Tag Archives: Craciun

O brad frumos… o Reteta Geniala de Craciun cu oua pictate si turta dulce!

Ziua buna dragi pieteni. Ma pregatisem sa va spun o istorie a pomului de Craciun dar am gasit multe pe internet, care de care mai interesante si am schimbat macazul oferindu-va o alta poveste mai scurta dar la fel de interesanta, a oualor pictate pentru pomul de iarna. Dar nu va voi interzice istoria ce o vroiam a zice, pentru ca e frumoasa, tare frumoasa si am sa va indrum catre un link, sper sa va placa: http://www.interferente.ro/legenda-bradului-de-craciun.html

DSC_0487

Eram in iarna lui… cand ma mutasem definitiv la Bucuresti dupa facultate si ma gandeam la pomul de Craciun. Cautam globulete de sticla si ori nu gaseam sa-mi placa, ori mi se pareau exorbitant de scumpe. Piata inundata cu chinezarii de plastic nu ma incanta de loc. Asa am decis, pana sa gasesc ceea ce imi doream, sa incerc un brad traditional ornat cu mere, covrigei, nuci, ingerasi. Astfel, pasii m-au indreptat spre un muzeul de vis, Muzeul Taranului Roman, unde nu mare mi-a fost mirarea ca printre produsele traditionale pentru sarbatorile de iarna sa disting intr-un cos tupilat intr-un colt, prea cunoscutele oua sucevene, pictate de asta data cu motive de iarna.

DSC_0182

Ce bucurie! Ce frumusete si ce munca de migala mi s-au revelat atunci prin fata ochilor. Povesti de iarna din viata satului, cu Mosul cel plin de daduri, cu  Omul de zapada fericit pe patine. Umorul fantastic al taranului roman. Uite un Plugusor, O Sorcova de An Nou si un La Mos Ajun, scrise cu o caligrafie perfecta. Cata rabdare. Scormonesc fericita in cos, precum un copil ce a gasit sacul cu daruri deschis si mai descopar, pictate, biserici mici, casute, braduti, reni, sanii si ninsori. Caut si caut, aleg si aleg, dar parca le-as lua pe toate. Cineva se aproapie din spate si se uita peste umarul meu in cos. „O ce frumoase sunt! N-am mai vazut asa ceva.” Eu marai, precum un catel rautacios si egoist cu osul lui. Cautarea mea nu era la sfarsit, si concurenta ce vroia sa se uite in cosul cu minuni imi sufla in ceafa. Mi-am protejat bine comoara, acoperind-o precum un uliu puii si mi-am vazut serioasa de treaba :-D. M-am hotarat cu greu la cele de mai jos, si de atunci astept parca mai cu ardoare sarbatorile de iarna si ajunul Craciunului sa impodobesc bradul mai frumos, cel mai frumos, uitand de prea cautatele globuri de sticla. Cu oua, covrigi, turta dulce, ingerasi din panuse si merisoare mici, cate odata bomboane.

DSC_0487

DSC_0465

Si cum trebuie sa-i dam cezarului ce-i al cezarului am intrebat-o curioasa pe vazantoare numele minunatei si rabdatoarei fiinte care mi-a indus atata bucurie cu munca ei. Anita si Ioan Zinici din Suceava, imi sopti la ureche in zumzetul din magazin. Si va spun un „mic secret” pe care sper sa-l dati mai departe ;-). Peste An familia Zinici e prezenta la toate targurile Muzeului Taranului Roman si cele ale Muzeului Satului cu frumuseti care cu siguranta veti dori sa le luati acasa. Insa doar la Targul de Mos Neculae, cel din decembrie, veti gasi povesti de iarna haioase, moderne sau traditionale si veti descoperi ca acea filosofie taraneasca, pura si profunda, ce leaga intr-un fel miraculos viata, moartea si invierea, iarna de primavara, primavara de celelalte anotimpuri si de iarna iar nu a pierit. E vie dar amenintata de consumatorism. Este filozofia ce a tinut sus identitar si vertical poporul roman peste secole. Sa o redescoperim. Sa o luam acasa si sa ne bucuram de ea. Sa ne bucuram ca exista oameni care o dau mai departe. Sa o iubim. E un alt fel de mod prin care putem creste frumos, respecta tarana stramoseasca si iubi Romania!

DSC_0476

DSC_0483

DSC_0507

DSC_0498

DSC_0495

DSC_0491

????????????????????????????????????
Si pentru ca vin sarbatorile care ne aduc brazii in casa, sa ne amintim cu zambetul pe buze si rugaciuni in suflet catre cei plecati, cum si prin ce peripetii treceau, la montarea brazilor in micile apartamente, parintii nostri. Un Toma Caragiu magnific, cu o parodiere fascinanta a vechiului sistem. Parodie de care nu ma pot satura, dar a carui subiect ar trebui sa nu se mai repete nicicand.

Sursa film you tube

Craciun fericit dragi prieteni, Craciun fericit Romania!

????????????????????????????????????Adina si Catalina, alias Retete Geniale 🙂

P.S. Suntem in 23, Muzeul Taranului Roman este deschis si va asteapta. Mai aveti timp pana la noaptea magica sa ajungeti sa va cumparati frumuseti traditionale pentru masa si pomul de Craciun 😀

Program ‪#‎MȚR‬ de Sărbători:
24 decembrie: deschis între orele 10.00 – 14.00
25, 26 decembrie: închis
27 decembrie: deschis între orele 10.00 – 18.00
31 decembrie: deschis între orele 10.00 – 13.00
1, 2 ianuarie: închis
3 ianuarie: deschis între orele 10.00 – 18.00

___________________________________

Surse link-uri

  • google: http://www.interferente.ro/legenda-bradului-de-craciun.html
  • you toube

 

 

 

Reclame

Turta cu nuca de Craciun sau Julfa

DSC_0313Craciun fericit si linistit, plin de intelepciune si har!
Adina si Catalina, alias Retete geniale 🙂

O datina ce se pastreaza din strabuni in zona Moldovei de astazi si pe care am mostenit-o cu drag e „Julfa” sau „Scutecele lui Isus” asa cum le spunea bunica. Le facem cu drag odata pe an la sarbatoarea Nasterii Domnului, la Craciun. Un fel de turta ce si-a „inceput peripetiile” acum cateva sute de ani cu umplutura de canepa. In timp femeile au inlocuit canepa cu miezul de nuca. In traditia satului moldovenesc turtele cu julfa se faceau pentru a intampina cum se cuvine venirea pe lume a pruncului Isus, alaturi de un vin fiert si colacii impletiti.

Copil fiind eram fascinata de felul in care bunica dadea foii de aluat o transparenta iesita din comun. O transparenta care astazi doar la aluaturile frantuzesti o mai gasesti, aluaturi mai nou facute industrial. Pregatitul se facea din timp, cu cateva zile inaintea Ajunului Craciunului, cand bunica facea aluatul si cocea foile. La sat femeile se adunau si coceau impreuna turte. Faceau pentru familiile lor si pentru a da de pomana celor saraci sau in neputinta. Si canepa era pregatita din timp. Se pisau boabele intr-un vas si apoi erau fierte. Spuma de la fiertura, de culoare cenusie, se amesteca cu zahar si cu ea se inmuiau foile de turta care se faceau si cu doua saptamani inainte, bunica spunandu-mi ca trebuiesc lasate la odihnit si uscat… desi ele erau coapte pe soba si dupa mine deja odihnite.

Cuptorul bunicii se incingea, lemnele trozneau lenese si mirosul lor imi dadea o stare de siguranta si de liniste. Asteptam cuminte intr-un colt de masa sa vina buna cu lighianul plin cu aluat, facut doar din faina, apa si sare. Aluat lasat la dospit jumatate de ora, cat soba se incingea. Pe un fund de lemn urias, asa mi se parea atunci daca m-ar fi intrebat cineva, si cu un sucitor intindea bucati de aluat in toate directiile atata cat se putea. Apoi ce avea intins pe masa taia frumos in bucati si bucata cu bucata lua si subtia, intinzandu-si mainile in toate directiile, ca o caracatita, pana la refuz si pana oboseala isi spunea cuvantul. Urma ca cearsaful semitransparent de aluat sa imbrace plita calduta in timp ce bunica revenea la intinsul urmatoarei foi de aluat. Cat intindea urmatoarea foaie, soba isi facea datoria si cu caldura ei rumenea foile usor. Bunica si soba deveneau un intreg, un mecanism perpetuum mobile de a umple bucataria cu foi crocante. Era fascinant sa vezi foi de turte peste tot, subtiri si usor incovoiate de la caldura care intr-un final unse cu sirop, zahar si nuca se asezau cuminti toate pe un singur platou, cat o farfurie normala de pizza.

Astazi bunica si soba nu mai sunt. Sunt doar poveste de poveste si foile ei incredibile, in lipsa lor, le-am inlocuit cu acele foi de placinta subtiri si delicate, facute industrial pe banda. Gustul si ingredientele sunt aceleasi, insa povestea magica a copilariei si-a mai pierdut din farmecul ei de odinioara. Doar motivatia Noptii Sfinte e la fel de puternica si frumoasa ca atunci. Si asa va ramene mereu.

Pentru turte am folosit doua pachete de aluat din comert si impreuna cu mama le-am copt rapid pe o tava de metal pusa pe ochiurile aragazului. Foaie cu foaie le-am adunat intr-un lighian mare si la fel ca bunica le-am lasat apoi la „uscat si odihnit” cateva zile. Inaintea zilei de Ajun am facut siropul din 500 grame zahar, esenta de rom, de vanilie si 500 grame de apa, pe foc usor, pana zaharul s-a topit. Cat s-a racit am pregatit masa de „lucru”, am prajit intr-un ceaun nucile (700 grame) si le-am pisat. Cand totul a fost gata am stropit foile una cate una si le-am aranjat ordonat pe un platou presandu-le usor. Peste un strat de turte am presarat, pe toata suprafata, un strat de zahar si nuci.  Apoi un altul si altul. Strat dupa strat turta rotunda a fost gata. 100 grame nuci le-am pastrat pentru decor. Am invelit-o cu o folie alimentara pentru ca foile sa se patrunda bine cu siropul dulce si aromat. Nu recomand ca turtele sa fie inmuiate in sirop ci doar stropite, ele se inmoaie rapid si turta va fi prea moale. Iar foile la copt se lasa doar pana se rumenesc usor (a se vedea in imaginile de mai jos), doar cateva secunde.

In urmatoarea zi, in Ajun de Craciun folia se da la o parte, se acopera suprafata turtei cu zahar si nuca pisata. Se mananca seara, cu cei dragi dupa ce rugaciunile au fost spuse si iertarea si-a facut loc in sufletele tuturor celor prezenti.

DSC_0072

Nucile dulci proaspete si prajite.

DSC_0278

Nucile coapte si pisate in asteptare…

DSC_0156

Foile usor rumenite imi aduc aminte de teancuri de scrisori vechi, pline de stari, sentimente si secrete 🙂

DSC_0124

????????????????????????????????

Siropul de zahar aromat

DSC_0176

Insiropatul usor si delicat al foilor pentru a nu se inmuia sau faramita…

????????????????????????????????

Turta formata din multa rabdare si dragoaste

DSC_0205

DSC_0290

Crant-ul de nuci si zahar la final

????????????????????????????????

… si multa liniste si rugaciune… o noapte magica si o turta de vis

DSC_0302

Craciun linistit si plin de intelepciune dragi prieteni!

Imagine

Craciun Fericit si un An Nou Bun!

DSC_0327