Category Archives: Altceva

Paste fericit!

Va dorim un Paste linistit si luminat!
Adina si Catalina, alias Retete Geniale

🙂 Stiati ca… Tropaeolum Majus (Condurul doamnei, Caneluța sau Conduraș), originala din America de Sud este des cultivată, atât ca plantă ornamentală cât și ca plantă medicinală. In România condurașii sunt cultivați mai ales în scop decorativ dar deasemenea pot fi folosite frunzele cat și fructele în scop culinar. Frunzele pot fi folosite în salate, având un gust piperat, semințele sunt deasemenea comestibile și pot fi folosite pe post de substitut pentru capere.[5]

https://ro.wikipedia.org/wiki/Tropaeolum_majus

Anunțuri

Incondeierea oualor de Paste!

Source: Incondeierea oualor de Paste!

Prajitura Pepe, o reteta rapida si ce ne-a lasat Mos Nicolae in ghetute!

dsc_0377_ink_li

Reteta de Mos Nicolae lasata la usa noastra pentru voi toti, si mai ales pentru cei care nu au avut timp de pregatiri speciale. Pentru mamici ocupate, corporatisti cu program prelungit, tati ce lucreaza in ture si lista este prea lunga sa o desfasuram aici. Este o reteta rapida si delicioasa.
Astazi este o zi sfanta care ne aduce in suflete bunatate si iubire, in ghetute ravase, nuci, mere si dulciuri. Sa fiti iubiti!

… cioc… cioc… cioc… dimineata devreme… ma impiedic ametita pana la usa si gasesc lipit pe dinafara, un bilet nervos semnat… Mos Nicolae… „de ziua mea ai voie sa postezi prajitura de la elfa Pepe pe blog si data viitoare sa-ti lasi ghetele afara sa am unde lasa mesajele, cutie postala n-ai, aracetul e scump si se duce greu de pe lemn, treaba ta”.  Nu pot sa creeeeeed. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, pe hol nimeni. Precum un caine nasos adulmec un miros usor de brad iar prin geamul subtire si ingust de la usa vecinilor privirea imi cade pe zecile de luminite crizate, a unei instalatii, care se aprind si se sting continuu si rapid, de zici ca le e frica de proprietari si vor sa iasa afara. Un gand ma trezeste bruc si un ranjet imi apare subit pe fata… tre’ sa-mi fac bradu’.  Smulg biletul si cu gandul la cum si cu ce o sa curat aracetul de pe majestuoasa mea usa ma retrag in bucatarie sa vad despre ce e vorba. Pun de-o cafea, si pe dosul biletului zaresc urmatoarele.

„Draga mea, am vrut sa-ti aduc o nuielusa dar n-am avut cum, meriti o ghioaga dar ar fi costat prea mult, e criza… iar nuielusele le-am folosit la coronitele de anul trecut ca cei de la pepiniera de la Azuga n-au mai vrut sa-mi dea crengi de brad… in fine, o sa ma descurc altfel anul asta, poate o sa recilez ceva hartie. Si pentru ca sunt un Mos bun, m-am gandit sa-ti las totusi ceva, reteta lui Pepe, o prajitura rapida (pentru ca nu ai avut timp sa pregatesti ceva si deseara vei avea musafiri… (zau asa… scap in eter… ha) care o sa-ti fie de folos. Te pupa Mosul si spera sa-i bucuri pe toti din jur cu ea. Mi se termina pasta asa ca reteta nu ti-o mai pot scrie. Insa am sa-ti trimit un vis. Inchide ochii si Pepe va fi langa tine cu tot ce vei avea nevoie.”

Cool, imi zic, si trec repejor sa-mi indeplinesc sarcina… inchid pleoapele si realizez deja ca doi ochi mari de un albastru intens ma fixeaza cumva dojenitor cu dragoste (fui ce rapid e Mosul asta!!!)… „iar ne vedem pentru scurt timp… mereu asa…” zice Pepe si-ncrunta usor dintr-o spranceana. ” …hm… cu toate astea am sa te ajut cu prajitura sa-ti arat ca totusi te iubesc” si un zambet subtil urmeaza sa ia locul incruntarii. Pepe cea mica de statura si serioasa, asa doar cum numai pe elfi ii onoreaza sa fie, se pune hotarata pe treaba nu inainte de a scoate din maneca trei prajiturele care le aseaza alaturi de cafeaua mea. „Asta va fi prajitura pe care o vom face… „

dsc_0675

Incepe…  „Am adus  pentru blat tu esti atenta la ce-ti zic eu…” … „dadadadaaaa” zic repede cu o tresarire si gura plina cu prajitura delicioasa… „ asa deci… sa continuam…„:
7 albusuri tinute cateva ore inainte la temperatura camerei… niciodata reci
5 linguri cu varf cu nuca macinata
3 linguri cu varf cu faina
5-6 linguri zahar alb/brun (dar nu melasa moale)
1 plic zahar vanilat
o foaie de hartie de copt
o tava ovala (preferata elfilor :-)) dar merge in orice tip de tava, rotunda sau patrata, importanta e inaltimea de 5 cm

… si pentru crema:
4 oua intregi, tinute la temperatura camerei cateva ore
200 grame zahar alb sau brun, pate fi si melasa moale
250 grame de unt
doua linguri de cacao (fiecare pune dupa gust)
doua linguri de rom… eu prefer rom… rom… si nu esenta, dar oricare merge si e bun

I. Sa incepem inainte de toate cu preincalzitul cuptorului – la mediu pentru cuptoarele fara gradatie, si-n jur de 160 la cele cu gradatie (temperatura sa fie asaaaa… ca pentru bezele) si apoi tava… pe care ” o asezonam” cu o coala de hartie de copt. Taiem surplusul, evident cu o foarfeca, de jur imprejur si o lasam in asteptare pana batem compozitia de aluat (foto1).
II.  Luam apoi nucile si daca sunt intregi cel mai rapid si usor mod de a le „macina” e sa le punem intr-o punga si cu latul ciocanului de snitele sa le zdrobim usor. (foto2 si 3).  Dupa, intr-un castron, le amestecam impreuna cu faina si zaharul vanilat (foto4-6).
III. Abusurile de oua se bat cu mixerul (sau telul) pana se intaresc (foto 7-9). Peste albusuri turnam usor amestecul de nuci si faina si cu miscari ample de jos in sus amestecam usor ingredientele sa se formeze bule de aer pana se umfla si se sparg (foto10, 11).
IV. Compozitia astfel obtinuta se toarna in forma si se intinde cat se poate cu lingura sau o spatula (foto12, 13). Inainte de a se baga tava la cuptor, cu cinci minute inainte, temperatura cumptorul se coboara la 140 grade (pentru ca aluatul are si faina). Se urmareste coacerea care este relativ rapida, 15/20 minute… depinde de la cuptor la cuptor, in functie de cum si-l cunoaste fiecare  in parte (foto14). Pentru crema vei avea timp in perioada in care blatul se raceste, nu ai de ce sa te grabesti, fii atent la coacere.
V. Scos de la cuptor blatul se lasa in tava 10 minute. Si pentru a se raci mai repede se desprinde usor, cu tot cu hartie, se ridica de pe tava si se muta pe un fund de lemn  (foto 15, 16) . Cat timp il lasam la racit ne putem ocupa linistiti de crema.
VI. Batem ouale cu zaharul, la foc mic de tot pe aragaz, pana se face o crema (foto17-20). Lasam la racit un pic si apoi cernem usor cacao peste si amestecam iar (foto21, 22). Taiem untul cubulete si il mixam bine pana se face spuma (foto23, 24). Amestecam usor untul cu compozitia de oua si zahar la care adaugam cele doua linguri de rom pana se formeaza o crema fina si grasa (foto25, 26).
VII. Blatul deja racit se taie in doua foi. Incepand pe margini, de jur imprejur si apoi catre centru (foto27). Foaia de la baza se pune din nou in tava, cu tot cu hartie, si se acopera cu jumatate din cantitatea de crema obtinuta (foto28). Se acopera cu cealalta jumatate si peste se intinde restul de crema (foto29). Cu o lingura, sau orice vreti voi puteti da un anumit aspect exterior prajiturii. Pepe a folosit o lingura si arata chiar bine 🙂 (foto30).
VIII. Lasati la frigider o ora si apoi o puteti servi cu incredere. Pentru cei care doresc mai putina crema ingredientele se pot injumatati.

1.dsc_0205

2. dsc_0160

3.dsc_0144

4.dsc_0184

5.dsc_0166

6.dsc_0198

7.dsc_0208

8.dsc_0216

9.dsc_0232

11.dsc_0253

12.dsc_0259

13.dsc_0260

14.dsc_0284

15.dsc_0316

16.dsc_0319

17.dsc_0269

18.dsc_0274

19.dsc_0275

20.dsc_0287

21.dsc_0294

22.dsc_0298

23.dsc_0304

24.dsc_0322

25.dsc_0331

26.dsc_0335

27.dsc_0340

28.dsc_0351

29.dsc_0367

30.dsc_0377

Si Mosului si noua speram sa va placa… Va dorim o zi frumoasa si o seara alaturi de cei dragi… Si nu intrati in panica, pana vin prietenii aveti timp de reteta… a stiut Mosul ce sa lase!

In incheiere, celor curiosi, lasam un link cu povestea celui care a fost Sfantul Nicolae. E interesanta si e pe Wikipedia. De aici aflam ca Sfântul Nicolae este cunoscut ca protector al celor acuzați pe nedrept, al comercianților, călătorilor, fetelor nemăritate, mireselor și, în special, al copiilor mici.
Dar va lasam pe voi s-o descoperiti.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_de_Mira

… iar secretul nostru, adevaratul Mos, este prietena noastra Pompilia Zaharia (Pepe) care cu drag ne-a impartasit deliciul… numit de noi… Prajitura Pepe.
Ii multumim. 😀

2016… cu rețete, filme, cărți și informații… geniale, delicioase și apetisante :-)

Screen Shot 2016-01-01 at 12.57.52 PM

… și a sosit și prima seară din Noul An… an de grație 2016… an în care fiecare și-a pus speranța în mai bine, mai frumos, în iubire si pace. An de la care nu doar trebuie să așteptăm, an pe care trebuie să-l modelăm, ca mici artiști ce suntem, fiecare cum știe mai bine, mai frumos, mai cu iubire și-n pace, chiar din prima zi. An în care să fim noi cei ce dăm valoare timpului și nu el nouă.
Vă dorim să fiți iubiți și mulțumiți… și nouă, Adina și Cătălina, ne dorim să vă simțim mereu aproape, și să vă bucurăm cu micile daruri pe care le presărăm de-a lungul anului aici.

Dar să pornim la drum… și ne-am gândit că am putea începe un jurnal frumos împreună, invitându-vă în mica vacanță de început de ianuarie, să vedeți sau revedeți trei filme delicioase și apetisante.  Trei comedii geniale pe care să le savurați seara, după o cină ușoară, un ceai delicios și odihnitor… neapărat alături de oameni dragi vouă.

Un An Nou la maxim!
Rețete Geniale!

1. NO RESERVATION (2007), cu Catherine Zeta Jones si Aaron Eckhart in regia lui Scott Hicks

„Un maestru bucatar, Kate (Catherine Zeta Jones), isi duce viata tot asa cum isi conduce si bucataria din restaurantul de lux 22 Bleecker din Manhattan, cu o intensitate care n-are timp pentru fleacuri, ceea ce ii captiveaza si intimideaza totodata pe cei din jurul ei. Cu o precizie uluitoare, ea conduce fiecare tura haotica de personal, coordonand sute de mese, preparand sosuri delicate, asezonand si preparand fiecare fel de mancare pana aproape de perfectiune.”
Despre film mai multe aici…
http://www.cinemagia.ro/filme/no-reservations-fara-rezervari-fara-retineri-16529/

2. LE CHEF (2012), cu Jean Reno si Michaël Youn, regia Daniel Cohen

Un bucătar cu vechime (Jean Reno) se confruntă cu noii patroni ai restaurantului, care vor ca localul să piardă o stea în rating-ul său pentru a aduce un bucătar tânăr, specializat în gastronomie moleculară.
Despre film mai multe aici…
http://www.cinemagia.ro/filme/comme-un-chef-568020/

3. THE HUNDRED – FOOT JOURNEY (2014), cu Helen Mirren, Om Puri, Manis Dayal, regia Lasse Hallstrom

 „O poveste despre o familie indiana care se muta in Franta si deschide un restaurant cu specific indian chiar vizavi de un restaurant francez cu pretentii, condus de Madame Mallory (Helen Mirren). Batalia pentru bun gust poate incepe!”
Despre film mai multe aici…

În încheiere vă șoptim doar… că cele trei filme le găsiți online pe internet, pe diverse site-uri, cu sau fără subtitrări, fiecăruia cum îi place.

Vizionare placută!

Imagine

Sarbatori fericite!

12376750_970864463006044_1015382780017091448_n

O brad frumos… o Reteta Geniala de Craciun cu oua pictate si turta dulce!

Ziua buna dragi pieteni. Ma pregatisem sa va spun o istorie a pomului de Craciun dar am gasit multe pe internet, care de care mai interesante si am schimbat macazul oferindu-va o alta poveste mai scurta dar la fel de interesanta, a oualor pictate pentru pomul de iarna. Dar nu va voi interzice istoria ce o vroiam a zice, pentru ca e frumoasa, tare frumoasa si am sa va indrum catre un link, sper sa va placa: http://www.interferente.ro/legenda-bradului-de-craciun.html

DSC_0487

Eram in iarna lui… cand ma mutasem definitiv la Bucuresti dupa facultate si ma gandeam la pomul de Craciun. Cautam globulete de sticla si ori nu gaseam sa-mi placa, ori mi se pareau exorbitant de scumpe. Piata inundata cu chinezarii de plastic nu ma incanta de loc. Asa am decis, pana sa gasesc ceea ce imi doream, sa incerc un brad traditional ornat cu mere, covrigei, nuci, ingerasi. Astfel, pasii m-au indreptat spre un muzeul de vis, Muzeul Taranului Roman, unde nu mare mi-a fost mirarea ca printre produsele traditionale pentru sarbatorile de iarna sa disting intr-un cos tupilat intr-un colt, prea cunoscutele oua sucevene, pictate de asta data cu motive de iarna.

DSC_0182

Ce bucurie! Ce frumusete si ce munca de migala mi s-au revelat atunci prin fata ochilor. Povesti de iarna din viata satului, cu Mosul cel plin de daduri, cu  Omul de zapada fericit pe patine. Umorul fantastic al taranului roman. Uite un Plugusor, O Sorcova de An Nou si un La Mos Ajun, scrise cu o caligrafie perfecta. Cata rabdare. Scormonesc fericita in cos, precum un copil ce a gasit sacul cu daruri deschis si mai descopar, pictate, biserici mici, casute, braduti, reni, sanii si ninsori. Caut si caut, aleg si aleg, dar parca le-as lua pe toate. Cineva se aproapie din spate si se uita peste umarul meu in cos. „O ce frumoase sunt! N-am mai vazut asa ceva.” Eu marai, precum un catel rautacios si egoist cu osul lui. Cautarea mea nu era la sfarsit, si concurenta ce vroia sa se uite in cosul cu minuni imi sufla in ceafa. Mi-am protejat bine comoara, acoperind-o precum un uliu puii si mi-am vazut serioasa de treaba :-D. M-am hotarat cu greu la cele de mai jos, si de atunci astept parca mai cu ardoare sarbatorile de iarna si ajunul Craciunului sa impodobesc bradul mai frumos, cel mai frumos, uitand de prea cautatele globuri de sticla. Cu oua, covrigi, turta dulce, ingerasi din panuse si merisoare mici, cate odata bomboane.

DSC_0487

DSC_0465

Si cum trebuie sa-i dam cezarului ce-i al cezarului am intrebat-o curioasa pe vazantoare numele minunatei si rabdatoarei fiinte care mi-a indus atata bucurie cu munca ei. Anita si Ioan Zinici din Suceava, imi sopti la ureche in zumzetul din magazin. Si va spun un „mic secret” pe care sper sa-l dati mai departe ;-). Peste An familia Zinici e prezenta la toate targurile Muzeului Taranului Roman si cele ale Muzeului Satului cu frumuseti care cu siguranta veti dori sa le luati acasa. Insa doar la Targul de Mos Neculae, cel din decembrie, veti gasi povesti de iarna haioase, moderne sau traditionale si veti descoperi ca acea filosofie taraneasca, pura si profunda, ce leaga intr-un fel miraculos viata, moartea si invierea, iarna de primavara, primavara de celelalte anotimpuri si de iarna iar nu a pierit. E vie dar amenintata de consumatorism. Este filozofia ce a tinut sus identitar si vertical poporul roman peste secole. Sa o redescoperim. Sa o luam acasa si sa ne bucuram de ea. Sa ne bucuram ca exista oameni care o dau mai departe. Sa o iubim. E un alt fel de mod prin care putem creste frumos, respecta tarana stramoseasca si iubi Romania!

DSC_0476

DSC_0483

DSC_0507

DSC_0498

DSC_0495

DSC_0491

????????????????????????????????????
Si pentru ca vin sarbatorile care ne aduc brazii in casa, sa ne amintim cu zambetul pe buze si rugaciuni in suflet catre cei plecati, cum si prin ce peripetii treceau, la montarea brazilor in micile apartamente, parintii nostri. Un Toma Caragiu magnific, cu o parodiere fascinanta a vechiului sistem. Parodie de care nu ma pot satura, dar a carui subiect ar trebui sa nu se mai repete nicicand.

Sursa film you tube

Craciun fericit dragi prieteni, Craciun fericit Romania!

????????????????????????????????????Adina si Catalina, alias Retete Geniale 🙂

P.S. Suntem in 23, Muzeul Taranului Roman este deschis si va asteapta. Mai aveti timp pana la noaptea magica sa ajungeti sa va cumparati frumuseti traditionale pentru masa si pomul de Craciun 😀

Program ‪#‎MȚR‬ de Sărbători:
24 decembrie: deschis între orele 10.00 – 14.00
25, 26 decembrie: închis
27 decembrie: deschis între orele 10.00 – 18.00
31 decembrie: deschis între orele 10.00 – 13.00
1, 2 ianuarie: închis
3 ianuarie: deschis între orele 10.00 – 18.00

___________________________________

Surse link-uri

  • google: http://www.interferente.ro/legenda-bradului-de-craciun.html
  • you toube

 

 

 

Bunele maniere la masă, explicate de Păstorel Teodoreanu: „Du mâncarea la gură, nu gura la mâncare. Patrupedele se apleacă la nutreţ, dar n-au ce face!“

Păstorel Teodoreanu, o personalitate complexă- scriitor, avocat, epigramist

Într-una din cărţile sale, “Gastronomice”, apărută postum în 1974, în stilul său inconfundabil, Păstorel Teodoreanu a reuşit să surprindă gastronomia tradiţională. Pe lângă reţetele imortalizate în cărţile sale, care constituie referinţă şi desfătare pentru exigenţele oricărui cititor, Păstorel prezintă şi un cod al bunelor maniere: ce să faci ca să reuşeşti să-ti impresionezi musafirii la masă, dar şi cum să te comporţi atunci când esţi musafir. Toate sfaturile sunt, evident, în aceeaşi notă de umor inconfundabil cu care ne-a obişnuit în lucrările sale.

Iată cele 20 de reguli de bun-simţ care ar trebui respectate de fiecare dintre noi pentru a fi o gazdă perfectă sau un musafir civilizat:

1. Când inviţi pe cineva la masă nu-i faci un serviciu. De aceea, trebuie să-i dai tot timpul impresia că te simţi onorat că a primit să petreacă un ceas sau două sub acoperişul dumitale. Expresia “a face cinste” (a plăti) e grosolanie. Cinste îţi face acela care acceptă.

2. Nu te aşeza niciodată la masă înainte ca doamna gazdă să fi luat loc. Până atunci aşteaptă în dreptul locului care ţi-a fost indicat. Dacă nu ţi-a indicat locul, informează-te!

3. Când te aşezi, aşeaza-ţi scaunul în aşa fel încât, răzimându-te de spetează, bustul să-ţi rămâie perfect vertical. E oribil la vedere domnul care se află pe marginea scaunului. Doamna în această poziţie e de neconceput.

4. Ţine-ţi coatele lipite. Când eşti la masă, ca şi când eşti călare, numai aşa trebuie să le ţii. Pentru a ţine dârlogii, furculiţa şi cuţitul, mişcările antebraţului sunt suficiente. Dacă toti convivii ar ţine coatele pe masă lăsând la o parte latura estetică, pentru banchete ar trebui construite mese kilometrice, cu microfoane şi haut-parleur.

5. Du mâncarea la gură, nu gura la mâncare. Patrupedele se apleacă la nutreţ, e drept, dar n-au ce face.

Nu sorbi supa!

6. Nu sorbi supa, chiar dacă te-ai familiarizat cu zgomotul şi nu-l mai auzi. Dacă nu poti mânca prea fierbinte, aşteaptă puţin. Aşteptând însă, nu-ţi trece vremea suflând în farfurie sau vânturând lichidul cu lingura: fă conversaţie.

7. Dacă cineva îţi pune întrebări când eşti cu gura plină, fă-l să aştepte.

8. Nu duce paharul la gură înainte de a te fi şters (şerveţelul nu-i un ornament) şi cu atât mai puţin dacă n-ai terminat mestecarea. Urmele de alimente pe pahar sunt dezgustătoare.

9. Nu introduce cuţitul în peşte (afară de cazul că ţi s-a pus tacâm special), nici în tocătură. În ambele cazuri furculiţa şi o bucăţică de pâine sunt suficiente.

10. Nu tăia coaja oului cu cuţitul. Urmele lăsate strica apetitul celorlalţi. Serveşte-te de linguriţa cu care ai să mănânci oul.

Brânza, după ce o tai, o aşezi pe pâine şi-o duci la gură!

11. În nici o împrejurare şi sub nici un motiv nu băga cuţitul în gură: e fioros! Brânza, după ce o tai, o aşezi pe pâine şi-o duci la gură (cearcă numai, şi să vezi dacă nu poţi).

12. În afară de pâine, crenvurşti, sparanghel, prune, ridichi de lună şi încă vreo câteva alimente care se bucură de privilegii, nu mânca nimic cu mâna. A decupa o pasăre sau a curăţi un fruct se învaţă într-o singură şedinţă (în câteva luni de dresaj învaţă o maimuţă de specie inferioară).

13. Dacă sticla de vin e pe masă, ai grijă ca paharul vecinei din stânga să fie întotdeauna plin. Dacă cea din dreapta stă alături de un mojic, trebuia să ai grijă şi de ea.

14. Imediat ce amfitrioana s-a pregătit să părăsească masa, ridică-te, având grijă să faci loc vecinei.

15. Dacă nu eşti foarte intim într-o casă, nu cere voie să fumezi imediat ce s-a terminat masa. Dacă alţii mai în vârstă nu şi-au aprins ţigările, rabdă!

Nu spune merci, nu-i chic!

16. Nu cere untdelemn când se serveşte unt topit, şi nici unt topit când se serveşte untdelemn. Poate că lipseşte.

17. Dacă nu poţi rezista nevoii de a te scobi în dinţi, nu-ţi fă paravan din mână: e ostentativ şi neelegant.

18. Când se oferă şi ceai, pune întâi linguriţa pe farfurie şi pe urmă du ceaşca la gură.

19. E bine să mulţumeşti gazdei la plecare pentru clipele pe care le-ai petrecut în casa ei, dar nu spune cum te scoli de la masă: merci! Nu-i chic.

20. Comportă-te, când eşti singur la masă, ca şi cum te-ai comporta la un dineu de gală.”

Viaţa şi activitatea literară

Păstorel Teodoreanu, pe numele de botez Alexandru Osvald, s-a născut la 30 iulie 1894, în Dorohoi. A fost primul băiat al avocatului Oswald Teodoreanu şi al profesoarei de pian la Conservator Sofia (Muzicescu) Teodoreanu. Ceilalţi doi fraţi au fost cunoscutul prozator Ionel Teodoreanu şi Laurenţiu (Puiu) Teodoreanu, mort pe frontul francez în 1918. A debutat cu versuri în săptămânalul „Capitala“ şi a colaborat cu mai multe reviste literare. Primul volum, „Hronicul măscăriciului Vălătuc“ (1928) a fost lăudat unanim de criticii literari ai vremii. Păstorel Teodoreanu a fost şi traducător.

În anul 1956, au fost publicate, în limba română, „Peripeţiile bravului soldat Švejk“, de cehul Jaroslav Hašek, şi „Taras Bulba“, de rusul N.V. Gogol. În 1965, apar, postum, şi traducerile volumelor „Istoria contemporană“, de francezul Anatole France şi „Nuvele“, de Prosper Mérimée, considerat creatorul nuvelei realiste franceze. Celebru l-a făcut însă pasiunea sa de gurmand şi iubitor de vinuri. Este îndeobşte cunoscut faptul că Păstorel Teodoreanu era chemat întotdeauna să arbitreze orice dispută în domeniul identificării şi categorisirii degustării produselor obţinute din struguri, adică vinuri şi coniacuri.

“Umoristul e moralist”

Iată ce scria George Călinescu, în 1934, la apariţia cărţii „Tămâie şi otravă“: „Aproape pretudindeni se dezlănţuie o jovialitate care dă o umilitate de ton diferitelor atitudini şi care ne îndreptăţeşte să afirmăm că Al. O. Teodoreanu rămâne, în fond, un umorist. La temelia umorului stă întotdeauna o atitudine critică, umoristul e moralist. Moralist e Al. O. Teodoreanu“. S-a stins din iaţă la 17 martie 1964, la Bucureşti. Aici zace Păstorel,/ Suflet bun şi spirit fin./ Când mai treceţi pe la el,/ Nu-l treziţi, că cere vin“ – această autoironică epigramă a fost scrisă de Păstorel Teodoreanu să-i servească drept epitaf. Păstorel a murit acum jumătate de secol. Cancer pulmonar. „Moartea lui a fost exemplară“, spunea Alexandru Paleologu.

____________________________________________________

Sursa: articol relatat de ziarul Adevărul.

http://adevarul.ro/locale/calarasi/bunele-maniere-masa-explicate-pastorel-teodoreanu-du-mancarea-gura-nu-gura-mancare-patrupedele-apleaca-nutret-n-au-face-1_565f03077d919ed50ed2e962/index.html#

Fa o bucurie unui copil!

„ShoeBox NU este Moș Crăciun, reni și alte ființe magice, ci este despre oameni care ajută alți oameni, despre altruism și compasiune.

Dacă deschidem bine ochii o să găsim la fiecare colț de stradă un copil sau adolescent singur, flămând, înfrigurat și părăsit. Nu salvăm lumea cu o cutie de pantofi umplută cu dulciuri și alte lucruri, dar vom învăța, în timp, să ne gândim la ceea ce avem și nu le ceea ce ne mai dorim. Vom învăța să prețuim perna pe care ne odihnim capul seara sau pe fularul de la gât. Vom învăța să râdem vieții în față și să apucăm cu amândouă mâinile de viitorul nostru.”

http://www.shoebox.ro/

O introducere despre… dragul de Ismail, „Stapana condimentelor” si fericirea mea de a le fi descoperit

screen-shot-2014-10-04-at-1-33-15-pm

„Kir Aristideee… nu stricam plachia bre… puneam piper si dafin, puneam… mai puneam putin dafin… putin piper… faceam foc mic si mmmm… spuse Ismail lui Kir Aristide, ce avea locanta in port la Sulina, tragandu-l de maneca si aratandu-i propria firma de la intrare pe care scria cu litere mari – LA PALICARUL AMARAT, Aristide Panaiotis, locanta – cafenea – ceai – ospatarie.
– De ce scriam amarat!!!… il intreba Ismail ganditor, sprijinindu-si cu o mana capul.
– Asta pentru simpatrioti, raspunse Aristide, sa vada ca tanjim de dorul la patrida.
– Lasa bre, schimbam, Ismail pictam, frumos pictam Ismail… scriam LA PALICARUL VESELIT, zise bucatarul zambind smechereste.”

Screen Shot 2015-07-08 at 7.09.21 AM

cadru luat din filmul „Toate panzele sus” (episodul II, Secretul epavei), in regia lui Mircea Muresan, o adaptare cinematografica dupa romanul cu acelasi nume de Radu Tudoran. https://ro.wikipedia.org/wiki/Toate_p%C3%AEnzele_sus_%28film%29  – despre film, dar mai intai va recomand din suflet cartea 😀

De cate ori ma gandesc la un condiment/mirodenie/planta aromatica gandul ma duce la cartea/filmul copilariei mele „Toate panzele sus” si la bucatarul-artist Ismail. Il iubesc si acum considerandu-l condimentul filmului. Fara Ismail cartea nu ar fi avut atata savoare, amintirea mea poate nu ar fi fost atata de pregnanta si dorinta de a vedea Istambulul macar odata in viata asa de ampla. Ooooo… Marele Bazar, ce frumusete! Si nu tocmai standurile cu haine, pantofi ori parfumuri m-au atras, cat bogatia de tarabe pline cu condimente ce-si asteptau cumparatorii. Poate doar cele pline cu ceramica de Iznik au mai avut „curajul” sa concureze la admiratia mea. Si cum nu te poti numi turc dacat daca esti un bun comerciant, am avut bucuria sa cunosc adevarate personaje ce detineau magia de a te atrage sa cumperi diverse plante, macinate fin, care de care mai interesante prin istoria, gustul, culoarea, mirosul si secretul folosirii lor. M-am simtit ca o  vrajitoare batrana si lacoma, atrasa de prafuri si potiuni, care ar fi dorit ca tot acel bazar sa poata intra in buzunarul ei.

Screen Shot 2014-10-04 at 1.45.22 PM

Marele Bazar din Istambul, foto@Katia Moldoveanu

Screen Shot 2014-10-04 at 1.49.33 PM

Marele Bazar din Istambul (aici alaturi de ceramica de Iznik), foto@Katia Moldoveanu

Nu ma gandeam vreodata ca voi ajunge sa ma indragostesc de condimente, in special de unele… simple ori combinate intre ele. Dar incetul cu incetul m-au fermecat si astfel am cautat sa le cunosc, rand pe rand si sa ma bucur de ceea ce ele imi ofera. Pe vremea bunicii nu foloseam termenul de condiment, toate erau catalogate drept mirodenii si aveam destul de putine in jurul carora ne invarteam. Sarea desi nu este considerata un condiment, dupa dictionarul explicativ roman ar fi. Piperul il aveam doar pe cel negru, frunzele de dafin, de cele mai multe ori cumparate „pe sub mana” de la polonezi si turci veniti cu bisnita in Romania, vanilia si scortisoara la fel. Cel mai des batoanele, foarte rare si pretioase, folosite doar iarna de Craciun la vinul fiert.  Mustarul, unica forma de pasta in comert sau boabe la plafar, pe care bunica le incalzea si n-i le punea pe piept de eram bolnavi, spre disperarea noastra – ca la mancare nu tin minte sa le fi folosit… poate la muraturi!!! Patrunjelul, leusteanul, mararul si tarhonul ca plante aromatice despre care am crezut ca are habar orice muritor de rand, cel putin european, pana m-am stabilit in Malta, unde spre exemplu de leustean nu a auzit nimeni. Spre iarna savuram  ceva lamai (cumparate si ele pe piata neagra ori la cozi interminabile de unde ieseai cate odata ciufulit). Tin minte ca tot bunica a  avut ambitia sa isi planteze cateva seminte de-am beneficiat de o productie proprie in numar de 7 lamai per tot familionul. Insa dupa atata lauda bietului lamai i s-a aplecat si-a decedat de boli lamaiesti misterioase, incurabile si rezistente la tratamentele naturiste ale bunicii spre necazul tuturor.  Ardeiul iute nici vorba. Poate cel verde la ciorbe, iar cimbrul crescut intr-un colt de gradina il adulmecam in special in fasole si carnati. Mai pot aminti de ceapa, usturoi, leurda, loboda si maghiran pe care chiar ca le gaseai primavara, vara, toamna sau iarna in orice casa, pe orice masa. Astea intrand ca si verdeturile mai sus amintite in categoria plantelor aromatice. Iar nu in ultimul rand amintesc de floarea de vara preferata a bunicii, condurasul, de care noi beneficiam doar ca floare decorativa ce ne incanta privirea cu tonurile ei de portocaliu, nestiind la vremea aceea ca se si mananca. Si ca sa-mi lamuresc acest aspect am fugit la dictionarul explicativ a caror definitii mi-au linistit nelamuririle. Termenul de condiment se foloseste in general pentru tot ce inseamna substanta aromata, minerala sau vegetala (sarea fiind cea minerala) si cuprinde si termenele de mirodenii si plante aromatice.

Acum in ultima perioada am adaugat la lista din copilarie: busuiocul, rozmarinul, oregano, piperul roz si lavanda (pentru deserturi si ciocolata), sofranul si trufele, rucola, fisticul, vanilia baton, nucsoara, pinul, wasabi sau cimbrisorul. Condurasii si acum ii cresc, doar ca ma bucur de ei doar vizual, simtind ca ar fi ca o impietate fata de preferinta estetica a bunicii, sa-i si mananc.

CONDIMÉNT, condimente, s. n. Nume dat unor substanțe (picante) de origine minerală, vegetală, animală sau de sinteză care, adăugate unor produse alimentare, le conferă un gust sau o aromă specifică, plăcută; ingredient, mirodenie, băcănie. – Din fr. condiment, lat. condimentum. MIRODÉNIE, mirodenii, s. f. 1. Nume dat părților unor plante (exotice) folosite pentru a da mâncărurilor un gust picant sau aromat; p. gener. substanță aromatică alimentară; mirodie. 2. Mireasmă, aromă, parfum. PLÁNTĂ AROMATICA1, plante, s. f. Organism vegetal cu o organizare mai simplă decât a animalelor și care își extrage hrana prin rădăcini, caracterizându-se prin prezența clorofilei, prin faptul că membrana celulei este formată din celuloză și, în cazul speciilor superioare, prin alcătuirea corpului din rădăcină, tulpină și frunze; p. restr. vegetală, mai ales erbacee, cultivată de om sau care crește în mod natural și este folositoare omului; aromatice, plante ce au un gust picant sau aromat folosite pentru a da mancarurilor un gust picant si aromat Din lat. planta, fr. plant

Screen Shot 2014-10-04 at 1.33.15 PM

Marele  bazar din Istambul, foto@Katia Moldoveanu

Concluzia este ca termenul de condimente este aplicat ingredientelor de origine vegetala sau minerala cu gust patrunzator, iute sau aromatic folosite in gastronomie, medicina complementara, cosmetica si chiar la imbalsamari in diferite colturi din lume de mii si mii de ani.  In gastronomie (mancare si bauturi) confera aroma, gust, textura si culoare, fara a avea valoare nutritiva si vin cu mici adaosuri de diferite vitamine si minerale, in cantitati extrem de mici. Folosite in gastronomie, cosmetica sau medicina naturista ele au efecte calmante, reconfortante sau chiar afrodisiace, de la planta la planta, de la caz la caz. 😀 In mare parte ele s-au folosit in cantitati de-a dreptul considerabile, si se folosesc in continuare in Turcia, tarile arabe si asiatice, de unde au si fost aduse, multe dintre ele pe drumul matasii.

Iar pentru a ne fi mai usor in alegerile noastre pe viitor :-), le voi insirui aici, pentru ca in timp, sa le preluam unul cate unul si sa le descoperim impreuna secretele. Cele care mi le amintesc acum fara a tine cont de o neaparata ordine ar fi: sarea; piperul negru, alb, roz sau rosu, tasmanian, Sichuan, de balta, de Cubeda; mustar verde, negru; usturoi; ceapa; hrean; wasabi; ardei iute (de mai multe feluri), Cayenne; chimion; tumeric; cardamom; busuioc traditional, indian, thailandez; cimbru; cimbrisor de padure; condurasi; Curry; dafin; fenicul; ghimbir; curcuma; creson; vanilia; portocala; lamaia; lamaita; fisticul; leusteanul; patrunjelul; mararul; loboda; leurda; maghiran; tarhon; limeta; cuisoare; levantica; macul; menta; migdala; pelinul; oregano; rozmarinul; nucsoara; salcamul alb, roz, australian; sumac; roinita; pinul; muscata lamaioasa; trandafirul de dulceata; telina; rucola, visinul turcesc; angelica; anasonul; nuca de cocos; ienibaharul; lemnul dulce; lemongrass; galangalul; rucola; dovleacul; huacatay; fisticul; cernusca; grauntele paradisului;caperele; mango; angelica; anatto; maslina; mirtul; ruta; rubarba; pandanus; tonka; smirna; tamaita  si poate in primul rand sofranul, care impreuna cu trufele sunt cele mai scumpe condimente din lume, putand ajunge la mii de euro pe kilogram.

condimente

sursa foto: http://sanfordsportsnutrition.blogspot.com/2014/08/spice-it-up.html

Aminteam mai sus de efectele benefice in sanatate, frumusete si echilibrul sufletesc a condimentelor. Si cum in India, de sute de ani circula vorba ca fiecare om are un condiment al lui, va recomand sa urmariti filmul The Mistress of Spices (Stapana mirodeniilor) din 2005. O comedie de dragoste in care poate fiecare va recunoaste o bucatica din el insusi si va dori sa-si asezoneze viata daca nu cu condimente noi, macar cu iubire mai multa.

Tilo (Aishwarya Rai) o femeie venita din India si proprietara unui magazin de mirodenii din San Francisco, are darul de a vedea vietile si dorintele clientilor sai. In calitate de stapana a mirodeniilor, sunt anumite reguli pe care ea trebuie sa le respecte pentru ca mirodeniile sa implineasca dorintele clientilor. Nu are voie sa paraseasca magazinul, sa atinga un alt om si e obligata sa ramana credincioasa mirodeniilor. N-am sa va desconspir finalul, va las pe voi sa-l descoperiti. Va mai soptesc doar atat… il veti gasi pe net online cu subtitrarea aferenta.

Iar la final gandul imi fuge iar la Ismail si ierburile lui aromatice…

„- Gata estem poftim mancam, asta ciorba de perisoare este, cu bors ca la ghiauri… leustean, leustean mult estem… poftim, gustam… gustam…” tipa Ismail sa fie auzit de ghiaurii pentru care gatea…  „Multumim Ismaile, poftim faceam bors de perisoare pentru ghiauri, carnea nu dam la masina… tocam, cu satarul tocam, ca la ‘Stambul”, spuse doar pentru el Ismail… dupa ce ghiaurii ii multumira si se retrasera spre treburile lor.

Screen Shot 2015-07-08 at 8.51.00 AMcadru luat din filmul „Toate panzele sus” (episodul II, Secretul epavei), in regia lui Mircea Muresan, o adaptare cinematografica dupa romanul cu acelasi nume de Radu Tudoran. https://ro.wikipedia.org/wiki/Toate_p%C3%AEnzele_sus_%28film%29  – despre film, dar mai intai de toate va recomand din suflet cartea 😀

Vizionare placuta si nu uitati sa va condimentati viata doar cu ce-i frumos si bun! :-*