Salema Porgy, Xilpa ori cand nu stii ce manaci

All’s Well That Ends Well is a play by William Shakespeare

…dupa o noapte de baute si flamanzeala la cort in Vama Veche, ma trezesc dimineata intepenita de la salteaua tare si sar intr-o barca de unde revin, invingatoare, dupa cateva ore bune cu un pestiuc mic pe care-l prajesc la un foc de alge pe nisipul aspru si ma minunez cat de vizibil-invizibil devine in uleiul incins. Lacomia si foamea din mine ma fac sa nu-i trezesc si pe amici. Era de fapt doar o inghititura, nici nu aveai ce sa imparti. Pentru un dinte cum ar fi spus bunicu’ (mare pescar si bucatar de altfel). Inghit. Odata. Si o caldura prietena cu o ameteala ma cuprind rapid, corpul incepe sa tresara incetisor, mintea-mi da un impuls neuronal stupid si ma trezesc in Malta mea… de vis. Cea cu templieri si barci colorate, cu corabii si zidarii ametitoare, culori de vis de la albastrul turqoise al marii la culoarea pamantului asemanatoare cu cea a mierii de salcam… mai mai sa-ti vina sa-l lingi cand iti e foame. Ma intorc iritata, smuncindu-mi rochita cu trena lunga si plina de pompoane agatata intr-o parama, ca cineva ma striga din spate pe un nume ciudat. Parol ca in anul de gratie 1605 nu avea cum sa ma cheme asa. Zaresc un ins grasun, mirosind traznitor a peste, cu fata joviala, zambindu-mi larg fara un dinte in fata… „My Ladyyy… te rooog… un peste de la mine si restul de la Dumnezeu, am cinci copii acasa”… Oleeeeooo cu cine i-o fi facut si gandul imi zboara la uratenia de vecina, cracanata si „latifundiara”, cu cap de peste care-mi zambeste la fel de jovial in fiecare dimineata de la balconul de vizavi. E nooo, gandesc urat se pare si-mi vad insa de drum dar din spate cu disperare si insistenta aud iar „My Ladyyyyy…”. Si simt in acelasi timp o mana grea pleznindu-ma pe umar. De nervi pupilele mi se dilata brusc si soarele navaleste in ele cu agresiune precum marea la furtuna. Incerc parca sa-l prind acolo si strang pleoapele puternic pana la durere. Cand le intredeschid usor vad conturul camerei mele scaldata in lumina calduta de dimineata…si-l aud pe Janel (batandu-ma pe spate)… „Iubiiii… trezireaaaa, hai sus… mergem a Marsaxlokk dupa peste”. Privirea imi cade pe pisica gri cu dungi galbene ce toarce usor si ma priveste cu ochi mari si limpezi iar capul greu mi se afunda la loc in perna moale…

DSC_1753Si  iata-ne la Marsaxlokk – http://en.wikipedia.org/wiki/Marsaxlokk, dupa o luna (aproape) de detoxifiere a porcului de Craciun de Romania, doar cu legume si verdeturi malteze. Si cum dupa visul halucinant de peste noapte o pofta si o curiozitate de a incerca un peste nou m-au „tras de gluga” am zis… asa sa fie… si am incercat. De dimineata (eeee nu chiar asa de dimineata) ne strecuram printre tarabele cu peste si alte ciudatenii marine, indecisi. Atatea specii noi, unele chiar pe cale de disparitie. A nuuuu, sa nu intelegeti gresit dragii mei, pe cale de disparitie de pe tarabe pentru ca se apropia ora 11 „dimineata”… adica spartul targului… foarte tarziu pentru pescarii maltezi treziti cu noaptea in cap sa aduca peste proaspat la mal si pentru diversi clientii disperati veniti sa cumpere si lipsa in lipsa de peste proaspat, doar doar sa cumpere ceva, oricum si orice.

Ma invart in cerc, privind si gandind ca ceva ma va atrage inexplicabil. Si iata ca din lumea pestrita din jur se decupeaza un ins grasun, mirosind trasnitor a peste, cu fata joviala, zambindu-mi larg fara un dinte in fata… „Madaaame… te rooog… un peste de la mine si restul de la Dumnezeu, am cinci copii acasa”. Pupilele mi se dilata iar… daaaa nuuuuu… nu ma trezesc iar in alt loc, ci carand intr-o puga termoizolanta de secol XXI si an de gratie 2015, spre masina, 4 pesti curatati, aratosi, dungati, cu ochii perfect limpezi, atat de limpezi ca mai ca-ti venea sa le povestesti toate visele tale din copilarie si pe care platisem nu mai mult de 14 euro. Ce mai… pentru mine afacerea secolului. Am reusit prin zgomotul de targ aglomerat sa prind din eter numele de Xilpa… Xilpa, Xilpa… Xilpa… mi-am tot repetat in gand sa nu uit pana…

DSC_0571acasa… unde i-am aranjat pe toti patru intr-o tava de cuptor pentru a-i admira. Apoi prepara si evident manca.  Nu inainte de o sedinta de shooting cu ei la bucatarie, inainte si dupa sesiunea de coacere.  Fara make-up si photoshop pestii au iesit din cuptor la fel de aratosi si alaturi de un sake importat direct de la mama lui Japonia ne-au desfatat delicios, delicat si fara oase prea multe, curiozitatea.  IMG_3587Si asa de deliciosi au fost… fost… fost…fost… aaaa sa nu credeti ca efortul depus a fost prea mare… curiozitatea de a testa si simti un gust nou m-a determinat sa nu-i prepar cu vre-un sos anume. Doar la garnitura de orez am pus nitel sofran. Pe ei i-am spalat, uns cu ulei de masline, i-am asezonat cu rosii cherry, kapere si felii de lamaie, putina sare si un praf de piper, i-am stropit cu vin alb si dat la cuptorul preincalzit, unde in maxim 30 de minute la foc mediu a iesit minunatia asta de mai jos. O stare de fericire a pus stapanire pe mine/noi dupa degustare.

DSC_0634Sincera sa fiu am facut poze si la farfuria aranjata pentru servit, cu orezul sofranit si devenit galbior ce se asorta perfect cu dungile aurii a pestelui Xilpa, dar au iesit in ceata. Or fi iesit asa de la sake!!!… sau poate de la foame ori de la nerabdarea curiozitatii???!!!  Si cum curiozitatea a omorat pisica… sau nu!!!??? si cum e bine sa fim si informati despre ce mancam iata-ma acum in fata net-ului sa descopar faimosul peste. Si uite asa te luminezi in viata si adevarul ti se arata in toata splendoarea lui. Doar ca aceasta splendoare mi-a refacut din nou pupile de balena, lumina multa sa aiba unde navali si ranjetul deja existent sa se largeasca la maxim. Pestele meu dungat e halucinogen, numele lui maltez e Xilpa si cel stiintific Sarpa salpa. Foto si informatiile culese de pe wikipedia  –  http://en.wikipedia.org/wiki/Salema_porgy –  doar trebuie sa dam cezarului ce este al cezarului pentru ca oricum cu toate visele halucinogene adunate la un loc n-as fi stiut sau ghicit asa ceva daca nu citeam pe wikipedia. Doar poate daca eram licentiata a Scolii de Magie si Vrajitorie Hogwarts.

800px-Sarpa_salpa_Sarpa salpa, cunoscut frecvent ca Porgy Salema sau Salema Porgy, este o specie de dorada, recunoscut dupa dungile aurii care se vad pe lungimea corpului său. El poate provoca halucinații atunci când este mâncat. Este relativ comun în largul coastelor Africii de Sud, Tenerife, Malta și Cipru, dar a fost uneori găsit si în Marea Nordului pe langa costa Marii Britanii. Masculii au lungimea (la maturitate deplina) intre 15 si 30 cm, în timp ce femelele ajung sa aiba intre 31 cm si 45 cm. Adevarate modele… ce mai!!!

Sarpa salpa in timpul Imperiului Roman a fost consumat ca un drog de agrement dar in zilele noastre a ajuns sa fie mediatizat abia in anul 2006 cand doi barbati dupa ce au ingerat acest tip de peste la un restaurant mediteraneean au început să experimenteze diverse efecte halucinogene auditive si vizuale. Aceste halucinații, descrise ca înspăimântătoare, au fost raportate ca au avut loc la cateva minute după ce peștele fost ingerat și au avut o durată totală de 36 de ore. Otrăvirea este comună la alte specii de pești halucinogeni, dar nu la Sarpa salpa, care nu este în mod normal psihoactiv. Se crede atunci cand el este halucinogen de fapt ingera o anumită alga sau un anumit tip de fitoplancton care îl face asa. Efectele descrise sunt similare cu cele ale psihedelice tryptamine indolici. Sssst!  Aici nu intram in detalii :-D.  Este, în fapt, des intalnit ca fel de mâncare la restaurante specializate in peste si fructe de mare din zona mediteraneană.

Si abia acum am realizat de ce pozele au iesit blurate „halucinogen” nu ca aparatul ar fi fost de vina :-), de ce in bucataria mea a aparut o prajitura facuta din doua blaturi de pandispan framantate cu sirop de cacao si decorata cu spuma de unt si Zazinela mea cea gri petrol si miorlaitoare a devenit pentru moment posesoarea de dungi galben aurii. Dar cum totul e bine cand se termina cu bine, cum ne spunea marele Shakespeare, si ca adevarul este undeva la mijloc, va poftesc sa gustati din Xilpa pe riscul dumneavoastra evident 😀 si cu speranta de a visa frumos si a ramane intregi la minte.

P.S. … pe Wiki n-au specificat daca pestele ingerat de cei doi era crud sau gatit :-D.  Asa ca fiecare dupa cum i-o fi norocul…

Morala – Incercati sa fiti tot timpul cat mai informati despre ce mancati. INAINTE de a va pune intrebarea daca un vis cu Vama Veche a fost INAINTE sau DUPA ce ati mancat candva… ceva… orice si oricum.

Pofta mare!

314935_4397586893484_154254303_n copy

Anunțuri

Ti-a placut?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s