool, imi zic, si trec repejor sa-mi indeplinesc sarcina… inchid pleoapele si realizez deja ca doi ochi mari de un albastru intens ma fixeaza cumva dojenitor cu dragoste (fui ce rapid e Mosul asta!!!)… „iar ne vedem pentru scurt timp… mereu asa…” zice Pepe si-ncrunta usor dintr-o spranceana. ” …hm… cu toate astea am sa te ajut cu prajitura sa-ti arat ca totusi te iubesc” si un zambet subtil urmeaza sa ia locul incruntarii. Pepe cea mica de statura si serioasa, asa doar cum numai pe elfi ii onoreaza sa fie, se pune hotarata pe treaba nu inainte de a scoate din maneca trei prajiturele care le aseaza alaturi de cafeaua mea. „Asta va fi prajitura pe care o vom face… „

dsc_0675

Incepe…  „Am adus  pentru blat tu esti atenta la ce-ti zic eu…” … „dadadadaaaa” zic repede cu o tresarire si gura plina cu prajitura delicioasa… „ asa deci… sa continuam…„:
7 albusuri tinute cateva ore inainte la temperatura camerei… niciodata reci
5 linguri cu varf cu nuca macinata
3 linguri cu varf cu faina
5-6 linguri zahar alb/brun (dar nu melasa moale)
1 plic zahar vanilat
o foaie de hartie de copt
o tava ovala (preferata elfilor :-)) dar merge in orice tip de tava, rotunda sau patrata, importanta e inaltimea de 5 cm

… si pentru crema:
4 oua intregi, tinute la temperatura camerei cateva ore
200 grame zahar alb sau brun, pate fi si melasa moale
250 grame de unt
doua linguri de cacao (fiecare pune dupa gust)
doua linguri de rom… eu prefer rom… rom… si nu esenta, dar oricare merge si e bun

I. Sa incepem inainte de toate cu preincalzitul cuptorului – la mediu pentru cuptoarele fara gradatie, si-n jur de 160 la cele cu gradatie (temperatura sa fie asaaaa… ca pentru bezele) si apoi tava… pe care ” o asezonam” cu o coala de hartie de copt. Taiem surplusul, evident cu o foarfeca, de jur imprejur si o lasam in asteptare pana batem compozitia de aluat (foto1).
II.  Luam apoi nucile si daca sunt intregi cel mai rapid si usor mod de a le „macina” e sa le punem intr-o punga si cu latul ciocanului de snitele sa le zdrobim usor. (foto2 si 3).  Dupa, intr-un castron, le amestecam impreuna cu faina si zaharul vanilat (foto4-6).
III. Abusurile de oua se bat cu mixerul (sau telul) pana se intaresc (foto 7-9). Peste albusuri turnam usor amestecul de nuci si faina si cu miscari ample de jos in sus amestecam usor ingredientele sa se formeze bule de aer pana se umfla si se sparg (foto10, 11).
IV. Compozitia astfel obtinuta se toarna in forma si se intinde cat se poate cu lingura sau o spatula (foto12, 13). Inainte de a se baga tava la cuptor, cu cinci minute inainte, temperatura cumptorul se coboara la 140 grade (pentru ca aluatul are si faina). Se urmareste coacerea care este relativ rapida, 15/20 minute… depinde de la cuptor la cuptor, in functie de cum si-l cunoaste fiecare  in parte (foto14). Pentru crema vei avea timp in perioada in care blatul se raceste, nu ai de ce sa te grabesti, fii atent la coacere.
V. Scos de la cuptor blatul se lasa in tava 10 minute. Si pentru a se raci mai repede se desprinde usor, cu tot cu hartie, se ridica de pe tava si se muta pe un fund de lemn  (foto 15, 16) . Cat timp il lasam la racit ne putem ocupa linistiti de crema.
VI. Batem ouale cu zaharul, la foc mic de tot pe aragaz, pana se face o crema (foto17-20). Lasam la racit un pic si apoi cernem usor cacao peste si amestecam iar (foto21, 22). Taiem untul cubulete si il mixam bine pana se face spuma (foto23, 24). Amestecam usor untul cu compozitia de oua si zahar la care adaugam cele doua linguri de rom pana se formeaza o crema fina si grasa (foto25, 26).
VII. Blatul deja racit se taie in doua foi. Incepand pe margini, de jur imprejur si apoi catre centru (foto27). Foaia de la baza se pune din nou in tava, cu tot cu hartie, si se acopera cu jumatate din cantitatea de crema obtinuta (foto28). Se acopera cu cealalta jumatate si peste se intinde restul de crema (foto29). Cu o lingura, sau orice vreti voi puteti da un anumit aspect exterior prajiturii. Pepe a folosit o lingura si arata chiar bine 🙂 (foto30).
VIII. Lasati la frigider o ora si apoi o puteti servi cu incredere. Pentru cei care doresc mai putina crema ingredientele se pot injumatati.

1.dsc_0205

2. dsc_0160

3.dsc_0144

4.dsc_0184

5.dsc_0166

6.dsc_0198

7.dsc_0208

8.dsc_0216

9.dsc_0232

11.dsc_0253

12.dsc_0259

13.dsc_0260

14.dsc_0284

15.dsc_0316

16.dsc_0319

17.dsc_0269

18.dsc_0274

19.dsc_0275

20.dsc_0287

21.dsc_0294

22.dsc_0298

23.dsc_0304

24.dsc_0322

25.dsc_0331

26.dsc_0335

27.dsc_0340

28.dsc_0351

29.dsc_0367

30.dsc_0377

Si Mosului si noua speram sa va placa… Va dorim o zi frumoasa si o seara alaturi de cei dragi… Si nu intrati in panica, pana vin prietenii aveti timp de reteta… a stiut Mosul ce sa lase!

In incheiere, celor curiosi, lasam un link cu povestea celui care a fost Sfantul Nicolae. E interesanta si e pe Wikipedia. De aici aflam ca Sfântul Nicolae este cunoscut ca protector al celor acuzați pe nedrept, al comercianților, călătorilor, fetelor nemăritate, mireselor și, în special, al copiilor mici.
Dar va lasam pe voi s-o descoperiti.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_de_Mira

… iar secretul nostru, adevaratul Mos, este prietena noastra Pompilia Zaharia (Pepe) care cu drag ne-a impartasit deliciul… numit de noi… Prajitura Pepe.
Ii multumim. 😀

Vinete parmigiana

Iata inca o reteta de sezon pentru a profita de belsugul de vara al gradinilor: o mancarica romaneasca de inspiratie italiana ce face dovada ca vinetele,  rosiile, ceapa si busuiocul nu fac doar casa buna impreuna, dar fac si masa buna cui pofteste. Iar mozarella adauga chiar stropul de magie ce da suculenta acestei combinatii si confirma, inca o data, ca o mancare nu are neaparata nevoie de carne pentru a fi perfecta.

VINETE PARMIGIANI_PRINCIPAL

Ai nevoie de:
3 vinete potrivite, curatate si taiate felii de aproximativ 0.5 cm
1 ceapa mare curatata si tocata marunt
6 – 7 rosii medii decojite si rase pe razatoarea mare
350 g mozarella taiata felii
50 g parmezan ras
2 linguri faina
ulei, sare, piper, busuioc proaspat, tocat

Cum procedezi:

1. Incalzeste cuptorul la 180 – 200 grade Celsius.
2. Presara feliile de vinete cu sare si lasa-le deoparte 10 – 15 minute cat sa lase sucul amar.
3. Caleste ceapa in ulei incins, doar cat sa se inmoaie, fara a se praji. Adauga rosiile rase, sare si piper si lasa-le sa fiarba la foc moale, acoperite, cam un sfert de ora. Ia apoi deoparte de pe foc si adauga jumatate din busuiocul tocat.
4. Clateste feliile de vinete, scurge-le bine pe un servet de hartie, apoi tavaleste-le prin faina si pune-le intr-o cratita, in ulei incins, sa se rumeneasca usor, pe ambele parti. Dupa ce toate feliile de vinete sunt rumenite frumos, asaza intr-un vas termorezistent, uns cu ulei, o treime din ele. Presara deasupra stratului de vinete o treime din parmezanul ras, apoi asaza o treime din cantitatea de branza si acopera cu, evident, o treime din cantitatea de sos de rosii.

VINETE PARMI PREPARAREAsaza restul ingredientelor in 2 straturi, urmarind aceeasi „succesiune”.

4. Pune la copt pentru 30 – 40 minute in cuptorul preincalzit, iar cand stratul de deasupra este rumenit frumos fara sa se fi uscat, poti scoate vasul din cuptor. Presara cu restul de busuioc proaspat, tocat si cu un strop de parmezan ras. Merge foarte bine cu focaccia, dar nu e nici o suparare daca o mananci simpla sau o insotesti cu paine autohtona.

2016… cu rețete, filme, cărți și informații… geniale, delicioase și apetisante :-)

Screen Shot 2016-01-01 at 12.57.52 PM

… și a sosit și prima seară din Noul An… an de grație 2016… an în care fiecare și-a pus speranța în mai bine, mai frumos, în iubire si pace. An de la care nu doar trebuie să așteptăm, an pe care trebuie să-l modelăm, ca mici artiști ce suntem, fiecare cum știe mai bine, mai frumos, mai cu iubire și-n pace, chiar din prima zi. An în care să fim noi cei ce dăm valoare timpului și nu el nouă.
Vă dorim să fiți iubiți și mulțumiți… și nouă, Adina și Cătălina, ne dorim să vă simțim mereu aproape, și să vă bucurăm cu micile daruri pe care le presărăm de-a lungul anului aici.

Dar să pornim la drum… și ne-am gândit că am putea începe un jurnal frumos împreună, invitându-vă în mica vacanță de început de ianuarie, să vedeți sau revedeți trei filme delicioase și apetisante.  Trei comedii geniale pe care să le savurați seara, după o cină ușoară, un ceai delicios și odihnitor… neapărat alături de oameni dragi vouă.

Un An Nou la maxim!
Rețete Geniale!

1. NO RESERVATION (2007), cu Catherine Zeta Jones si Aaron Eckhart in regia lui Scott Hicks

„Un maestru bucatar, Kate (Catherine Zeta Jones), isi duce viata tot asa cum isi conduce si bucataria din restaurantul de lux 22 Bleecker din Manhattan, cu o intensitate care n-are timp pentru fleacuri, ceea ce ii captiveaza si intimideaza totodata pe cei din jurul ei. Cu o precizie uluitoare, ea conduce fiecare tura haotica de personal, coordonand sute de mese, preparand sosuri delicate, asezonand si preparand fiecare fel de mancare pana aproape de perfectiune.”
Despre film mai multe aici…
http://www.cinemagia.ro/filme/no-reservations-fara-rezervari-fara-retineri-16529/

2. LE CHEF (2012), cu Jean Reno si Michaël Youn, regia Daniel Cohen

Un bucătar cu vechime (Jean Reno) se confruntă cu noii patroni ai restaurantului, care vor ca localul să piardă o stea în rating-ul său pentru a aduce un bucătar tânăr, specializat în gastronomie moleculară.
Despre film mai multe aici…
http://www.cinemagia.ro/filme/comme-un-chef-568020/

3. THE HUNDRED – FOOT JOURNEY (2014), cu Helen Mirren, Om Puri, Manis Dayal, regia Lasse Hallstrom

 „O poveste despre o familie indiana care se muta in Franta si deschide un restaurant cu specific indian chiar vizavi de un restaurant francez cu pretentii, condus de Madame Mallory (Helen Mirren). Batalia pentru bun gust poate incepe!”
Despre film mai multe aici…

În încheiere vă șoptim doar… că cele trei filme le găsiți online pe internet, pe diverse site-uri, cu sau fără subtitrări, fiecăruia cum îi place.

Vizionare placută!

Imagine

Sarbatori fericite!

12376750_970864463006044_1015382780017091448_n

O brad frumos… o Reteta Geniala de Craciun cu oua pictate si turta dulce!

Ziua buna dragi pieteni. Ma pregatisem sa va spun o istorie a pomului de Craciun dar am gasit multe pe internet, care de care mai interesante si am schimbat macazul oferindu-va o alta poveste mai scurta dar la fel de interesanta, a oualor pictate pentru pomul de iarna. Dar nu va voi interzice istoria ce o vroiam a zice, pentru ca e frumoasa, tare frumoasa si am sa va indrum catre un link, sper sa va placa: http://www.interferente.ro/legenda-bradului-de-craciun.html

DSC_0487

Eram in iarna lui… cand ma mutasem definitiv la Bucuresti dupa facultate si ma gandeam la pomul de Craciun. Cautam globulete de sticla si ori nu gaseam sa-mi placa, ori mi se pareau exorbitant de scumpe. Piata inundata cu chinezarii de plastic nu ma incanta de loc. Asa am decis, pana sa gasesc ceea ce imi doream, sa incerc un brad traditional ornat cu mere, covrigei, nuci, ingerasi. Astfel, pasii m-au indreptat spre un muzeul de vis, Muzeul Taranului Roman, unde nu mare mi-a fost mirarea ca printre produsele traditionale pentru sarbatorile de iarna sa disting intr-un cos tupilat intr-un colt, prea cunoscutele oua sucevene, pictate de asta data cu motive de iarna.

DSC_0182

Ce bucurie! Ce frumusete si ce munca de migala mi s-au revelat atunci prin fata ochilor. Povesti de iarna din viata satului, cu Mosul cel plin de daduri, cu  Omul de zapada fericit pe patine. Umorul fantastic al taranului roman. Uite un Plugusor, O Sorcova de An Nou si un La Mos Ajun, scrise cu o caligrafie perfecta. Cata rabdare. Scormonesc fericita in cos, precum un copil ce a gasit sacul cu daruri deschis si mai descopar, pictate, biserici mici, casute, braduti, reni, sanii si ninsori. Caut si caut, aleg si aleg, dar parca le-as lua pe toate. Cineva se aproapie din spate si se uita peste umarul meu in cos. „O ce frumoase sunt! N-am mai vazut asa ceva.” Eu marai, precum un catel rautacios si egoist cu osul lui. Cautarea mea nu era la sfarsit, si concurenta ce vroia sa se uite in cosul cu minuni imi sufla in ceafa. Mi-am protejat bine comoara, acoperind-o precum un uliu puii si mi-am vazut serioasa de treaba :-D. M-am hotarat cu greu la cele de mai jos, si de atunci astept parca mai cu ardoare sarbatorile de iarna si ajunul Craciunului sa impodobesc bradul mai frumos, cel mai frumos, uitand de prea cautatele globuri de sticla. Cu oua, covrigi, turta dulce, ingerasi din panuse si merisoare mici, cate odata bomboane.

DSC_0487

DSC_0465

Si cum trebuie sa-i dam cezarului ce-i al cezarului am intrebat-o curioasa pe vazantoare numele minunatei si rabdatoarei fiinte care mi-a indus atata bucurie cu munca ei. Anita si Ioan Zinici din Suceava, imi sopti la ureche in zumzetul din magazin. Si va spun un „mic secret” pe care sper sa-l dati mai departe ;-). Peste An familia Zinici e prezenta la toate targurile Muzeului Taranului Roman si cele ale Muzeului Satului cu frumuseti care cu siguranta veti dori sa le luati acasa. Insa doar la Targul de Mos Neculae, cel din decembrie, veti gasi povesti de iarna haioase, moderne sau traditionale si veti descoperi ca acea filosofie taraneasca, pura si profunda, ce leaga intr-un fel miraculos viata, moartea si invierea, iarna de primavara, primavara de celelalte anotimpuri si de iarna iar nu a pierit. E vie dar amenintata de consumatorism. Este filozofia ce a tinut sus identitar si vertical poporul roman peste secole. Sa o redescoperim. Sa o luam acasa si sa ne bucuram de ea. Sa ne bucuram ca exista oameni care o dau mai departe. Sa o iubim. E un alt fel de mod prin care putem creste frumos, respecta tarana stramoseasca si iubi Romania!

DSC_0476

DSC_0483

DSC_0507

DSC_0498

DSC_0495

DSC_0491

????????????????????????????????????
Si pentru ca vin sarbatorile care ne aduc brazii in casa, sa ne amintim cu zambetul pe buze si rugaciuni in suflet catre cei plecati, cum si prin ce peripetii treceau, la montarea brazilor in micile apartamente, parintii nostri. Un Toma Caragiu magnific, cu o parodiere fascinanta a vechiului sistem. Parodie de care nu ma pot satura, dar a carui subiect ar trebui sa nu se mai repete nicicand.

Sursa film you tube

Craciun fericit dragi prieteni, Craciun fericit Romania!

????????????????????????????????????Adina si Catalina, alias Retete Geniale 🙂

P.S. Suntem in 23, Muzeul Taranului Roman este deschis si va asteapta. Mai aveti timp pana la noaptea magica sa ajungeti sa va cumparati frumuseti traditionale pentru masa si pomul de Craciun 😀

Program ‪#‎MȚR‬ de Sărbători:
24 decembrie: deschis între orele 10.00 – 14.00
25, 26 decembrie: închis
27 decembrie: deschis între orele 10.00 – 18.00
31 decembrie: deschis între orele 10.00 – 13.00
1, 2 ianuarie: închis
3 ianuarie: deschis între orele 10.00 – 18.00

___________________________________

Surse link-uri

  • google: http://www.interferente.ro/legenda-bradului-de-craciun.html
  • you toube

 

 

 

Bunele maniere la masă, explicate de Păstorel Teodoreanu: „Du mâncarea la gură, nu gura la mâncare. Patrupedele se apleacă la nutreţ, dar n-au ce face!“

Păstorel Teodoreanu, o personalitate complexă- scriitor, avocat, epigramist

Într-una din cărţile sale, “Gastronomice”, apărută postum în 1974, în stilul său inconfundabil, Păstorel Teodoreanu a reuşit să surprindă gastronomia tradiţională. Pe lângă reţetele imortalizate în cărţile sale, care constituie referinţă şi desfătare pentru exigenţele oricărui cititor, Păstorel prezintă şi un cod al bunelor maniere: ce să faci ca să reuşeşti să-ti impresionezi musafirii la masă, dar şi cum să te comporţi atunci când esţi musafir. Toate sfaturile sunt, evident, în aceeaşi notă de umor inconfundabil cu care ne-a obişnuit în lucrările sale.

Iată cele 20 de reguli de bun-simţ care ar trebui respectate de fiecare dintre noi pentru a fi o gazdă perfectă sau un musafir civilizat:

1. Când inviţi pe cineva la masă nu-i faci un serviciu. De aceea, trebuie să-i dai tot timpul impresia că te simţi onorat că a primit să petreacă un ceas sau două sub acoperişul dumitale. Expresia “a face cinste” (a plăti) e grosolanie. Cinste îţi face acela care acceptă.

2. Nu te aşeza niciodată la masă înainte ca doamna gazdă să fi luat loc. Până atunci aşteaptă în dreptul locului care ţi-a fost indicat. Dacă nu ţi-a indicat locul, informează-te!

3. Când te aşezi, aşeaza-ţi scaunul în aşa fel încât, răzimându-te de spetează, bustul să-ţi rămâie perfect vertical. E oribil la vedere domnul care se află pe marginea scaunului. Doamna în această poziţie e de neconceput.

4. Ţine-ţi coatele lipite. Când eşti la masă, ca şi când eşti călare, numai aşa trebuie să le ţii. Pentru a ţine dârlogii, furculiţa şi cuţitul, mişcările antebraţului sunt suficiente. Dacă toti convivii ar ţine coatele pe masă lăsând la o parte latura estetică, pentru banchete ar trebui construite mese kilometrice, cu microfoane şi haut-parleur.

5. Du mâncarea la gură, nu gura la mâncare. Patrupedele se apleacă la nutreţ, e drept, dar n-au ce face.

Nu sorbi supa!

6. Nu sorbi supa, chiar dacă te-ai familiarizat cu zgomotul şi nu-l mai auzi. Dacă nu poti mânca prea fierbinte, aşteaptă puţin. Aşteptând însă, nu-ţi trece vremea suflând în farfurie sau vânturând lichidul cu lingura: fă conversaţie.

7. Dacă cineva îţi pune întrebări când eşti cu gura plină, fă-l să aştepte.

8. Nu duce paharul la gură înainte de a te fi şters (şerveţelul nu-i un ornament) şi cu atât mai puţin dacă n-ai terminat mestecarea. Urmele de alimente pe pahar sunt dezgustătoare.

9. Nu introduce cuţitul în peşte (afară de cazul că ţi s-a pus tacâm special), nici în tocătură. În ambele cazuri furculiţa şi o bucăţică de pâine sunt suficiente.

10. Nu tăia coaja oului cu cuţitul. Urmele lăsate strica apetitul celorlalţi. Serveşte-te de linguriţa cu care ai să mănânci oul.

Brânza, după ce o tai, o aşezi pe pâine şi-o duci la gură!

11. În nici o împrejurare şi sub nici un motiv nu băga cuţitul în gură: e fioros! Brânza, după ce o tai, o aşezi pe pâine şi-o duci la gură (cearcă numai, şi să vezi dacă nu poţi).

12. În afară de pâine, crenvurşti, sparanghel, prune, ridichi de lună şi încă vreo câteva alimente care se bucură de privilegii, nu mânca nimic cu mâna. A decupa o pasăre sau a curăţi un fruct se învaţă într-o singură şedinţă (în câteva luni de dresaj învaţă o maimuţă de specie inferioară).

13. Dacă sticla de vin e pe masă, ai grijă ca paharul vecinei din stânga să fie întotdeauna plin. Dacă cea din dreapta stă alături de un mojic, trebuia să ai grijă şi de ea.

14. Imediat ce amfitrioana s-a pregătit să părăsească masa, ridică-te, având grijă să faci loc vecinei.

15. Dacă nu eşti foarte intim într-o casă, nu cere voie să fumezi imediat ce s-a terminat masa. Dacă alţii mai în vârstă nu şi-au aprins ţigările, rabdă!

Nu spune merci, nu-i chic!

16. Nu cere untdelemn când se serveşte unt topit, şi nici unt topit când se serveşte untdelemn. Poate că lipseşte.

17. Dacă nu poţi rezista nevoii de a te scobi în dinţi, nu-ţi fă paravan din mână: e ostentativ şi neelegant.

18. Când se oferă şi ceai, pune întâi linguriţa pe farfurie şi pe urmă du ceaşca la gură.

19. E bine să mulţumeşti gazdei la plecare pentru clipele pe care le-ai petrecut în casa ei, dar nu spune cum te scoli de la masă: merci! Nu-i chic.

20. Comportă-te, când eşti singur la masă, ca şi cum te-ai comporta la un dineu de gală.”

Viaţa şi activitatea literară

Păstorel Teodoreanu, pe numele de botez Alexandru Osvald, s-a născut la 30 iulie 1894, în Dorohoi. A fost primul băiat al avocatului Oswald Teodoreanu şi al profesoarei de pian la Conservator Sofia (Muzicescu) Teodoreanu. Ceilalţi doi fraţi au fost cunoscutul prozator Ionel Teodoreanu şi Laurenţiu (Puiu) Teodoreanu, mort pe frontul francez în 1918. A debutat cu versuri în săptămânalul „Capitala“ şi a colaborat cu mai multe reviste literare. Primul volum, „Hronicul măscăriciului Vălătuc“ (1928) a fost lăudat unanim de criticii literari ai vremii. Păstorel Teodoreanu a fost şi traducător.

În anul 1956, au fost publicate, în limba română, „Peripeţiile bravului soldat Švejk“, de cehul Jaroslav Hašek, şi „Taras Bulba“, de rusul N.V. Gogol. În 1965, apar, postum, şi traducerile volumelor „Istoria contemporană“, de francezul Anatole France şi „Nuvele“, de Prosper Mérimée, considerat creatorul nuvelei realiste franceze. Celebru l-a făcut însă pasiunea sa de gurmand şi iubitor de vinuri. Este îndeobşte cunoscut faptul că Păstorel Teodoreanu era chemat întotdeauna să arbitreze orice dispută în domeniul identificării şi categorisirii degustării produselor obţinute din struguri, adică vinuri şi coniacuri.

“Umoristul e moralist”

Iată ce scria George Călinescu, în 1934, la apariţia cărţii „Tămâie şi otravă“: „Aproape pretudindeni se dezlănţuie o jovialitate care dă o umilitate de ton diferitelor atitudini şi care ne îndreptăţeşte să afirmăm că Al. O. Teodoreanu rămâne, în fond, un umorist. La temelia umorului stă întotdeauna o atitudine critică, umoristul e moralist. Moralist e Al. O. Teodoreanu“. S-a stins din iaţă la 17 martie 1964, la Bucureşti. Aici zace Păstorel,/ Suflet bun şi spirit fin./ Când mai treceţi pe la el,/ Nu-l treziţi, că cere vin“ – această autoironică epigramă a fost scrisă de Păstorel Teodoreanu să-i servească drept epitaf. Păstorel a murit acum jumătate de secol. Cancer pulmonar. „Moartea lui a fost exemplară“, spunea Alexandru Paleologu.

____________________________________________________

Sursa: articol relatat de ziarul Adevărul.

http://adevarul.ro/locale/calarasi/bunele-maniere-masa-explicate-pastorel-teodoreanu-du-mancarea-gura-nu-gura-mancare-patrupedele-apleaca-nutret-n-au-face-1_565f03077d919ed50ed2e962/index.html#

Fa o bucurie unui copil!

„ShoeBox NU este Moș Crăciun, reni și alte ființe magice, ci este despre oameni care ajută alți oameni, despre altruism și compasiune.

Dacă deschidem bine ochii o să găsim la fiecare colț de stradă un copil sau adolescent singur, flămând, înfrigurat și părăsit. Nu salvăm lumea cu o cutie de pantofi umplută cu dulciuri și alte lucruri, dar vom învăța, în timp, să ne gândim la ceea ce avem și nu le ceea ce ne mai dorim. Vom învăța să prețuim perna pe care ne odihnim capul seara sau pe fularul de la gât. Vom învăța să râdem vieții în față și să apucăm cu amândouă mâinile de viitorul nostru.”

http://www.shoebox.ro/

Prajitura cu pere si fructe de padure

Nu pot sa nu impartasesc cu voi reteta minunatei prajituri ce mi-a incalzit aceasta duminica mohorata de toamna. Promisiunea primita chiar de la prima privire este pe deplin confirmata inca de la intaia lingurita.
_4 Prajitura cu pere_FINAL_DA
Ce ai nevoie:
3 pere medii cat mai coapte
175 grame fructe de padure (mure, zmeura, coacaze rosii, etc)
115 grame zahar brun
115 grame unt
2 oua
170 grame faina
1/2 lingurita praf de copt
1 lingurita coaja rasa de lamaie
5 linguri de lapte
5 linguri rase de zahar (alb, brun cum preferi)
1 praf de sare
o tava de copt mica (eu am folosit o tava patrata cu latura de 20 cm)

_1 PERE DA
1. Incalzeste cuptorul la 200 grade Celsius. In tava pe care o vei folosi pune hartie de copt doar cat sa acoperi fundul acesteia.
2. Pune cele 5 linguri de zahar sa fiarba in 2 linguri de apa pana vei obtine un sirop destul de fluid. Toarna-l in tava.
3. Curata perele de coaja, taie-le in jumatate si elimina mijlocul tare cu seminte si cotor. Aseaza-le in tava cu partea taiata in jos, pe hartia de copt, iar deasupra perelor presara fructele de padure.
_2 Prajitura cu pere _DA
4. Mixeaza zaharul brun cu untul si sarea, adauga ouale si coaja de lamaie, apoi faina cernuta impreuna cu praful de copt. Subtiaza compozitia cu laptele pana ajunge la consistenta unei smantani groase. La nevoie suplimenteaza cantitatea de lapte.
5. Toarna compozitia peste fructe, niveland suprafata si batand usor tava de marginea mesei astfel incat amestecul sa patrunda bine printre fructe.
6. Pune la copt pentru aproximativ 1 ora in cuptorul deja incalzit. Verifica cu scobitoarea daca prajitura este coapta – daca iese curata, fara aluat pe ea, poti scoate tava din cuptor. Las-o sa se racoreasca putin, apoi asigura-te ca prajitura se va desprinde usor de peretii tavii trecand cu grija lama unui cutit printre prajitura si peretii tavii.
7. Rastoarna prajitura pe un platou sau farfurie mare punandu-l/-o deasupra tavii cu fata in jos si facand o miscare rapida de rasturnare a tavii + platoului. Desprinde hartia de copt de pe fructe. Prajitura este minunata calda, dar este foarte buna si rece – asta in cazul in care mai ramane pana se raceste 🙂
_3 Prajitura cu pere _PREZENTARE_DA

O introducere despre… dragul de Ismail, „Stapana condimentelor” si fericirea mea de a le fi descoperit

screen-shot-2014-10-04-at-1-33-15-pm

„Kir Aristideee… nu stricam plachia bre… puneam piper si dafin, puneam… mai puneam putin dafin… putin piper… faceam foc mic si mmmm… spuse Ismail lui Kir Aristide, ce avea locanta in port la Sulina, tragandu-l de maneca si aratandu-i propria firma de la intrare pe care scria cu litere mari – LA PALICARUL AMARAT, Aristide Panaiotis, locanta – cafenea – ceai – ospatarie.
– De ce scriam amarat!!!… il intreba Ismail ganditor, sprijinindu-si cu o mana capul.
– Asta pentru simpatrioti, raspunse Aristide, sa vada ca tanjim de dorul la patrida.
– Lasa bre, schimbam, Ismail pictam, frumos pictam Ismail… scriam LA PALICARUL VESELIT, zise bucatarul zambind smechereste.”

Screen Shot 2015-07-08 at 7.09.21 AM

cadru luat din filmul „Toate panzele sus” (episodul II, Secretul epavei), in regia lui Mircea Muresan, o adaptare cinematografica dupa romanul cu acelasi nume de Radu Tudoran. https://ro.wikipedia.org/wiki/Toate_p%C3%AEnzele_sus_%28film%29  – despre film, dar mai intai va recomand din suflet cartea 😀

De cate ori ma gandesc la un condiment/mirodenie/planta aromatica gandul ma duce la cartea/filmul copilariei mele „Toate panzele sus” si la bucatarul-artist Ismail. Il iubesc si acum considerandu-l condimentul filmului. Fara Ismail cartea nu ar fi avut atata savoare, amintirea mea poate nu ar fi fost atata de pregnanta si dorinta de a vedea Istambulul macar odata in viata asa de ampla. Ooooo… Marele Bazar, ce frumusete! Si nu tocmai standurile cu haine, pantofi ori parfumuri m-au atras, cat bogatia de tarabe pline cu condimente ce-si asteptau cumparatorii. Poate doar cele pline cu ceramica de Iznik au mai avut „curajul” sa concureze la admiratia mea. Si cum nu te poti numi turc dacat daca esti un bun comerciant, am avut bucuria sa cunosc adevarate personaje ce detineau magia de a te atrage sa cumperi diverse plante, macinate fin, care de care mai interesante prin istoria, gustul, culoarea, mirosul si secretul folosirii lor. M-am simtit ca o  vrajitoare batrana si lacoma, atrasa de prafuri si potiuni, care ar fi dorit ca tot acel bazar sa poata intra in buzunarul ei.

Screen Shot 2014-10-04 at 1.45.22 PM

Marele Bazar din Istambul, foto@Katia Moldoveanu

Screen Shot 2014-10-04 at 1.49.33 PM

Marele Bazar din Istambul (aici alaturi de ceramica de Iznik), foto@Katia Moldoveanu

Nu ma gandeam vreodata ca voi ajunge sa ma indragostesc de condimente, in special de unele… simple ori combinate intre ele. Dar incetul cu incetul m-au fermecat si astfel am cautat sa le cunosc, rand pe rand si sa ma bucur de ceea ce ele imi ofera. Pe vremea bunicii nu foloseam termenul de condiment, toate erau catalogate drept mirodenii si aveam destul de putine in jurul carora ne invarteam. Sarea desi nu este considerata un condiment, dupa dictionarul explicativ roman ar fi. Piperul il aveam doar pe cel negru, frunzele de dafin, de cele mai multe ori cumparate „pe sub mana” de la polonezi si turci veniti cu bisnita in Romania, vanilia si scortisoara la fel. Cel mai des batoanele, foarte rare si pretioase, folosite doar iarna de Craciun la vinul fiert.  Mustarul, unica forma de pasta in comert sau boabe la plafar, pe care bunica le incalzea si n-i le punea pe piept de eram bolnavi, spre disperarea noastra – ca la mancare nu tin minte sa le fi folosit… poate la muraturi!!! Patrunjelul, leusteanul, mararul si tarhonul ca plante aromatice despre care am crezut ca are habar orice muritor de rand, cel putin european, pana m-am stabilit in Malta, unde spre exemplu de leustean nu a auzit nimeni. Spre iarna savuram  ceva lamai (cumparate si ele pe piata neagra ori la cozi interminabile de unde ieseai cate odata ciufulit). Tin minte ca tot bunica a  avut ambitia sa isi planteze cateva seminte de-am beneficiat de o productie proprie in numar de 7 lamai per tot familionul. Insa dupa atata lauda bietului lamai i s-a aplecat si-a decedat de boli lamaiesti misterioase, incurabile si rezistente la tratamentele naturiste ale bunicii spre necazul tuturor.  Ardeiul iute nici vorba. Poate cel verde la ciorbe, iar cimbrul crescut intr-un colt de gradina il adulmecam in special in fasole si carnati. Mai pot aminti de ceapa, usturoi, leurda, loboda si maghiran pe care chiar ca le gaseai primavara, vara, toamna sau iarna in orice casa, pe orice masa. Astea intrand ca si verdeturile mai sus amintite in categoria plantelor aromatice. Iar nu in ultimul rand amintesc de floarea de vara preferata a bunicii, condurasul, de care noi beneficiam doar ca floare decorativa ce ne incanta privirea cu tonurile ei de portocaliu, nestiind la vremea aceea ca se si mananca. Si ca sa-mi lamuresc acest aspect am fugit la dictionarul explicativ a caror definitii mi-au linistit nelamuririle. Termenul de condiment se foloseste in general pentru tot ce inseamna substanta aromata, minerala sau vegetala (sarea fiind cea minerala) si cuprinde si termenele de mirodenii si plante aromatice.

Acum in ultima perioada am adaugat la lista din copilarie: busuiocul, rozmarinul, oregano, piperul roz si lavanda (pentru deserturi si ciocolata), sofranul si trufele, rucola, fisticul, vanilia baton, nucsoara, pinul, wasabi sau cimbrisorul. Condurasii si acum ii cresc, doar ca ma bucur de ei doar vizual, simtind ca ar fi ca o impietate fata de preferinta estetica a bunicii, sa-i si mananc.

CONDIMÉNT, condimente, s. n. Nume dat unor substanțe (picante) de origine minerală, vegetală, animală sau de sinteză care, adăugate unor produse alimentare, le conferă un gust sau o aromă specifică, plăcută; ingredient, mirodenie, băcănie. – Din fr. condiment, lat. condimentum. MIRODÉNIE, mirodenii, s. f. 1. Nume dat părților unor plante (exotice) folosite pentru a da mâncărurilor un gust picant sau aromat; p. gener. substanță aromatică alimentară; mirodie. 2. Mireasmă, aromă, parfum. PLÁNTĂ AROMATICA1, plante, s. f. Organism vegetal cu o organizare mai simplă decât a animalelor și care își extrage hrana prin rădăcini, caracterizându-se prin prezența clorofilei, prin faptul că membrana celulei este formată din celuloză și, în cazul speciilor superioare, prin alcătuirea corpului din rădăcină, tulpină și frunze; p. restr. vegetală, mai ales erbacee, cultivată de om sau care crește în mod natural și este folositoare omului; aromatice, plante ce au un gust picant sau aromat folosite pentru a da mancarurilor un gust picant si aromat Din lat. planta, fr. plant

Screen Shot 2014-10-04 at 1.33.15 PM

Marele  bazar din Istambul, foto@Katia Moldoveanu

Concluzia este ca termenul de condimente este aplicat ingredientelor de origine vegetala sau minerala cu gust patrunzator, iute sau aromatic folosite in gastronomie, medicina complementara, cosmetica si chiar la imbalsamari in diferite colturi din lume de mii si mii de ani.  In gastronomie (mancare si bauturi) confera aroma, gust, textura si culoare, fara a avea valoare nutritiva si vin cu mici adaosuri de diferite vitamine si minerale, in cantitati extrem de mici. Folosite in gastronomie, cosmetica sau medicina naturista ele au efecte calmante, reconfortante sau chiar afrodisiace, de la planta la planta, de la caz la caz. 😀 In mare parte ele s-au folosit in cantitati de-a dreptul considerabile, si se folosesc in continuare in Turcia, tarile arabe si asiatice, de unde au si fost aduse, multe dintre ele pe drumul matasii.

Iar pentru a ne fi mai usor in alegerile noastre pe viitor :-), le voi insirui aici, pentru ca in timp, sa le preluam unul cate unul si sa le descoperim impreuna secretele. Cele care mi le amintesc acum fara a tine cont de o neaparata ordine ar fi: sarea; piperul negru, alb, roz sau rosu, tasmanian, Sichuan, de balta, de Cubeda; mustar verde, negru; usturoi; ceapa; hrean; wasabi; ardei iute (de mai multe feluri), Cayenne; chimion; tumeric; cardamom; busuioc traditional, indian, thailandez; cimbru; cimbrisor de padure; condurasi; Curry; dafin; fenicul; ghimbir; curcuma; creson; vanilia; portocala; lamaia; lamaita; fisticul; leusteanul; patrunjelul; mararul; loboda; leurda; maghiran; tarhon; limeta; cuisoare; levantica; macul; menta; migdala; pelinul; oregano; rozmarinul; nucsoara; salcamul alb, roz, australian; sumac; roinita; pinul; muscata lamaioasa; trandafirul de dulceata; telina; rucola, visinul turcesc; angelica; anasonul; nuca de cocos; ienibaharul; lemnul dulce; lemongrass; galangalul; rucola; dovleacul; huacatay; fisticul; cernusca; grauntele paradisului;caperele; mango; angelica; anatto; maslina; mirtul; ruta; rubarba; pandanus; tonka; smirna; tamaita  si poate in primul rand sofranul, care impreuna cu trufele sunt cele mai scumpe condimente din lume, putand ajunge la mii de euro pe kilogram.

condimente

sursa foto: http://sanfordsportsnutrition.blogspot.com/2014/08/spice-it-up.html

Aminteam mai sus de efectele benefice in sanatate, frumusete si echilibrul sufletesc a condimentelor. Si cum in India, de sute de ani circula vorba ca fiecare om are un condiment al lui, va recomand sa urmariti filmul The Mistress of Spices (Stapana mirodeniilor) din 2005. O comedie de dragoste in care poate fiecare va recunoaste o bucatica din el insusi si va dori sa-si asezoneze viata daca nu cu condimente noi, macar cu iubire mai multa.

Tilo (Aishwarya Rai) o femeie venita din India si proprietara unui magazin de mirodenii din San Francisco, are darul de a vedea vietile si dorintele clientilor sai. In calitate de stapana a mirodeniilor, sunt anumite reguli pe care ea trebuie sa le respecte pentru ca mirodeniile sa implineasca dorintele clientilor. Nu are voie sa paraseasca magazinul, sa atinga un alt om si e obligata sa ramana credincioasa mirodeniilor. N-am sa va desconspir finalul, va las pe voi sa-l descoperiti. Va mai soptesc doar atat… il veti gasi pe net online cu subtitrarea aferenta.

Iar la final gandul imi fuge iar la Ismail si ierburile lui aromatice…

„- Gata estem poftim mancam, asta ciorba de perisoare este, cu bors ca la ghiauri… leustean, leustean mult estem… poftim, gustam… gustam…” tipa Ismail sa fie auzit de ghiaurii pentru care gatea…  „Multumim Ismaile, poftim faceam bors de perisoare pentru ghiauri, carnea nu dam la masina… tocam, cu satarul tocam, ca la ‘Stambul”, spuse doar pentru el Ismail… dupa ce ghiaurii ii multumira si se retrasera spre treburile lor.

Screen Shot 2015-07-08 at 8.51.00 AMcadru luat din filmul „Toate panzele sus” (episodul II, Secretul epavei), in regia lui Mircea Muresan, o adaptare cinematografica dupa romanul cu acelasi nume de Radu Tudoran. https://ro.wikipedia.org/wiki/Toate_p%C3%AEnzele_sus_%28film%29  – despre film, dar mai intai de toate va recomand din suflet cartea 😀

Vizionare placuta si nu uitati sa va condimentati viata doar cu ce-i frumos si bun! :-*