Category Archives: Fineturi

Paste fericit!

Va dorim un Paste linistit si luminat!
Adina si Catalina, alias Retete Geniale

🙂 Stiati ca… Tropaeolum Majus (Condurul doamnei, Caneluța sau Conduraș), originala din America de Sud este des cultivată, atât ca plantă ornamentală cât și ca plantă medicinală. In România condurașii sunt cultivați mai ales în scop decorativ dar deasemenea pot fi folosite frunzele cat și fructele în scop culinar. Frunzele pot fi folosite în salate, având un gust piperat, semințele sunt deasemenea comestibile și pot fi folosite pe post de substitut pentru capere.[5]

https://ro.wikipedia.org/wiki/Tropaeolum_majus

Anunțuri

Prajitura Pepe, o reteta rapida si ce ne-a lasat Mos Nicolae in ghetute!

dsc_0377_ink_li

Reteta de Mos Nicolae lasata la usa noastra pentru voi toti, si mai ales pentru cei care nu au avut timp de pregatiri speciale. Pentru mamici ocupate, corporatisti cu program prelungit, tati ce lucreaza in ture si lista este prea lunga sa o desfasuram aici. Este o reteta rapida si delicioasa.
Astazi este o zi sfanta care ne aduce in suflete bunatate si iubire, in ghetute ravase, nuci, mere si dulciuri. Sa fiti iubiti!

… cioc… cioc… cioc… dimineata devreme… ma impiedic ametita pana la usa si gasesc lipit pe dinafara, un bilet nervos semnat… Mos Nicolae… „de ziua mea ai voie sa postezi prajitura de la elfa Pepe pe blog si data viitoare sa-ti lasi ghetele afara sa am unde lasa mesajele, cutie postala n-ai, aracetul e scump si se duce greu de pe lemn, treaba ta”.  Nu pot sa creeeeeed. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, pe hol nimeni. Precum un caine nasos adulmec un miros usor de brad iar prin geamul subtire si ingust de la usa vecinilor privirea imi cade pe zecile de luminite crizate, a unei instalatii, care se aprind si se sting continuu si rapid, de zici ca le e frica de proprietari si vor sa iasa afara. Un gand ma trezeste bruc si un ranjet imi apare subit pe fata… tre’ sa-mi fac bradu’.  Smulg biletul si cu gandul la cum si cu ce o sa curat aracetul de pe majestuoasa mea usa ma retrag in bucatarie sa vad despre ce e vorba. Pun de-o cafea, si pe dosul biletului zaresc urmatoarele.

„Draga mea, am vrut sa-ti aduc o nuielusa dar n-am avut cum, meriti o ghioaga dar ar fi costat prea mult, e criza… iar nuielusele le-am folosit la coronitele de anul trecut ca cei de la pepiniera de la Azuga n-au mai vrut sa-mi dea crengi de brad… in fine, o sa ma descurc altfel anul asta, poate o sa recilez ceva hartie. Si pentru ca sunt un Mos bun, m-am gandit sa-ti las totusi ceva, reteta lui Pepe, o prajitura rapida (pentru ca nu ai avut timp sa pregatesti ceva si deseara vei avea musafiri… (zau asa… scap in eter… ha) care o sa-ti fie de folos. Te pupa Mosul si spera sa-i bucuri pe toti din jur cu ea. Mi se termina pasta asa ca reteta nu ti-o mai pot scrie. Insa am sa-ti trimit un vis. Inchide ochii si Pepe va fi langa tine cu tot ce vei avea nevoie.”

Cool, imi zic, si trec repejor sa-mi indeplinesc sarcina… inchid pleoapele si realizez deja ca doi ochi mari de un albastru intens ma fixeaza cumva dojenitor cu dragoste (fui ce rapid e Mosul asta!!!)… „iar ne vedem pentru scurt timp… mereu asa…” zice Pepe si-ncrunta usor dintr-o spranceana. ” …hm… cu toate astea am sa te ajut cu prajitura sa-ti arat ca totusi te iubesc” si un zambet subtil urmeaza sa ia locul incruntarii. Pepe cea mica de statura si serioasa, asa doar cum numai pe elfi ii onoreaza sa fie, se pune hotarata pe treaba nu inainte de a scoate din maneca trei prajiturele care le aseaza alaturi de cafeaua mea. „Asta va fi prajitura pe care o vom face… „

dsc_0675

Incepe…  „Am adus  pentru blat tu esti atenta la ce-ti zic eu…” … „dadadadaaaa” zic repede cu o tresarire si gura plina cu prajitura delicioasa… „ asa deci… sa continuam…„:
7 albusuri tinute cateva ore inainte la temperatura camerei… niciodata reci
5 linguri cu varf cu nuca macinata
3 linguri cu varf cu faina
5-6 linguri zahar alb/brun (dar nu melasa moale)
1 plic zahar vanilat
o foaie de hartie de copt
o tava ovala (preferata elfilor :-)) dar merge in orice tip de tava, rotunda sau patrata, importanta e inaltimea de 5 cm

… si pentru crema:
4 oua intregi, tinute la temperatura camerei cateva ore
200 grame zahar alb sau brun, pate fi si melasa moale
250 grame de unt
doua linguri de cacao (fiecare pune dupa gust)
doua linguri de rom… eu prefer rom… rom… si nu esenta, dar oricare merge si e bun

I. Sa incepem inainte de toate cu preincalzitul cuptorului – la mediu pentru cuptoarele fara gradatie, si-n jur de 160 la cele cu gradatie (temperatura sa fie asaaaa… ca pentru bezele) si apoi tava… pe care ” o asezonam” cu o coala de hartie de copt. Taiem surplusul, evident cu o foarfeca, de jur imprejur si o lasam in asteptare pana batem compozitia de aluat (foto1).
II.  Luam apoi nucile si daca sunt intregi cel mai rapid si usor mod de a le „macina” e sa le punem intr-o punga si cu latul ciocanului de snitele sa le zdrobim usor. (foto2 si 3).  Dupa, intr-un castron, le amestecam impreuna cu faina si zaharul vanilat (foto4-6).
III. Abusurile de oua se bat cu mixerul (sau telul) pana se intaresc (foto 7-9). Peste albusuri turnam usor amestecul de nuci si faina si cu miscari ample de jos in sus amestecam usor ingredientele sa se formeze bule de aer pana se umfla si se sparg (foto10, 11).
IV. Compozitia astfel obtinuta se toarna in forma si se intinde cat se poate cu lingura sau o spatula (foto12, 13). Inainte de a se baga tava la cuptor, cu cinci minute inainte, temperatura cumptorul se coboara la 140 grade (pentru ca aluatul are si faina). Se urmareste coacerea care este relativ rapida, 15/20 minute… depinde de la cuptor la cuptor, in functie de cum si-l cunoaste fiecare  in parte (foto14). Pentru crema vei avea timp in perioada in care blatul se raceste, nu ai de ce sa te grabesti, fii atent la coacere.
V. Scos de la cuptor blatul se lasa in tava 10 minute. Si pentru a se raci mai repede se desprinde usor, cu tot cu hartie, se ridica de pe tava si se muta pe un fund de lemn  (foto 15, 16) . Cat timp il lasam la racit ne putem ocupa linistiti de crema.
VI. Batem ouale cu zaharul, la foc mic de tot pe aragaz, pana se face o crema (foto17-20). Lasam la racit un pic si apoi cernem usor cacao peste si amestecam iar (foto21, 22). Taiem untul cubulete si il mixam bine pana se face spuma (foto23, 24). Amestecam usor untul cu compozitia de oua si zahar la care adaugam cele doua linguri de rom pana se formeaza o crema fina si grasa (foto25, 26).
VII. Blatul deja racit se taie in doua foi. Incepand pe margini, de jur imprejur si apoi catre centru (foto27). Foaia de la baza se pune din nou in tava, cu tot cu hartie, si se acopera cu jumatate din cantitatea de crema obtinuta (foto28). Se acopera cu cealalta jumatate si peste se intinde restul de crema (foto29). Cu o lingura, sau orice vreti voi puteti da un anumit aspect exterior prajiturii. Pepe a folosit o lingura si arata chiar bine 🙂 (foto30).
VIII. Lasati la frigider o ora si apoi o puteti servi cu incredere. Pentru cei care doresc mai putina crema ingredientele se pot injumatati.

1.dsc_0205

2. dsc_0160

3.dsc_0144

4.dsc_0184

5.dsc_0166

6.dsc_0198

7.dsc_0208

8.dsc_0216

9.dsc_0232

11.dsc_0253

12.dsc_0259

13.dsc_0260

14.dsc_0284

15.dsc_0316

16.dsc_0319

17.dsc_0269

18.dsc_0274

19.dsc_0275

20.dsc_0287

21.dsc_0294

22.dsc_0298

23.dsc_0304

24.dsc_0322

25.dsc_0331

26.dsc_0335

27.dsc_0340

28.dsc_0351

29.dsc_0367

30.dsc_0377

Si Mosului si noua speram sa va placa… Va dorim o zi frumoasa si o seara alaturi de cei dragi… Si nu intrati in panica, pana vin prietenii aveti timp de reteta… a stiut Mosul ce sa lase!

In incheiere, celor curiosi, lasam un link cu povestea celui care a fost Sfantul Nicolae. E interesanta si e pe Wikipedia. De aici aflam ca Sfântul Nicolae este cunoscut ca protector al celor acuzați pe nedrept, al comercianților, călătorilor, fetelor nemăritate, mireselor și, în special, al copiilor mici.
Dar va lasam pe voi s-o descoperiti.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_de_Mira

… iar secretul nostru, adevaratul Mos, este prietena noastra Pompilia Zaharia (Pepe) care cu drag ne-a impartasit deliciul… numit de noi… Prajitura Pepe.
Ii multumim. 😀

Turta cu nuca de Craciun sau Julfa

DSC_0313Craciun fericit si linistit, plin de intelepciune si har!
Adina si Catalina, alias Retete geniale 🙂

O datina ce se pastreaza din strabuni in zona Moldovei de astazi si pe care am mostenit-o cu drag e „Julfa” sau „Scutecele lui Isus” asa cum le spunea bunica. Le facem cu drag odata pe an la sarbatoarea Nasterii Domnului, la Craciun. Un fel de turta ce si-a „inceput peripetiile” acum cateva sute de ani cu umplutura de canepa. In timp femeile au inlocuit canepa cu miezul de nuca. In traditia satului moldovenesc turtele cu julfa se faceau pentru a intampina cum se cuvine venirea pe lume a pruncului Isus, alaturi de un vin fiert si colacii impletiti.

Copil fiind eram fascinata de felul in care bunica dadea foii de aluat o transparenta iesita din comun. O transparenta care astazi doar la aluaturile frantuzesti o mai gasesti, aluaturi mai nou facute industrial. Pregatitul se facea din timp, cu cateva zile inaintea Ajunului Craciunului, cand bunica facea aluatul si cocea foile. La sat femeile se adunau si coceau impreuna turte. Faceau pentru familiile lor si pentru a da de pomana celor saraci sau in neputinta. Si canepa era pregatita din timp. Se pisau boabele intr-un vas si apoi erau fierte. Spuma de la fiertura, de culoare cenusie, se amesteca cu zahar si cu ea se inmuiau foile de turta care se faceau si cu doua saptamani inainte, bunica spunandu-mi ca trebuiesc lasate la odihnit si uscat… desi ele erau coapte pe soba si dupa mine deja odihnite.

Cuptorul bunicii se incingea, lemnele trozneau lenese si mirosul lor imi dadea o stare de siguranta si de liniste. Asteptam cuminte intr-un colt de masa sa vina buna cu lighianul plin cu aluat, facut doar din faina, apa si sare. Aluat lasat la dospit jumatate de ora, cat soba se incingea. Pe un fund de lemn urias, asa mi se parea atunci daca m-ar fi intrebat cineva, si cu un sucitor intindea bucati de aluat in toate directiile atata cat se putea. Apoi ce avea intins pe masa taia frumos in bucati si bucata cu bucata lua si subtia, intinzandu-si mainile in toate directiile, ca o caracatita, pana la refuz si pana oboseala isi spunea cuvantul. Urma ca cearsaful semitransparent de aluat sa imbrace plita calduta in timp ce bunica revenea la intinsul urmatoarei foi de aluat. Cat intindea urmatoarea foaie, soba isi facea datoria si cu caldura ei rumenea foile usor. Bunica si soba deveneau un intreg, un mecanism perpetuum mobile de a umple bucataria cu foi crocante. Era fascinant sa vezi foi de turte peste tot, subtiri si usor incovoiate de la caldura care intr-un final unse cu sirop, zahar si nuca se asezau cuminti toate pe un singur platou, cat o farfurie normala de pizza.

Astazi bunica si soba nu mai sunt. Sunt doar poveste de poveste si foile ei incredibile, in lipsa lor, le-am inlocuit cu acele foi de placinta subtiri si delicate, facute industrial pe banda. Gustul si ingredientele sunt aceleasi, insa povestea magica a copilariei si-a mai pierdut din farmecul ei de odinioara. Doar motivatia Noptii Sfinte e la fel de puternica si frumoasa ca atunci. Si asa va ramene mereu.

Pentru turte am folosit doua pachete de aluat din comert si impreuna cu mama le-am copt rapid pe o tava de metal pusa pe ochiurile aragazului. Foaie cu foaie le-am adunat intr-un lighian mare si la fel ca bunica le-am lasat apoi la „uscat si odihnit” cateva zile. Inaintea zilei de Ajun am facut siropul din 500 grame zahar, esenta de rom, de vanilie si 500 grame de apa, pe foc usor, pana zaharul s-a topit. Cat s-a racit am pregatit masa de „lucru”, am prajit intr-un ceaun nucile (700 grame) si le-am pisat. Cand totul a fost gata am stropit foile una cate una si le-am aranjat ordonat pe un platou presandu-le usor. Peste un strat de turte am presarat, pe toata suprafata, un strat de zahar si nuci.  Apoi un altul si altul. Strat dupa strat turta rotunda a fost gata. 100 grame nuci le-am pastrat pentru decor. Am invelit-o cu o folie alimentara pentru ca foile sa se patrunda bine cu siropul dulce si aromat. Nu recomand ca turtele sa fie inmuiate in sirop ci doar stropite, ele se inmoaie rapid si turta va fi prea moale. Iar foile la copt se lasa doar pana se rumenesc usor (a se vedea in imaginile de mai jos), doar cateva secunde.

In urmatoarea zi, in Ajun de Craciun folia se da la o parte, se acopera suprafata turtei cu zahar si nuca pisata. Se mananca seara, cu cei dragi dupa ce rugaciunile au fost spuse si iertarea si-a facut loc in sufletele tuturor celor prezenti.

DSC_0072

Nucile dulci proaspete si prajite.

DSC_0278

Nucile coapte si pisate in asteptare…

DSC_0156

Foile usor rumenite imi aduc aminte de teancuri de scrisori vechi, pline de stari, sentimente si secrete 🙂

DSC_0124

????????????????????????????????

Siropul de zahar aromat

DSC_0176

Insiropatul usor si delicat al foilor pentru a nu se inmuia sau faramita…

????????????????????????????????

Turta formata din multa rabdare si dragoaste

DSC_0205

DSC_0290

Crant-ul de nuci si zahar la final

????????????????????????????????

… si multa liniste si rugaciune… o noapte magica si o turta de vis

DSC_0302

Craciun linistit si plin de intelepciune dragi prieteni!