Cu ani in urma, in vremurile acelea pe care cu greu voi intelege vreodata de ce unii le regreta, mama mea ar fi meritat cu prisosinta titlul de Cel mai Grozav Chef din lume. Adusese cu ea in casnicie si o zestre nepretuita de retete bucovinene si mestesug culinar slefuit intr-o familie cu 3 fete ce se intreceau care sa dobandeasca mai multe si mai intemeiate laude de la cei ce le gustau bunatatile. Copil fiind, habar nu aveam cata inspiratie si creativitate trebuia sa adauge fiecarei bunatati pe care ne-o pregatea astfel incat adaptand reteta initiala, care ca orice reteta neaosa bucovineana se rasfata negresit in oua, unt, zahar sau smantana, sa ajunga la “un ceva tare bun” folosindu-se de ceea ce se mai gasea in stramtoratii ani 80. In anii studentiei mele, cand de la f-alimentarele din Bucuresti ca student venit din provincie puteai cumpara de-ale gurii sa iti astamperi foamea doar creveti vietnamezi si salata de sfecla rosie la borcan, pachetul de acasa era o comoara nepretuita. Iar in pachet mama grijulie si iubitoare avea grija sa puna doar mancare si dulciuri care sa reziste cat mai mult (de unde frigider la camin?!) la temperatura camerei. Si uite-asa, din vremea aceea am dobandit o reactie de respingere implacabila fata de salamul de biscuiti. Am lasat sa treaca multi ani fara sa mai gust asa ceva, desi atunci era o bucurie sa il gasesc in pachet si un adevarat extaz sa “intind” de el si o saptamana degustandu-l cu “evalvie” impreuna cu colegele de camera la micul dejun, alaturi de un nechezol in zilele bune, sau de un ceai de plante – in cele mai amare.
Secretul mamei la pregatirea salamului de biscuiti era utilizarea rahatului dat prin masina de tocat si inmuiat pe foc in loc de zahar, frisca, ciocolata. Lega astfel biscuitii cu pasta de rahat, mai adauga un bot de unt de avea, de nu, margarina si inca ceva esenta de rom si bunatatea era gata. Rulat in forma obisnuita de sul si tavalit prin biscuiti sfarmati marunt era un dulce gustos si rezistent. Atat de rezistent ca –daca ramanea! – era bun chiar si 2 -3 saptamani, doar ca devenea un pic mai tare.
Rasfoind caietele vechi ale mamei am descoperit … adevarul. Reteta originala nu prevedea nici macar un gram de rahat, nici nu ar fi avut loc de ciocolata, de frisca, de cacao! Evident, am fost curioasa sa testez reteta originala si bine am facut. Am reabilitat salamul de biscuiti si fiica mea l-a ridicat imediat la rang de dulce preferat pentru pachetelul de luat la scoala. Asa a ajuns sa fie pretuit si de catre Andreea si Corina, carora le si dedic aceasta postare 🙂
Iata de ce avem nevoie:
350 grame de biscuiti, de preferat o combinatie de 2 parti biscuiti mai tari, de exemplu Petit Beurre si 1 parte biscuiti mai afanati, foarte buni fiind Bellvita simpli
50 grame cacao
150 ml frisca lichida
100 grame ciocolata – eu pun si amaruie si cu lapte, jumatate – jumatate, daca folositi doar ciocolata cu lapte ajustati in minus cantitatea de zahar si in plus pe cea de cacao; daca doriti sa acoperiti salamul cu ciocolata rasa pentru un finisaj delicat, mai aveti nevoie de inca 50 – 70 grame
150 grame zahar brun – daca doriti sa „crantane” granulele de zahar in compozitie folositi zahar tos, iar daca preferati o textura mai fina folositi zahar pudra
30 – 40 ml lapte (doar la nevoie, in cazul in care folositi doar biscuiti mai tari)
esenta de rom si/sau de vanilie
Cum se prepara
Pregatim biscuitii: ii sfarmam marunt-marunt pe cei Petit Beurre trecand cu o sticla sau un sucitor peste biscuitii pusi intr-o punga inchisa bine sau, mai simplu, ii maruntim in robot. Daca optati pentru zahar tos, puneti-l si pe acesta in vasul robotului, impreuna cu biscuitii si macinati pana cand biscuitii s-au maruntit complet. Avantajul folosirii biscuitilor Bell Vita este ca pot fi rupti foarte usor cu mana direct in pungutele in care sunt ambalati. Limitati-va la a ii rupe fara insa a-i faramita complet, este de preferat ca acestia sa ramana in bucatele de aproximativ 1 cm.
Incalzim frisca lichida pe bain-marie, fara a o lasa sa ajunga la fierbere. Adaugam bucatile de ciocolata si amestecam pana ce aceasta se topeste si amestecul devine omogen. Lasam sa se raceasca pana la temperatura camerei.
Amestecam biscuitii maruntiti cu cei rupti, cacao si zaharul (in cazul in care nu l-ati amestecat déjà cu biscuitii macinati in robot), pastrand deoparte o rezerva de 2-3 linguri de pudra de biscuiti. 
Adaugati ciocolata topita si esentele dupa gust si amestecati cu lingura sau/si cu mana pana toata crema de ciocolata si frisca este inglobata in masa de biscuiti. Daca am obtinut o compozitie prea moale adaugam si rezerva de pudra, daca insa este sfaramicioasa si insuficient de maleabila turnam treptat cat este necesar din lapte. Amestecam si verificam consistenta – daca amestecul obtinut poate fi modelat in forma de bila si isi mentine forma atunci avem compozitia perfecta.
Intindeti pe masa/planseta o bucata de folie alimentara potrivita ca marime pe care puneti 2 – 3 linguri din amestec si ii dati forma de sul de grosime 3 – 4 cm. Modelati cu mana frumos “salamul” si apoi radeti deasupra lui si alaturi, pe folie, ciocolata. Rostogoliti salamul peste rasatura adaugand cata ciocolata rasa este necesar astfel incat salamul sa fie acoperit cu un strat subtire dar uniform de fulgi de ciocolata. Strangeti folia in jurul sulului, rasuciti capetele si lasati la rece pentru minim 4 – 5 ore sau, ideal, peste noapte. Procedati similar cu toata compozitia ramasa. In functie de lungimea sulurilor veti avea 2 – 3 bucati de salam de ciocolata si biscuiti. Taiati-l doar dupa ce s-a racit si s-a intarit suficient astfel incat isi mentine forma si dupa taiere. Este o nebunie! Multumesc, MAMA 🙂
Reteta originala publicata in premiera pe ReteteGeniale.wordpress.com
Retete Geniale 