Tag Archives: zahar

Inghetata de capsune

Inca este vremea lor.  De fapt, abia acum este vremea capsunelor romanesti, parfumate, dulci si cu gustul ce-mi aminteste de copilarie. Sunt minunate oricum, simple, cu frisca, insotind o Pavlova delicata sau oricum altfel le doriti.

?

pavlova
Niciodata nu las sa treaca sezonul lor fara sa pregatesc macar o data o  savuroasa inghetata de capsune, ba chiar mai pun si la congelator fructe pentru a ma bucura si in restul anului de aceasta delicatesa. Este uimitor ca ceva atat de bun poate fi obtinut atat de usor si de repede!

1 inghe postare
Pentru aproximativ 500 g inghetata ai nevoie de:
1 cana mare plina de capsune curatate, spalate si zvantate de apa
3/4 (aceeasi) cana cu zahar tos
3 albusuri de ou
1 cana de smantana grasa dulce
10 minute pentru preparare si o noapte de radbare pana ingheata crema

Modul de preparare
1. Paseaza rapid si scurt capsunele in blender pentru a obtine o pasta neomogena, ce inca pastreaza bucatele de fruct. Vei obtine acelasi rezultat si folosind o banala furculita pentru a zbrobi fructele.
2. Bate spuma tare albusurile, apoi adauga zaharul si continua sa bati spuma pe bain-marie pana ce zaharul se topeste iar spuma devine sticloasa si groasa.

?

3. Amesteca pasta din capsunele zbrobite cu spuma de albusuri.

?

4. Adauga smantana in amestecul de capsune, zahar si albusuri si omogenizeaza bine.

?

5. Pune crema obtinuta intr-un vas de plastic sau sticla termo-rezistenta, acopera-l cu un capac etans sau cu folie alimentara si da-l la congelator pentru 6 -7 ore sau peste noapte (daca nu ai masina de inghetata – eu nu am). Fiind inghetata de fructe iar acestea continand multa apa, in absenta masinii de inghetata va fi nevoie ca din timp in timp (cam la 2 ore) sa amesteci in vasul cu crema pentru a sparge cristalele de gheata ce se formeaza – astfel, cand va fi gata inghetata va fi mai cremoasa si mai fina. Daca ti se pare complicat sa faci asta, poti renunta la pasul acesta acceptand o textura mai aspra a produsului finit.
6. Inainte de servire, scoate vasul din congelator si lasa-l 5- 10 minute la temperatura camerei. Astfel, inghetata va incepe sa se topeasca usor si o vei putea pune in cupele in care o vei servi.

?

Mmm, buna! Nu-i asa?

Reclame

Turta cu nuca de Craciun sau Julfa

DSC_0313Craciun fericit si linistit, plin de intelepciune si har!
Adina si Catalina, alias Retete geniale 🙂

O datina ce se pastreaza din strabuni in zona Moldovei de astazi si pe care am mostenit-o cu drag e „Julfa” sau „Scutecele lui Isus” asa cum le spunea bunica. Le facem cu drag odata pe an la sarbatoarea Nasterii Domnului, la Craciun. Un fel de turta ce si-a „inceput peripetiile” acum cateva sute de ani cu umplutura de canepa. In timp femeile au inlocuit canepa cu miezul de nuca. In traditia satului moldovenesc turtele cu julfa se faceau pentru a intampina cum se cuvine venirea pe lume a pruncului Isus, alaturi de un vin fiert si colacii impletiti.

Copil fiind eram fascinata de felul in care bunica dadea foii de aluat o transparenta iesita din comun. O transparenta care astazi doar la aluaturile frantuzesti o mai gasesti, aluaturi mai nou facute industrial. Pregatitul se facea din timp, cu cateva zile inaintea Ajunului Craciunului, cand bunica facea aluatul si cocea foile. La sat femeile se adunau si coceau impreuna turte. Faceau pentru familiile lor si pentru a da de pomana celor saraci sau in neputinta. Si canepa era pregatita din timp. Se pisau boabele intr-un vas si apoi erau fierte. Spuma de la fiertura, de culoare cenusie, se amesteca cu zahar si cu ea se inmuiau foile de turta care se faceau si cu doua saptamani inainte, bunica spunandu-mi ca trebuiesc lasate la odihnit si uscat… desi ele erau coapte pe soba si dupa mine deja odihnite.

Cuptorul bunicii se incingea, lemnele trozneau lenese si mirosul lor imi dadea o stare de siguranta si de liniste. Asteptam cuminte intr-un colt de masa sa vina buna cu lighianul plin cu aluat, facut doar din faina, apa si sare. Aluat lasat la dospit jumatate de ora, cat soba se incingea. Pe un fund de lemn urias, asa mi se parea atunci daca m-ar fi intrebat cineva, si cu un sucitor intindea bucati de aluat in toate directiile atata cat se putea. Apoi ce avea intins pe masa taia frumos in bucati si bucata cu bucata lua si subtia, intinzandu-si mainile in toate directiile, ca o caracatita, pana la refuz si pana oboseala isi spunea cuvantul. Urma ca cearsaful semitransparent de aluat sa imbrace plita calduta in timp ce bunica revenea la intinsul urmatoarei foi de aluat. Cat intindea urmatoarea foaie, soba isi facea datoria si cu caldura ei rumenea foile usor. Bunica si soba deveneau un intreg, un mecanism perpetuum mobile de a umple bucataria cu foi crocante. Era fascinant sa vezi foi de turte peste tot, subtiri si usor incovoiate de la caldura care intr-un final unse cu sirop, zahar si nuca se asezau cuminti toate pe un singur platou, cat o farfurie normala de pizza.

Astazi bunica si soba nu mai sunt. Sunt doar poveste de poveste si foile ei incredibile, in lipsa lor, le-am inlocuit cu acele foi de placinta subtiri si delicate, facute industrial pe banda. Gustul si ingredientele sunt aceleasi, insa povestea magica a copilariei si-a mai pierdut din farmecul ei de odinioara. Doar motivatia Noptii Sfinte e la fel de puternica si frumoasa ca atunci. Si asa va ramene mereu.

Pentru turte am folosit doua pachete de aluat din comert si impreuna cu mama le-am copt rapid pe o tava de metal pusa pe ochiurile aragazului. Foaie cu foaie le-am adunat intr-un lighian mare si la fel ca bunica le-am lasat apoi la „uscat si odihnit” cateva zile. Inaintea zilei de Ajun am facut siropul din 500 grame zahar, esenta de rom, de vanilie si 500 grame de apa, pe foc usor, pana zaharul s-a topit. Cat s-a racit am pregatit masa de „lucru”, am prajit intr-un ceaun nucile (700 grame) si le-am pisat. Cand totul a fost gata am stropit foile una cate una si le-am aranjat ordonat pe un platou presandu-le usor. Peste un strat de turte am presarat, pe toata suprafata, un strat de zahar si nuci.  Apoi un altul si altul. Strat dupa strat turta rotunda a fost gata. 100 grame nuci le-am pastrat pentru decor. Am invelit-o cu o folie alimentara pentru ca foile sa se patrunda bine cu siropul dulce si aromat. Nu recomand ca turtele sa fie inmuiate in sirop ci doar stropite, ele se inmoaie rapid si turta va fi prea moale. Iar foile la copt se lasa doar pana se rumenesc usor (a se vedea in imaginile de mai jos), doar cateva secunde.

In urmatoarea zi, in Ajun de Craciun folia se da la o parte, se acopera suprafata turtei cu zahar si nuca pisata. Se mananca seara, cu cei dragi dupa ce rugaciunile au fost spuse si iertarea si-a facut loc in sufletele tuturor celor prezenti.

DSC_0072

Nucile dulci proaspete si prajite.

DSC_0278

Nucile coapte si pisate in asteptare…

DSC_0156

Foile usor rumenite imi aduc aminte de teancuri de scrisori vechi, pline de stari, sentimente si secrete 🙂

DSC_0124

????????????????????????????????

Siropul de zahar aromat

DSC_0176

Insiropatul usor si delicat al foilor pentru a nu se inmuia sau faramita…

????????????????????????????????

Turta formata din multa rabdare si dragoaste

DSC_0205

DSC_0290

Crant-ul de nuci si zahar la final

????????????????????????????????

… si multa liniste si rugaciune… o noapte magica si o turta de vis

DSC_0302

Craciun linistit si plin de intelepciune dragi prieteni!

Galuste cu prune

Screen Shot 2014-08-28 at 11.13.36 AM

Galuuusteeeee… sa va spun drept toata vara m-am gandit la ele insa nu m-am hotarat sa le fac pana cand cineva pe blog a intrebat de ele. Am cumparat prune de cateva ori… si au ajuns „procesate” ori fresh ori simple la cuptor (cu putin zahar si niscavai condimente). Dar pentru ca reteta ia ceva timp sa fie facuta sa nu mai pierdem timpul si sa trecem la treaba. Aici nu stiu daca putem vorbi de portii. E mai simplu sa numaram prunele 🙂 .

CU ELE SI INCEPEM. Avem nevoie de:

15 prune medii sau 9 prune mari si voi face aici cateva mentiuni. Faceti galustile cu prune traditionale, romanesti am putea spune, alea cu sambure mai mare, sa se poata scoate usor, nu incuiate cum spunea bunica si in mijlocul caruia sa incapa un cub de zahar sau jumatate de lingurita de zahar. Nu am gasit in Malta prune „romanesti”… am cumparat prune mari si rotunde. Sunt la fel de bune dar este mult mai mare stresul :-). Samburele este mic, pulpa mare. Adevarat… de patruns se patrund la fiert oricum insa e mult mai greu de intins aluatul pe ele… si ies foarte mari. La fel de adevarat este ca le puteti taia in doua sau bucatele mai mici, amesteca cu zahar si pune ca umplutura. Galustile in cazul asta le puteti face rotunde, patrate ca placintelele, conice, dreptunghiulare…doar de voi depinde asta. Dar am incercat pe cat posibil sa ma apropii de reteta bunicii, cea cu prunele intregi si am zis sa incerc asa chiar daca prunele s-au dovedit a fi prunoaie :-).
o lingurita de zahar pudra
jumate de lingurita de scortisoara
15 cubulete de zahar cubic sau candel
DSC_0256DSC_0268
PENTRU ALUAT
250 – 300 grame branza dulce (de preferinta din cea de vaci, usor uscata nu cu apa multa, altfel sa o lasati la scurs)
300 grame faina alba
500 grame cartofi din care vom face un piure
2 oua
1 lamaie (coaja rasa de la o lamaie si dar daca nu aveti, jumatate de fiola de esenta)
putin ulei
sare
DSC_0251DSC_0284DSC_0300
PESMETUL
14 linguri de pesmet (eu pun mai mult de fiecare data… imi place cu pesmet mai mult )
50 grame unt
1 lingurita scortisoara
6 si 10 linguri de zahar depinde cat de dulce vreti sa fie
PENTRU FIERT
50 ml ulei
1/2 lingurita sare
apa (sa fie la cantitate cat le-ar acoperi inca o data cand sunt scufundate in oala)

PREPARAREA: Cartofii ii facem piure. Ii spalam, curatam, spalam iar, taiem cubulete si-i punem la fiert cu apa, sare si coaja rasa de la lamaie. La foc rapid in maxim 20 de minute sunt fierti. Cand sunt gata ii scoatem, ii scurgem de apa si ii zdrobim imediat ca pentru piure. Nu lasati cartofii sa se raceasca… nu se vor mai strivi usor. In caz ca se racesc ii mai dati odata in clocot. Piureul gata facut il lasam sa se raceasca cateva minute. Daca nu aveti lamaie puteti picura jumatate de fiola de esenta dar la final nu la fierbere.

Intre timp spalam prunele, le taiem in doua, dar nu de tot, atat cat sa putem scoate samburii, le lasam putin intr-o sita sa se scurga si apoi le umplem cu putin zahar pe fiecare. Le pudram cu zahar si putina scortisoara si le lasam in asteptare.

DSC_0294

Luati piureul si in el incorporati 200 grame de faina, ouale, 50 grame unt, sarea, pana obtinem un aluat relativ lipicios. Cu putin ulei pe maini, ca la cozonac, putem amesteca bine aluatul format. Nu va faceti probleme ca e moale. Cand este gata il dam o ora la frigider. Cand se va raci cartoful si faina se va umfla putin aluatul va deveni numai bun de acoperit prunele.

DSC_0313

In timpul asta preparam pesmetul. Luati o tigaie in care sa incapa cantitatea de pesmet care o vreti. Puneti untul si-l lasati sa se topeasca (foc mediu ori 165/170grade) dar nu sa devina uleios. Cand acesta devine moale si curge punem pesmetul si invartim continuu cu o lingura/spatula de lemn. Altfel se va arde imediat. Cand untul este incorporat in pesmet si acesta redevine faramitat luati de pe foc si-l puneti in alt vas. Daca nu aveti alt recipient si il lasati in tigaia in care l-ati facut, alte cateva minute trebuie sa invartiti continuu ca se va rumeni de la tigaia fierbinte. Cand acesta se raceste un pic puteti amesteca cu zaharul.

DSC_0308

Scoateti de la frigider aluatul. Tapetati cu faina o tava mai intinsa (bunica avea blat de lemn de framantat aluat, cine nu are foloseste o tava sau chiar pe masa de bucatarie) si in alt recipient puneti faina (celelalte 100grame ramase), in care sa va „inmuiati” mainile din cand in cand pentru a putea sa intindeti aluatul usor.

Impartiti aluatul sa ajunga pentru fiecare pruna in parte. Presati bucatile de aluat usor si asezati prunele deasupra. Ori in mana ori pe tava presam in sus aluatul pana pruna este complet invelita. Asa veti face toate galustile.

DSC_0347

DSC_0354

In acelasi timp punem la fiert apa cu uleiul si sarea intr-o oala mare. Dati in clocot de cateva ori si apoi lasati focul la minim sa se potoleasca (de la apa in clocot galustile se vor desface).  Abia acum puteti sa le scufundati, usor, una cate una. Una langa alta nu una peste alta. Cand aluatul va fi fiert ele se vor ridica usor la suprafata. Daca cumva vedeti ca acest lucru nu se intampla, in maxim 10 minute impingetile usor cu o spatula de lemn,…. posibil (dar foarte rar se intampla) sa se fi lipit de fundul vasului. Se vor ridica deasupra. Dupa, mai lasatti la fiert maxim cinci minute.

Cu o paleta cu gaurele le scoatem, le scurgem bine si le dam prin pesmet, cat  sunt calde. Daca mai doriti, mai puteti presara deasupra zahar pudra si scotisoara. Se spune ca se servesc atat timp cat sunt calde. Cele care va raman trebuiesc tinute in frigider. Insa va recomand ca inainte de servire sa le dati ceva timp la congelator (fara a lasa ca pruna sa inghete de tot). Daca e foarte cald afaraaa… vor fi minunate.

DSC_0362

DSC_0382 2

P.S. Sa stiti ca daca nu aveti branza, o compozitie doar din cartofi si faina e perfecta. Bunica mea nu le facea cu branza si ieseau la fel de delicioase. Incercati!

.

Trufe de ciocolata

DSC_0106

A nu fi confundate cu trufele de padure :-D, trufele de ciocolata, le facem noi acasa si sunt delicii cu multa ciocolata si pudra de cacao. La ceaiul d ela ora cinci, la o sueta cu prietenii sau singur la cafeaua de dimineata citind presa sau rascolind prin carti vechi de bucate sa stii ce sa gatesti peste zi, trufele de ciocolata sunt oricand binevenite.

„Trufele de ciocolată se crede că au fost create pentru prima dată de către N.Petruccelli în Chambéry in Franța la finalul anului 1895. Au ajuns sa fie apreciate de catre un public mai larg, cu aparitia magazinului de ciocolată din Londra a lui Antoine Dufour în 1902, care încă mai vinde Napoleon III „, trufe dupa reteta originala. In prezent, există trei tipuri principale de trufe de ciocolata: americane, europene, și elvețiene.” Text preluat si tradus de pe Wikipedia. Mai multe gasiti pe adresa: en.wikipedia.org/wiki/Chocolate truffle. Povestea lor este foarte interesanta, merita citita.

 

DSC_0117

Cantitatile pe care in general le folosesc eu sunt urmatoarele.
250 grame ciocolata de menaj (o prefer pe cea amaruie, dar puteti folosi si cu lapte. e mai dulce la gust si pentru senzatia de amarui puteti folosi pudra de cacao neagra pe deasupra. Deasemeni prefer ciocolata granule, pentru a nu mai pierde timpul sa o dau prin razatoare. Se topeste repede si uniform.
alte 200 grame ciocolata tot amaruie pentru glazura (poate fi optional)
100grame smantana dulce, grasa (recomand din cea de 40% grasime)
60 grame unt
100 grame (si mai mult) pudra de cacao
70 grame zahar fondant (il gasiti gata facut in supermarket insa il puteti face si acasa sa-l aveti cand aveti nevoie… in viitor si reteta)
20 grame miere de salcam (este cea mai buna miere pentru prajituri. O puteti recunoaste dupa gust si miros si dupa faptul ca nu se zahariseste niciodata. Daca aveti miere zaharisita si pe eticheta scrie miere de salcam atunci e bine sa stiti ca ea a fost amestecata ori cu alt tip de miere, ori cu zahar ori cu glucoza sintetica)
hartie de copt sau siliconata (cine are!)
OPTIONAL: praf de scortisoara, in special pentru zilele de sarbatoare din iarna. Insa aveti mult mai multe variante, cu: migdale, vanilie, rom, piper, nucsoara, lavanda si lista poate continua.

Intr-o craticioara (folisita doar pentru prajituri) puneti la foc mic smantana cu zaharul si mierea. Cand zaharul e topit, adaugati cele 250 grame de ciocolata (deja granule sau sfaramata cat mai marunt) putin cate putin invartind cu o spatula de lemn. Amestecati incet pana cand ingredientele se omogenizeaza formand o pasta fina. Lasati compozitia sa se raceasca si in acest timp frecati untul pana se face crema. Adaugati apoi compozitia de ciocolata pana cand aceasta capata o consintenta semisolida. Odata cu ciocolata amestecati si praful de scortisoara, puteti pune si doua, trei picaturi de rom… optional desigur.
Cu ajutorul unei linguri sau lingurite, depinde cat de mari doriti sa le faceti luati cate putin din compozitie si dati forma trufelor. Le puteti face rotunde sau lasa neuniforme sau orice forma vreti voi. Se lucreaza mai greu…compozitia e un pic lipicioasa :-).
Eu le las neuniforme, ma scutesc de stresul perfectiunii si arata ca „verisoarele” lor din padure :-)))
Dupa ce le-ati dat forma dorita le puneti intr-o tava tapetata cu o hartie de copt. Le inveliti cu o folie transparenta si le bagati la frigider doua, trei ore. Le lasati sa se intareasca.

In caz ca ciocolata este putina si nu aveti extra si pentru glazura, va asigur ca trufele sunt la fel de bune date asa cum sunt doar prin pudra de cacao. Sa le pudrati uniform va ajuta mult sa aveti un bol rotund in care sa puneti pudra si in care sa aruncati usor si trufele. Rotind bolul usor trufele se acopera exact cu cantitatea de cacao de care au nevoie. Le puteti scoate de acolo cu lingurita.

DSC_0131

In caz ca aveti si cele 200 grame de ciocolata pentru glazura e perfect, si va place super extra ciocolata. De data asta eu n-am avut 😛 Topiti ciocolata in craticioara, la foc mic, invartind continuu. Cand se topeste (nu trebuie sa fie fierbinte, ci doar calduta si sa curga) scufundati trufele in ea si apoi le scoateti pe hartia de copt. Puteti folosi o tepusa de frigarui pentru a le baga si scoate din ciocolata, sau doua scobitori. Le lasati la racit si apoi le trageti prin pudra de cacao…. si le mancati :-))))))))))

Ce e frumos la acest desert este ca aveti multe posibilitati de joaca. De la ciocolata amara la cea dulce cu lapte, de la cea neagra la cea alba. Le puteti da forme diferite. Le puteti inveli sau baga in compozitie (chiar daca au glazura chiar daca nu au) nuca macinata, migdale macinate, fistic, cocos. Deasemeni puteti pune cand formati trufele, in interiorul lor o migdala, o nuca, un pic de fistic macinat omogenizat bine cu un pic de unt…. siiii… posibilitatile sunt nelimitate.

DSC_0142

Vin fiert

Cam asa as incepe reteta de vin fiert… http://ro.wikipedia.org/wiki/Vin_fiert. Este cunoscuta și pe alte meleaguri sub diverse nume:”Glühwein”, (Germania),”Vin chaud” (Franța),”Vin brulè” (Italia),”Glögg” (Suedia),”Gløgg” (Norvegia),”Gløgg” (Danemarca),Glögi (Finlanda) insa cred ca la noi este cel mai bun :-D.  Restul de informatii le veti afla accesand link-ul de mai sus… dar acum sa trecem la treaba.

 

Ingrediente:

1,5 litri de vin negru sau alb dupa preferinte, eu prefer negru

150 grame zahăr

1 portocala, clementina sau o mandarina (nu toate trei)

1 mar rosu sau negru (merele negre sunt mai aromate)

Screen Shot 2014-07-11 at 6.59.18 PM1 lămâie sau un lime, eu prefer cu lime

condimente: cateva boabe de piper negru, cateva cuişoare nu mai mult de 10, 1,2 frunze de dafin, 1 baton scortisoara, puteti pune si unul de vanilie dupa preferinte, 2 – 3 stelute anason, putin praf de nucsoara. Nu este neaparat nevoie sa aveti toata lista de condimente de mai sus, puteti pune doar piper, sau doar scortisoara, depinde de voi ce alegeti sau ce aveti prin bucatarie.

Mod de preparare: Portocala si lime-ul se spala, se decojesc si se taie felii rotunde (pastrati cateva felii proaspete pentru servirea de la final). Marul il veti taia mai tarziu, cand toate sunt deja aproape gata.

La foc mediu intr-un ibric mai mare sau cratita (sa incapa vinul si citricele la un loc) se pun la „fiert” vinul si zaharul. Trebuie urmarit sa nu dea in clocot. De fapt el nu trebuie sa fiarba ci doar sa se infierbinte foarte tare pentru ca sa-si pastreze aroma si alcoolul. Puteti sa si fierbeti vinul dupa caz daca la masa sunt si copii care-si adjudeca si ei cate o portie. In cazul asta nu-l fierbeti totusi mai mult de 5 minute.

In paralel se incinge o tigaie (fara ulei in ea) si se arunca in interior toate condimentele alese de noi. Le tineti pe foc doar cateva minute pana ce in bucatarie se raspandeste mirosul lor si unele din ele capata putin alta culoare. Cand sunt gata le aruncati peste vinul de pe foc. Abia acum marul se taie la fel rondele, scotand semintele de la mijloc.

Vinul trebuie incalzit pana aproape de temperatura de fierbere. Cand la suprafata vinului, pe langa cratita se formeaza un sirag de bule foarte fine atunci dati drumul la mar, portocala si lime inauntru, luati de pe foc si acoperiti ca la infuzie jumatate de ora. Strecurati sa nu aiba condimente in el si seriviti.

Screen Shot 2014-07-11 at 6.58.19 PM Se serveste in cani de lut, pahare sau cupe de sticla, alaturi de lamaie proaspata si mere. Se mai poate indulci de la caz la caz.

Intotdeauna cald… nu fierbinte, nu rece. Cel mai delicios este cand il savurezi la o sueta alaturi de prieteni in jurul focului si a bradului de Craciun. 😀

 

 

 

Zaharina – crema de zahar ars

In cartea de bucate a lui Francois Massialot de la 1691 apare pentru prima data reteta de crema de zahar ars – creme brûlée pe care tot el o schimba in editia din 1731 a Bucatariei Regale in crema englezeasca – anglaise creme. Abia in secolul al XVIII-lea acest desert primeste numele de „burnt creme” – smantana arsa. In 1879 la colegiul Trinity din Cambridge pentru prima data s-a servit aceasta crema arsa pe deasupra cu flacara – creme brûlée flambe. Mult timp dupa aceast moment a fost cunoscuta ca si Trinity Cream. In timp ea a evoluat si multe retete pentru crema de zahar ars au aparut.
O reteta relativ simpla si la fel de gustoasa este acea in care din lipsa de arzator pentru caramelizat desertul deasupra, bagam ingredientele direct la cuptor 🙂

Avem nevoie de urmatoarele ingrediente pentru  10 portii.

8 -10 oua – depinde cate portii vreti sa iasa,

un litru de lapte,

150 grame (chiar si 200) de zahar alb/brun pentru crema si caramel – eu folosesc zahar alb pentru caramel in special
,

esenta de vanilie, recomand esenta la fiola 🙂 dar si pliculetele de zahar vanilat sunt bune sau pulberea de vanilie daca doriti un gust mai puternic,

un varf de sare.
Caramelul:La foc mediu intr-o cratita medie ca dimensiuni – 18cm inaltime si 20/23 diametru (folosita doar pentru prajituri nu si la prajit ceapa) se pune zaharul (60 de grame) amestecat cu cantitatea de apa si se lasa la caramelizat. Se invarte usor cu o lingura de lemn, pana cand zaharul se topeste, capata o culoare brun roscata, devine limpede si lucios. Nu trebuie lasat prea mult pentru ca devine amarui. Imediat ce zaharul a devenit fluid, trebuie sa-l distribuim uniform pe peretii vasului, rotind cratita usor si in acelasi timp inclinand-o ca zaharul sa acopere toata suprafata pana sus aproape de buza. Grija mare la invartit, tineti cratita departe de voi ca picaturi de zahar pot sa se desprinda si sa ajunga pe mainile voastre. Arde cumplit.
Cand zaharul este bine intins pe cratita se lasa la racit.  Ne putem da seama cand e bine racit  dupa cracleurile aparute si pocniturile care se aud cand zaharul crapa, deasemeni capata o structura sticloasa. Doar atunci e perfect sa turnam peste el crema de oua si lapte. 417146_4732479945601_1905760768_n304495_4732478545566_1579537115_n
Crema: Spargeti ouale intr-un vas si apoi cu mixerul sau un tel le bateti spuma, apoi adaugati usor zaharul vanilat sau esenta si restul de zahar (90 grame) plus sarea. Adaugati laptele si amestecati continuu.

30338_4732484985727_222804413_n

Compozitia mixata se toarna peste zaharul caramelizat. Vasul cu crema se introduce intr-un alt vas mai maricel care e umplut cat sa nu dea pe afara cu apa fierbinte si se baga la cuptor (incins in prealabil la 160 grade). Crema de zahar ars se coace la bain-marie timp de o ora si jumate pana cand partea de deasupra este bine rumenita. Ora de ardere trebuie aproximata si in functie de cat de inalta e oala, ca si compozitia de la mijloc sa fie bine facuta.
Ca sa vedeti daca este gata si o puteti scoate afara din cuptor introduceti in ea o tepusa de frigaruie si daca atunci cand o scoateti este curata, crema este perfecta. Daca pe ea raman urme de crema atunci mai lasati crema la cuptor. Ori puteti verifica marginile daca se desprind usor de cratita.

482925_4732487345786_1618860976_n

Cand este gata, se scoate din cuptor, se lasa la racit si se da la frigider. Se serveste cand este bine racita. Se poate rasturna pe un platou mai inalt sau taia direct din forma. Peste crema gustoasa, fina si densa nu uitati sa turnati din siropul de caramel format.

Asta e tot. E greu? Nu-mi pare… va doresc si voua spor si pofta! 🙂