Tag Archives: oua

Prajitura Pepe, o reteta rapida si ce ne-a lasat Mos Nicolae in ghetute!

dsc_0377_ink_li

Reteta de Mos Nicolae lasata la usa noastra pentru voi toti, si mai ales pentru cei care nu au avut timp de pregatiri speciale. Pentru mamici ocupate, corporatisti cu program prelungit, tati ce lucreaza in ture si lista este prea lunga sa o desfasuram aici. Este o reteta rapida si delicioasa.
Astazi este o zi sfanta care ne aduce in suflete bunatate si iubire, in ghetute ravase, nuci, mere si dulciuri. Sa fiti iubiti!

… cioc… cioc… cioc… dimineata devreme… ma impiedic ametita pana la usa si gasesc lipit pe dinafara, un bilet nervos semnat… Mos Nicolae… „de ziua mea ai voie sa postezi prajitura de la elfa Pepe pe blog si data viitoare sa-ti lasi ghetele afara sa am unde lasa mesajele, cutie postala n-ai, aracetul e scump si se duce greu de pe lemn, treaba ta”.  Nu pot sa creeeeeed. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, pe hol nimeni. Precum un caine nasos adulmec un miros usor de brad iar prin geamul subtire si ingust de la usa vecinilor privirea imi cade pe zecile de luminite crizate, a unei instalatii, care se aprind si se sting continuu si rapid, de zici ca le e frica de proprietari si vor sa iasa afara. Un gand ma trezeste bruc si un ranjet imi apare subit pe fata… tre’ sa-mi fac bradu’.  Smulg biletul si cu gandul la cum si cu ce o sa curat aracetul de pe majestuoasa mea usa ma retrag in bucatarie sa vad despre ce e vorba. Pun de-o cafea, si pe dosul biletului zaresc urmatoarele.

„Draga mea, am vrut sa-ti aduc o nuielusa dar n-am avut cum, meriti o ghioaga dar ar fi costat prea mult, e criza… iar nuielusele le-am folosit la coronitele de anul trecut ca cei de la pepiniera de la Azuga n-au mai vrut sa-mi dea crengi de brad… in fine, o sa ma descurc altfel anul asta, poate o sa recilez ceva hartie. Si pentru ca sunt un Mos bun, m-am gandit sa-ti las totusi ceva, reteta lui Pepe, o prajitura rapida (pentru ca nu ai avut timp sa pregatesti ceva si deseara vei avea musafiri… (zau asa… scap in eter… ha) care o sa-ti fie de folos. Te pupa Mosul si spera sa-i bucuri pe toti din jur cu ea. Mi se termina pasta asa ca reteta nu ti-o mai pot scrie. Insa am sa-ti trimit un vis. Inchide ochii si Pepe va fi langa tine cu tot ce vei avea nevoie.”

Cool, imi zic, si trec repejor sa-mi indeplinesc sarcina… inchid pleoapele si realizez deja ca doi ochi mari de un albastru intens ma fixeaza cumva dojenitor cu dragoste (fui ce rapid e Mosul asta!!!)… „iar ne vedem pentru scurt timp… mereu asa…” zice Pepe si-ncrunta usor dintr-o spranceana. ” …hm… cu toate astea am sa te ajut cu prajitura sa-ti arat ca totusi te iubesc” si un zambet subtil urmeaza sa ia locul incruntarii. Pepe cea mica de statura si serioasa, asa doar cum numai pe elfi ii onoreaza sa fie, se pune hotarata pe treaba nu inainte de a scoate din maneca trei prajiturele care le aseaza alaturi de cafeaua mea. „Asta va fi prajitura pe care o vom face… „

dsc_0675

Incepe…  „Am adus  pentru blat tu esti atenta la ce-ti zic eu…” … „dadadadaaaa” zic repede cu o tresarire si gura plina cu prajitura delicioasa… „ asa deci… sa continuam…„:
7 albusuri tinute cateva ore inainte la temperatura camerei… niciodata reci
5 linguri cu varf cu nuca macinata
3 linguri cu varf cu faina
5-6 linguri zahar alb/brun (dar nu melasa moale)
1 plic zahar vanilat
o foaie de hartie de copt
o tava ovala (preferata elfilor :-)) dar merge in orice tip de tava, rotunda sau patrata, importanta e inaltimea de 5 cm

… si pentru crema:
4 oua intregi, tinute la temperatura camerei cateva ore
200 grame zahar alb sau brun, pate fi si melasa moale
250 grame de unt
doua linguri de cacao (fiecare pune dupa gust)
doua linguri de rom… eu prefer rom… rom… si nu esenta, dar oricare merge si e bun

I. Sa incepem inainte de toate cu preincalzitul cuptorului – la mediu pentru cuptoarele fara gradatie, si-n jur de 160 la cele cu gradatie (temperatura sa fie asaaaa… ca pentru bezele) si apoi tava… pe care ” o asezonam” cu o coala de hartie de copt. Taiem surplusul, evident cu o foarfeca, de jur imprejur si o lasam in asteptare pana batem compozitia de aluat (foto1).
II.  Luam apoi nucile si daca sunt intregi cel mai rapid si usor mod de a le „macina” e sa le punem intr-o punga si cu latul ciocanului de snitele sa le zdrobim usor. (foto2 si 3).  Dupa, intr-un castron, le amestecam impreuna cu faina si zaharul vanilat (foto4-6).
III. Abusurile de oua se bat cu mixerul (sau telul) pana se intaresc (foto 7-9). Peste albusuri turnam usor amestecul de nuci si faina si cu miscari ample de jos in sus amestecam usor ingredientele sa se formeze bule de aer pana se umfla si se sparg (foto10, 11).
IV. Compozitia astfel obtinuta se toarna in forma si se intinde cat se poate cu lingura sau o spatula (foto12, 13). Inainte de a se baga tava la cuptor, cu cinci minute inainte, temperatura cumptorul se coboara la 140 grade (pentru ca aluatul are si faina). Se urmareste coacerea care este relativ rapida, 15/20 minute… depinde de la cuptor la cuptor, in functie de cum si-l cunoaste fiecare  in parte (foto14). Pentru crema vei avea timp in perioada in care blatul se raceste, nu ai de ce sa te grabesti, fii atent la coacere.
V. Scos de la cuptor blatul se lasa in tava 10 minute. Si pentru a se raci mai repede se desprinde usor, cu tot cu hartie, se ridica de pe tava si se muta pe un fund de lemn  (foto 15, 16) . Cat timp il lasam la racit ne putem ocupa linistiti de crema.
VI. Batem ouale cu zaharul, la foc mic de tot pe aragaz, pana se face o crema (foto17-20). Lasam la racit un pic si apoi cernem usor cacao peste si amestecam iar (foto21, 22). Taiem untul cubulete si il mixam bine pana se face spuma (foto23, 24). Amestecam usor untul cu compozitia de oua si zahar la care adaugam cele doua linguri de rom pana se formeaza o crema fina si grasa (foto25, 26).
VII. Blatul deja racit se taie in doua foi. Incepand pe margini, de jur imprejur si apoi catre centru (foto27). Foaia de la baza se pune din nou in tava, cu tot cu hartie, si se acopera cu jumatate din cantitatea de crema obtinuta (foto28). Se acopera cu cealalta jumatate si peste se intinde restul de crema (foto29). Cu o lingura, sau orice vreti voi puteti da un anumit aspect exterior prajiturii. Pepe a folosit o lingura si arata chiar bine 🙂 (foto30).
VIII. Lasati la frigider o ora si apoi o puteti servi cu incredere. Pentru cei care doresc mai putina crema ingredientele se pot injumatati.

1.dsc_0205

2. dsc_0160

3.dsc_0144

4.dsc_0184

5.dsc_0166

6.dsc_0198

7.dsc_0208

8.dsc_0216

9.dsc_0232

11.dsc_0253

12.dsc_0259

13.dsc_0260

14.dsc_0284

15.dsc_0316

16.dsc_0319

17.dsc_0269

18.dsc_0274

19.dsc_0275

20.dsc_0287

21.dsc_0294

22.dsc_0298

23.dsc_0304

24.dsc_0322

25.dsc_0331

26.dsc_0335

27.dsc_0340

28.dsc_0351

29.dsc_0367

30.dsc_0377

Si Mosului si noua speram sa va placa… Va dorim o zi frumoasa si o seara alaturi de cei dragi… Si nu intrati in panica, pana vin prietenii aveti timp de reteta… a stiut Mosul ce sa lase!

In incheiere, celor curiosi, lasam un link cu povestea celui care a fost Sfantul Nicolae. E interesanta si e pe Wikipedia. De aici aflam ca Sfântul Nicolae este cunoscut ca protector al celor acuzați pe nedrept, al comercianților, călătorilor, fetelor nemăritate, mireselor și, în special, al copiilor mici.
Dar va lasam pe voi s-o descoperiti.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_de_Mira

… iar secretul nostru, adevaratul Mos, este prietena noastra Pompilia Zaharia (Pepe) care cu drag ne-a impartasit deliciul… numit de noi… Prajitura Pepe.
Ii multumim. 😀

O brad frumos… o Reteta Geniala de Craciun cu oua pictate si turta dulce!

Ziua buna dragi pieteni. Ma pregatisem sa va spun o istorie a pomului de Craciun dar am gasit multe pe internet, care de care mai interesante si am schimbat macazul oferindu-va o alta poveste mai scurta dar la fel de interesanta, a oualor pictate pentru pomul de iarna. Dar nu va voi interzice istoria ce o vroiam a zice, pentru ca e frumoasa, tare frumoasa si am sa va indrum catre un link, sper sa va placa: http://www.interferente.ro/legenda-bradului-de-craciun.html

DSC_0487

Eram in iarna lui… cand ma mutasem definitiv la Bucuresti dupa facultate si ma gandeam la pomul de Craciun. Cautam globulete de sticla si ori nu gaseam sa-mi placa, ori mi se pareau exorbitant de scumpe. Piata inundata cu chinezarii de plastic nu ma incanta de loc. Asa am decis, pana sa gasesc ceea ce imi doream, sa incerc un brad traditional ornat cu mere, covrigei, nuci, ingerasi. Astfel, pasii m-au indreptat spre un muzeul de vis, Muzeul Taranului Roman, unde nu mare mi-a fost mirarea ca printre produsele traditionale pentru sarbatorile de iarna sa disting intr-un cos tupilat intr-un colt, prea cunoscutele oua sucevene, pictate de asta data cu motive de iarna.

DSC_0182

Ce bucurie! Ce frumusete si ce munca de migala mi s-au revelat atunci prin fata ochilor. Povesti de iarna din viata satului, cu Mosul cel plin de daduri, cu  Omul de zapada fericit pe patine. Umorul fantastic al taranului roman. Uite un Plugusor, O Sorcova de An Nou si un La Mos Ajun, scrise cu o caligrafie perfecta. Cata rabdare. Scormonesc fericita in cos, precum un copil ce a gasit sacul cu daruri deschis si mai descopar, pictate, biserici mici, casute, braduti, reni, sanii si ninsori. Caut si caut, aleg si aleg, dar parca le-as lua pe toate. Cineva se aproapie din spate si se uita peste umarul meu in cos. „O ce frumoase sunt! N-am mai vazut asa ceva.” Eu marai, precum un catel rautacios si egoist cu osul lui. Cautarea mea nu era la sfarsit, si concurenta ce vroia sa se uite in cosul cu minuni imi sufla in ceafa. Mi-am protejat bine comoara, acoperind-o precum un uliu puii si mi-am vazut serioasa de treaba :-D. M-am hotarat cu greu la cele de mai jos, si de atunci astept parca mai cu ardoare sarbatorile de iarna si ajunul Craciunului sa impodobesc bradul mai frumos, cel mai frumos, uitand de prea cautatele globuri de sticla. Cu oua, covrigi, turta dulce, ingerasi din panuse si merisoare mici, cate odata bomboane.

DSC_0487

DSC_0465

Si cum trebuie sa-i dam cezarului ce-i al cezarului am intrebat-o curioasa pe vazantoare numele minunatei si rabdatoarei fiinte care mi-a indus atata bucurie cu munca ei. Anita si Ioan Zinici din Suceava, imi sopti la ureche in zumzetul din magazin. Si va spun un „mic secret” pe care sper sa-l dati mai departe ;-). Peste An familia Zinici e prezenta la toate targurile Muzeului Taranului Roman si cele ale Muzeului Satului cu frumuseti care cu siguranta veti dori sa le luati acasa. Insa doar la Targul de Mos Neculae, cel din decembrie, veti gasi povesti de iarna haioase, moderne sau traditionale si veti descoperi ca acea filosofie taraneasca, pura si profunda, ce leaga intr-un fel miraculos viata, moartea si invierea, iarna de primavara, primavara de celelalte anotimpuri si de iarna iar nu a pierit. E vie dar amenintata de consumatorism. Este filozofia ce a tinut sus identitar si vertical poporul roman peste secole. Sa o redescoperim. Sa o luam acasa si sa ne bucuram de ea. Sa ne bucuram ca exista oameni care o dau mai departe. Sa o iubim. E un alt fel de mod prin care putem creste frumos, respecta tarana stramoseasca si iubi Romania!

DSC_0476

DSC_0483

DSC_0507

DSC_0498

DSC_0495

DSC_0491

????????????????????????????????????
Si pentru ca vin sarbatorile care ne aduc brazii in casa, sa ne amintim cu zambetul pe buze si rugaciuni in suflet catre cei plecati, cum si prin ce peripetii treceau, la montarea brazilor in micile apartamente, parintii nostri. Un Toma Caragiu magnific, cu o parodiere fascinanta a vechiului sistem. Parodie de care nu ma pot satura, dar a carui subiect ar trebui sa nu se mai repete nicicand.

Sursa film you tube

Craciun fericit dragi prieteni, Craciun fericit Romania!

????????????????????????????????????Adina si Catalina, alias Retete Geniale 🙂

P.S. Suntem in 23, Muzeul Taranului Roman este deschis si va asteapta. Mai aveti timp pana la noaptea magica sa ajungeti sa va cumparati frumuseti traditionale pentru masa si pomul de Craciun 😀

Program ‪#‎MȚR‬ de Sărbători:
24 decembrie: deschis între orele 10.00 – 14.00
25, 26 decembrie: închis
27 decembrie: deschis între orele 10.00 – 18.00
31 decembrie: deschis între orele 10.00 – 13.00
1, 2 ianuarie: închis
3 ianuarie: deschis între orele 10.00 – 18.00

___________________________________

Surse link-uri

  • google: http://www.interferente.ro/legenda-bradului-de-craciun.html
  • you toube

 

 

 

Incondeierea oualor de Paste!

Screen Shot 2015-04-09 at 4.16.58 PM

Ouăle fierte și vopsite in Joia Mare nu se strică niciodată, după tradiția moțească… ne spun vorbele din strabuni, desi in diferite alte zone ele se vopsesc nu doar in Joia Mare ci si in Vinerea sau Sambata Mare.
Traditia, venita din vremuri stravechi (din Persia de altfel, fiind una pre-crestina ce se intinde si acum incepand cu Armenia, Rusia, Grecia, in toata Europa de Est si cuprinde si unele tari mediteraneene din vestul Asiei), crestinii au legat-o si transpus-o intr-o legenda devenita simbol al Pastelui prin care Maica Domnului venind sa isi planga Fiul rastignit si-a asezat cosul cu oua langa cruce si ouale din el s-au colorat de la sangele scurs din ranile lui Isus. De atunci oul rosu a ramas, nu doar in traditia religioasa ci si in istoria artei, simbolul Invierii, ne spune doamna Daniela Dumbrava, istoric al Institutului de Istorie a Religiilor din cadrul Academiei Romane,

Povesti despre oua pictate sunt multe, zeci, si toate ne pot incanta prin scrisul si imaginatia de care fiecare creator a dat dovada de-a lungul timpului. Spun asta pentru ca de la vopsitul simplu in culori naturale sau alimentare, prin lipirea de margelute, incondeierea cu ceara sau cu diverse insemne si ornamente, ouale sunt diferite de la tara la tara, de la regiune la regiune, cromatica si motivele decorative fiind uimitor de diverse si interesante. Insa intentia noastra de acum este de a deslusi doar tainele vopsirii simple a acestora, ca sa fie cat mai frumoase si sa ne bucuram de ele pe masa imbelsugata a Pastelui. Oul vopsit de Paste ne bucura si ne ajuta sa meditam asupra vietii si a mortii, asupra sacrificiului Fiului lui Dumnezeu pentru noi toti.

In traditia populara romaneasca oul rosu de Paste are puteri miraculoase de indepartare a raului, de spornicie si belsug, de sanatate si dragoste in casa. In multe zone, taranii,  cu o seara inainte pun intr-un vas apa curata si limpede, un ou rosu si o crenguta de busuioc sfintit, (in unele chiar si un banut) iar dimineata devreme, pe timp de roua, se spala pe fata cu apa respectiva avand credinta ca apa ii va proteja de raul de peste an, ca vor fi binecuvantati, sanatosi si frumosi… precum oul rosu.

Mereu pentru mine si cred ca nu doar pentru mine, unul din cele mai asteptate si emotionante momente este vopsitul oualor la Paste, in special in seara din Joia Mare. Vopsit sau… incondeiat, in traditia populara. Traditie ce-si are locul bine inradacinat in arta populara romaneasca, religioasa sau laica. Stilul vopsirii / incondeierii oualor de Paste este cel simplu, in general, dar putem gasi si zone in care femeile dau o importanta majora acestui deja format mestesug al incondeierii oualor. Chiar daca acum ne vine usor sa folosim colorantii alimentari datorita posibilitatii de a le vopsi mai repede si mai uniform, in traditia populara si in casele multora ouale se vopsesc si acum cu coloranti naturali. Coloranti ce sunt extrasi din flori, frunze, radacini, fructe presate, fierte, zdrobite sau macerate din timp in alcool.

Multi dintre noi nu ne mai incondeem ouale doar cu rosu ci folosim o paleta cat mai diversa de culori. Semnificatia culorilor folosite este in mare cea generala, intalnita mai peste tot in lume. Daca roșu reprezinta simbolul sângelui varsat, al focului, al dragostei, al vieții și bucuriei de a trăi iar portocaliul este simbolul soarelui, iata ca albastrul ne duce cu gandul la credință, cer, seninătate, vitalitate, sănătate. Galbenul este caldura, lumina, recolta, ospitalitatea, fericirea iar verdele este reînnoirea și forța naturii, prospețime, rodnicie, speranță. Nu din urma vine si negrul simbol al pamantului si al eternitatii, iar violetul sau maroul reprezinta stapanirea de sine, statornicia, dreptatea si rabdarea.

Ciocnitul oualor, si el foarte important (pentru ca ouale nu se sparg oricum), semnifica sacrificiul mantuitorului nostru Isus si se face dupa reguli precise. Cel ce ciocneste primul (cel mai invarsta de obicei de la masa, barbat sau femeie) capul oului pe care-l tine in mana de capul oului tinut in mana de cel de langa el va spune intotdeauna „Hristos a inviat” iar celalt raspunde „Adevarat a inviat”.  Iar cojile, de la ouale ciocnite din timpul Pastelui, se pastreaza, faramiteaza si se arunca in brazada pamantului a doua zi pentru ca acesta sa fie mai roditor peste an… asaaa… ca si omul.

Dar cum noaptea de Paste se apropie si timpul este scurt, va propun sa trecem la treaba. Si cum treaba buna pe pamantul asta se face doar cu bucurie si cu rugaciune sa aprindem in spiritul asta si o lumina, pentru gandurile noastre bune, pentru pace, pentru cei vii si cei morti. Si abia de acum putem purcede linistiti la lucru.

Inainte de toate trebuiesc „aflate si adunate” ouale. Ca le adulmecam printre „hainele ” pufoase si calduroase ale gainilor din cotetul bunicii ori pe la alimentara de la colt, la raionul lactate si branzeturi, important este sa fie proaspete (dar nici foarte foarte, ouale calde de sub gaini e bine sa le lasati macar o zi la temperatura camerei, ca de altfel si cele tinute la frigider). Ele dupa preferinta, in functie de nuantele pe care doriti sa le scoateti pot fi albe sau roscovane :-). Pe cele albe culorile vor fi mai pastelate, pe cele mai roscovane le veti „gasi” mai puternice. Coaja lor trebuie sa fie tare, si sanatoasa.

Screen Shot 2015-04-09 at 1.10.39 PM

Le luam, le spalam (daca vreti le si puteti degresa rapid cu o carpa imbibata in putin degresant de vase si clati foarte bine cu apa rece) si le punem la fiert intr-o oala, cu putina apa calduta. Se fierb cu putina sare, pana ce interiorul se intareste. Trebuiesc fierte incet pentru a nu le crapa coaja.

Screen Shot 2015-04-09 at 1.13.49 PM

In timp ce ouale sunt pe foc, in cativa recipienti (doar unul daca avem o singura culoare) se pune praful de vopsea sau lichidul (eu am folosit coloranti alimentari lichizi pentru prajituri), peste care adaugam doua linguri de otet (la fiecare culoare). Otetul da rezistenta culorii si o face mai intensa.

Screen Shot 2015-04-09 at 1.15.52 PM

Intre timp punem apa la fiert, pentru a o adauga peste vopseaua amestecata cu otet. Eu pun atat cat sa incapa un ou dar bine acoperit. Nu ne grabeste nimeni, si totul poate deveni o joaca frumoasa.

Screen Shot 2015-04-09 at 1.16.33 PM

Cand ouale sunt gata fierte, putem incepe sa le coloram introducandu-le pe rand in diferite culori si lasandu-le acolo cat timp credem sau vedem ca ne multumeste culoarea. Un lucru foarte important este ca ouale sa fie fierbinti si apa colorata in care le scufundati la fel.

Screen Shot 2015-04-09 at 1.17.17 PM

Cand le scoateti, asezati-le pe un prosop de hartie curat, dar nu le lasati in acelasi loc. Mutati-le in locuri unde hartia este curata. Altfel, ouale vor ramane cu pete rotunde acolo unde au avut contact cu prosopul pentru ca acumuleaza culoare. Nu le rotiti pe prosop prin frecare ci ridicati-le, intoarceti-le si apoi asezati-le usor pe o parte uscata a lor, pe zona de hartie curata. Ceea ce este foarte important este ca atunci cand scoateti ouale dintr-o culoare sa nu fiti murdari pe maini de alte culori, pentru ca pigmentii sunt puternici si petele se vor vedea.

Screen Shot 2015-04-09 at 1.18.42 PM

Si iata ca prima transa de oua e gata. Dar cum nu fac doar pentru mine si abia acum am prins gustul jocului am continuat. 🙂 Nu inainte de a le da un luciu scurt cu un servetel foarte fin inmuiat in ulei.

DSC_3816

DSC_3822

Si de acum, ca de la magazinul rusesc (sper multi in contextul actual politic sa nu ma injure, ca totusi efectul e frumos 🙂 ), am gasit un fel… le-am spus, sau am crezut ca sunt abtibilduri. Conexiunea cu copilaria s-a facut rapid amintindu-mi cu drag de abtibildurile pe care le bagam in apa calduta si le lipeam spre disperarea mamei peste tot. Dar aici povestea a fost sa fie un pic diferita. Am lasat deoparte colorantul albastru ca nu intra in context si am ales sa folosesc doar galben, rosu, maro, negru si verde. Peste verdele inchis am turnat putin galben sa iasa verdele mai crud si m-am pus pe colorat din nou. 😀

Screen Shot 2015-04-09 at 1.20.53 PM

Screen Shot 2015-04-09 at 1.21.45 PM

In prima faza am folosit aceeasi „tehnica” ca mai sus… dar am in plus… o folie de plastic, foarte subtire, usoara, cu motive florale, pasari, fructe si frunze frumos colorate in rosu, galben, maro, negru si verde, precum baticele bucovinene sau cele lipovene din Delta Dunarii de la noi. Mai intai am taiat folia in bucati respectand fiecare model in parte.

Screen Shot 2015-04-09 at 1.12.34 PM

Apoi am luat ouale colorate in prealabil si le-am introdus pe rand in cate o bucata de folie cu motiv.

Screen Shot 2015-04-09 at 1.23.29 PM

Am pus apa la fiert si cu o lingura mare (cu gauri pentru a se scurge apa), le-am luat pe rand si le-am inmuiat in apa fierbinte. Plasticul s-a incalzit brusc si s-a adunat frumos in jurul oului. Culoarea s-a mentinut pe ou. Conditia este ca oul doar sa fie inmuiat si nu tinut in apa clocotita pentru ca vopseaua de baza isi va pierde din intensitate.

Screen Shot 2015-04-09 at 1.27.27 PM    Screen Shot 2015-04-09 at 1.28.21 PM

In final, la fel,  rand pe rand le-am uns usor cu ulei si ouale mele au iesit minunat. De ambele randuri sunt foarte mandra si sper ca cei ce vor veni la masa noastra de Paste sa fie incantati de ele.

Screen Shot 2015-04-09 at 1.29.22 PM

Screen Shot 2015-04-09 at 4.20.11 PM

Am inceput cu lumina si rugaciune si am terminat treaba cu lumina si-n rugaciune. 🙂

Va dorim, dragi prieteni, speranta, sanatate, iubire, pace  si un

Paste binecuvantat, luminat si linistit  –  Retete geniale, alias Adina si Catalina

PASTE FERICIT!

Screen Shot 2015-04-09 at 1.31.17 PM

________________________

Note:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ou_de_Pa%C8%99ti

http://ro.wikipedia.org/wiki/Pa%C8%99ti

http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/ouale-rosii-traditie-semnificatii-68750.html

Galuste cu prune

Screen Shot 2014-08-28 at 11.13.36 AM

Galuuusteeeee… sa va spun drept toata vara m-am gandit la ele insa nu m-am hotarat sa le fac pana cand cineva pe blog a intrebat de ele. Am cumparat prune de cateva ori… si au ajuns „procesate” ori fresh ori simple la cuptor (cu putin zahar si niscavai condimente). Dar pentru ca reteta ia ceva timp sa fie facuta sa nu mai pierdem timpul si sa trecem la treaba. Aici nu stiu daca putem vorbi de portii. E mai simplu sa numaram prunele 🙂 .

CU ELE SI INCEPEM. Avem nevoie de:

15 prune medii sau 9 prune mari si voi face aici cateva mentiuni. Faceti galustile cu prune traditionale, romanesti am putea spune, alea cu sambure mai mare, sa se poata scoate usor, nu incuiate cum spunea bunica si in mijlocul caruia sa incapa un cub de zahar sau jumatate de lingurita de zahar. Nu am gasit in Malta prune „romanesti”… am cumparat prune mari si rotunde. Sunt la fel de bune dar este mult mai mare stresul :-). Samburele este mic, pulpa mare. Adevarat… de patruns se patrund la fiert oricum insa e mult mai greu de intins aluatul pe ele… si ies foarte mari. La fel de adevarat este ca le puteti taia in doua sau bucatele mai mici, amesteca cu zahar si pune ca umplutura. Galustile in cazul asta le puteti face rotunde, patrate ca placintelele, conice, dreptunghiulare…doar de voi depinde asta. Dar am incercat pe cat posibil sa ma apropii de reteta bunicii, cea cu prunele intregi si am zis sa incerc asa chiar daca prunele s-au dovedit a fi prunoaie :-).
o lingurita de zahar pudra
jumate de lingurita de scortisoara
15 cubulete de zahar cubic sau candel
DSC_0256DSC_0268
PENTRU ALUAT
250 – 300 grame branza dulce (de preferinta din cea de vaci, usor uscata nu cu apa multa, altfel sa o lasati la scurs)
300 grame faina alba
500 grame cartofi din care vom face un piure
2 oua
1 lamaie (coaja rasa de la o lamaie si dar daca nu aveti, jumatate de fiola de esenta)
putin ulei
sare
DSC_0251DSC_0284DSC_0300
PESMETUL
14 linguri de pesmet (eu pun mai mult de fiecare data… imi place cu pesmet mai mult )
50 grame unt
1 lingurita scortisoara
6 si 10 linguri de zahar depinde cat de dulce vreti sa fie
PENTRU FIERT
50 ml ulei
1/2 lingurita sare
apa (sa fie la cantitate cat le-ar acoperi inca o data cand sunt scufundate in oala)

PREPARAREA: Cartofii ii facem piure. Ii spalam, curatam, spalam iar, taiem cubulete si-i punem la fiert cu apa, sare si coaja rasa de la lamaie. La foc rapid in maxim 20 de minute sunt fierti. Cand sunt gata ii scoatem, ii scurgem de apa si ii zdrobim imediat ca pentru piure. Nu lasati cartofii sa se raceasca… nu se vor mai strivi usor. In caz ca se racesc ii mai dati odata in clocot. Piureul gata facut il lasam sa se raceasca cateva minute. Daca nu aveti lamaie puteti picura jumatate de fiola de esenta dar la final nu la fierbere.

Intre timp spalam prunele, le taiem in doua, dar nu de tot, atat cat sa putem scoate samburii, le lasam putin intr-o sita sa se scurga si apoi le umplem cu putin zahar pe fiecare. Le pudram cu zahar si putina scortisoara si le lasam in asteptare.

DSC_0294

Luati piureul si in el incorporati 200 grame de faina, ouale, 50 grame unt, sarea, pana obtinem un aluat relativ lipicios. Cu putin ulei pe maini, ca la cozonac, putem amesteca bine aluatul format. Nu va faceti probleme ca e moale. Cand este gata il dam o ora la frigider. Cand se va raci cartoful si faina se va umfla putin aluatul va deveni numai bun de acoperit prunele.

DSC_0313

In timpul asta preparam pesmetul. Luati o tigaie in care sa incapa cantitatea de pesmet care o vreti. Puneti untul si-l lasati sa se topeasca (foc mediu ori 165/170grade) dar nu sa devina uleios. Cand acesta devine moale si curge punem pesmetul si invartim continuu cu o lingura/spatula de lemn. Altfel se va arde imediat. Cand untul este incorporat in pesmet si acesta redevine faramitat luati de pe foc si-l puneti in alt vas. Daca nu aveti alt recipient si il lasati in tigaia in care l-ati facut, alte cateva minute trebuie sa invartiti continuu ca se va rumeni de la tigaia fierbinte. Cand acesta se raceste un pic puteti amesteca cu zaharul.

DSC_0308

Scoateti de la frigider aluatul. Tapetati cu faina o tava mai intinsa (bunica avea blat de lemn de framantat aluat, cine nu are foloseste o tava sau chiar pe masa de bucatarie) si in alt recipient puneti faina (celelalte 100grame ramase), in care sa va „inmuiati” mainile din cand in cand pentru a putea sa intindeti aluatul usor.

Impartiti aluatul sa ajunga pentru fiecare pruna in parte. Presati bucatile de aluat usor si asezati prunele deasupra. Ori in mana ori pe tava presam in sus aluatul pana pruna este complet invelita. Asa veti face toate galustile.

DSC_0347

DSC_0354

In acelasi timp punem la fiert apa cu uleiul si sarea intr-o oala mare. Dati in clocot de cateva ori si apoi lasati focul la minim sa se potoleasca (de la apa in clocot galustile se vor desface).  Abia acum puteti sa le scufundati, usor, una cate una. Una langa alta nu una peste alta. Cand aluatul va fi fiert ele se vor ridica usor la suprafata. Daca cumva vedeti ca acest lucru nu se intampla, in maxim 10 minute impingetile usor cu o spatula de lemn,…. posibil (dar foarte rar se intampla) sa se fi lipit de fundul vasului. Se vor ridica deasupra. Dupa, mai lasatti la fiert maxim cinci minute.

Cu o paleta cu gaurele le scoatem, le scurgem bine si le dam prin pesmet, cat  sunt calde. Daca mai doriti, mai puteti presara deasupra zahar pudra si scotisoara. Se spune ca se servesc atat timp cat sunt calde. Cele care va raman trebuiesc tinute in frigider. Insa va recomand ca inainte de servire sa le dati ceva timp la congelator (fara a lasa ca pruna sa inghete de tot). Daca e foarte cald afaraaa… vor fi minunate.

DSC_0362

DSC_0382 2

P.S. Sa stiti ca daca nu aveti branza, o compozitie doar din cartofi si faina e perfecta. Bunica mea nu le facea cu branza si ieseau la fel de delicioase. Incercati!

.

Piftele cu morcovi la tigaie

DSC_0275

Pifteluteeeeeeee… dadaaaaa…ca la mama acasa. Altfel nici nu se putea. O mancare foarte rapida si foarte gustoasa. O mancare de vara, dulce de altfel, pentru cei ce prefera mancarea dulce, dar fara zahar. Desi in Romania si nu numai, sunt multe zone in care la aproape orice fel de mancare se adauga zahar, va pot asigura ca nici nu-mi place si nici nu recomand acest lucru. Pentru a indulci natural o mancare puteti adauga mai mult morcov, ceapa sau ardei copti. Sunt zeci de metode fara a apela la binecunoscutul zahar tos.

Va spun de pe acum, o puteti servi cu un pahar de vin negru, sec… cel mai sec 🙂 la temperatura potrivita, un cabernet spre exemplu. Dar inainte de vin avem nevoie de ingrediente.

Pentru piftelute (aproximativ 20 de bucati medii):
500 grame carne tocata (vita, porc, amestecate, curcan, miel si de ce nu si peste). Eu am ales vita. E de preferat sa cumparati bucata de carne intreaga si sa-i rugati pe cei de la magazin sa o bage la tocator. Sau sa o tocati voi acasa daca aveti masina sau robot de bucatarie.
1 ou, dar puteti pune si doua
1 morcov mai mare
1 ceapa potrivita
1 felie de paine (unii pun doar miez de paine, eu pun o felie intreag, cu coaja cu tot, bine inmuiata in apa)
patrunjel verde din belsug. O parte o puneti la piftelute, cealalta parte o pastram pentru servit. Iarna poate aveti la congelator patrunjel. Este mai bun decat cel uscat.
doi, trei catei de usturoi
ulei, sare, piper

DSC_0238

Se spala morcovul si se da pe razatoarea pe partea cu granulatia cea mai mica (sau se da prin masina de tocat), se taie ceapa si se toaca deasemeni foarte, foarte marunt (nu ca pentru supa). Patrunjelul si usturoiul se spala si se toaca marunt. Painea se pune intr-un castronel cu apa, se lasa pana se inmoaie si apoi se scoate, se stoarce bine si se faramiteaza..

Intr-un castron mare se amesteca, morcovul, ceapa, carnea tocata, patrunjelul, oul, usturoiul, painea, sarea si piperul. Mai pe scurt toate ingredientele si se amesteca foarte bine.

DSC_0243Se lasa 10 minute. Poate lasa si zeama. In acest caz puneti compozitia intr-o sita si lasati la scurs. Cand vreti sa le dati forma e bine sa o faceti cu mainile ude (cu apa rece). Compozitia va fi usor de modelat si nu se valipi de maini.

Dati drumul la foc, 170 grade ori la mediu. Intr-o tigaie incingeti uleiul si puneti piftelele una langa alta. Puneti capac si lasati sa se patrunda. La cateva minute le intoarceti pe cealalta parte. Incercati una sa vedeti daca le puteti lua de pe foc. Ele trebuie sa fie doar prajite, nu arse… nu le lasati mult pe foc, nu plecati de langa ele. Daca le faceti rotunde atunci doar rotiti din cand in cand tigaia si ele se vor intoarce singure. Daca le tineti cat trebuie in ulei si nu le lasati acolo sa se imbaieze :-)))) nu vor necesita degresare. Pe care o puteti face cu un prosop curat daca este cazul.

DSC_0268

Pentru garnitura de morcovi –  5 – 6 portii.
10 morcovi mici spre medii
1 sau 2 cepe, depinde de marime (eu am folosit 2 mai mici)
ulei, sare, piper

Morcovii se spala, se curata si se taie in cuburi mai mari. Ceapa se taie marunt. Intr-o tigaie se pune ulei si se incalzeste dar nu sa sara pe pereti. Puteti folosi si unt, gustul va fi si mai bun dar e bine sa mancati tot ce gatiti imediat. Mancarea e buna si reincalzita dar nu e acelasi lucru ca cea calda si proaspata. In uleiul fierbinte se pune ceapa apoi se acopera si se lasa cateva minute pana se inmoaie un pic si incepe sa arate aurie. Cand ceapa este gata se adauga morcovii, apa fierbinte cat sa-i acopere nu sa pluteasca in ea, sarea si piperul dupa gust. Se lasa la foc mediu aproximativ 10 minute, si se intorc din cand in cand. Daca apa scade mai puteti adauga un pic, dar tot fierbinte sa fie.

Este foarte important ca morcovul sa se patrunda, nu sa se inmoaie. El trebuie la final sa arate lucios si la mestecat sa se simta putin crocant.

DSC_0257E cam asta e. Cand piftelele sunt gata, morcovii sunt gataaa, voi le puteti combina cum vreti. Eu am ales la portie 3 piftele si 6 linguri de morcovi. Voi puteti schimba numaratoarea, cu 4, 5 sau 6 piftele si mai putini morcovi ori mai putine piftele si mai multi morcovi. Doar de voi depinde. Se asezoneaza cu patrunjel verde tocat marunt si un plus de sare si piper.  Pofta buna!

DSC_0284DSC_0279

Zaharina – crema de zahar ars

In cartea de bucate a lui Francois Massialot de la 1691 apare pentru prima data reteta de crema de zahar ars – creme brûlée pe care tot el o schimba in editia din 1731 a Bucatariei Regale in crema englezeasca – anglaise creme. Abia in secolul al XVIII-lea acest desert primeste numele de „burnt creme” – smantana arsa. In 1879 la colegiul Trinity din Cambridge pentru prima data s-a servit aceasta crema arsa pe deasupra cu flacara – creme brûlée flambe. Mult timp dupa aceast moment a fost cunoscuta ca si Trinity Cream. In timp ea a evoluat si multe retete pentru crema de zahar ars au aparut.
O reteta relativ simpla si la fel de gustoasa este acea in care din lipsa de arzator pentru caramelizat desertul deasupra, bagam ingredientele direct la cuptor 🙂

Avem nevoie de urmatoarele ingrediente pentru  10 portii.

8 -10 oua – depinde cate portii vreti sa iasa,

un litru de lapte,

150 grame (chiar si 200) de zahar alb/brun pentru crema si caramel – eu folosesc zahar alb pentru caramel in special
,

esenta de vanilie, recomand esenta la fiola 🙂 dar si pliculetele de zahar vanilat sunt bune sau pulberea de vanilie daca doriti un gust mai puternic,

un varf de sare.
Caramelul:La foc mediu intr-o cratita medie ca dimensiuni – 18cm inaltime si 20/23 diametru (folosita doar pentru prajituri nu si la prajit ceapa) se pune zaharul (60 de grame) amestecat cu cantitatea de apa si se lasa la caramelizat. Se invarte usor cu o lingura de lemn, pana cand zaharul se topeste, capata o culoare brun roscata, devine limpede si lucios. Nu trebuie lasat prea mult pentru ca devine amarui. Imediat ce zaharul a devenit fluid, trebuie sa-l distribuim uniform pe peretii vasului, rotind cratita usor si in acelasi timp inclinand-o ca zaharul sa acopere toata suprafata pana sus aproape de buza. Grija mare la invartit, tineti cratita departe de voi ca picaturi de zahar pot sa se desprinda si sa ajunga pe mainile voastre. Arde cumplit.
Cand zaharul este bine intins pe cratita se lasa la racit.  Ne putem da seama cand e bine racit  dupa cracleurile aparute si pocniturile care se aud cand zaharul crapa, deasemeni capata o structura sticloasa. Doar atunci e perfect sa turnam peste el crema de oua si lapte. 417146_4732479945601_1905760768_n304495_4732478545566_1579537115_n
Crema: Spargeti ouale intr-un vas si apoi cu mixerul sau un tel le bateti spuma, apoi adaugati usor zaharul vanilat sau esenta si restul de zahar (90 grame) plus sarea. Adaugati laptele si amestecati continuu.

30338_4732484985727_222804413_n

Compozitia mixata se toarna peste zaharul caramelizat. Vasul cu crema se introduce intr-un alt vas mai maricel care e umplut cat sa nu dea pe afara cu apa fierbinte si se baga la cuptor (incins in prealabil la 160 grade). Crema de zahar ars se coace la bain-marie timp de o ora si jumate pana cand partea de deasupra este bine rumenita. Ora de ardere trebuie aproximata si in functie de cat de inalta e oala, ca si compozitia de la mijloc sa fie bine facuta.
Ca sa vedeti daca este gata si o puteti scoate afara din cuptor introduceti in ea o tepusa de frigaruie si daca atunci cand o scoateti este curata, crema este perfecta. Daca pe ea raman urme de crema atunci mai lasati crema la cuptor. Ori puteti verifica marginile daca se desprind usor de cratita.

482925_4732487345786_1618860976_n

Cand este gata, se scoate din cuptor, se lasa la racit si se da la frigider. Se serveste cand este bine racita. Se poate rasturna pe un platou mai inalt sau taia direct din forma. Peste crema gustoasa, fina si densa nu uitati sa turnati din siropul de caramel format.

Asta e tot. E greu? Nu-mi pare… va doresc si voua spor si pofta! 🙂