Paste fericit!

Va dorim un Paste linistit si luminat!
Adina si Catalina, alias Retete Geniale

🙂 Stiati ca… Tropaeolum Majus (Condurul doamnei, Caneluța sau Conduraș), originala din America de Sud este des cultivată, atât ca plantă ornamentală cât și ca plantă medicinală. In România condurașii sunt cultivați mai ales în scop decorativ dar deasemenea pot fi folosite frunzele cat și fructele în scop culinar. Frunzele pot fi folosite în salate, având un gust piperat, semințele sunt deasemenea comestibile și pot fi folosite pe post de substitut pentru capere.^[5]

https://ro.wikipedia.org/wiki/Tropaeolum_majus

Incondeierea oualor de Paste!

Source: Incondeierea oualor de Paste!

Somon in crusta

Daca esti in cautarea unei retete cu care, garantat, sa treci drept Masterchef in fata invitatilor la prima masa dupa petrecerea de Revelion  ai gasit-o aici: pe cat de simpla este prepararea, pe atat de spectaculos si savuros este rezultatul. Aveam nevoie de un preparat special pe baza de somon, am rasfoit printre retetele lui Jamie si printre cele ale lui Gordon Ramsey, nu m-a atras in mod special nimic din „oferta” lor, asa ca in final am ales sa combin idei din mai multe retete. La olimpiada gatitului iti propun sa treci de faza pe bucatarie cu somon la tigaie si sa treci la faza pe sufragerie cu somon la cuptor in crusta de foietaj si imbracat in spuma de branza cu pesto si baby spanac sotat.

Suna mai sofisticat decat este si asta te poate face sa te intrebi de ce sa te complici. Te asigur, nu este nimic complicat aici, aspectul este spectaculos, iar gustul este absolut divin. In plus, prepararea dureaza maxim 30 minute si inca aproximativ 30 coacerea.

Pentru 4  persoane avem nevoie de:

600 g pave de somon

Pentru spuma de branza cu pesto:

50 g frunze proaspete de busuioc
2 catei de usturoi
50 g pecorino romano ras (sau parmezan daca nu gasesti pecorino)
300 g crema de branza Phipadelphia simpla, cu continut normal de grasime
sare si piper supa gust
ulei (de preferat de masline)

Pentru sote-ul de spanac:

200 g baby spanac
2 catei de usturoi
1 ceapa rosie mica
ulei (stii deja, de preferat – de masline)
sare

Alte ingrediente
1 pachet foietaj – recomand cu convingere „Morarita”
1 ou batut
faina
sare si piper

Incalzeste cuptorul la 200 grade Celsius si pregateste o tava de copt imbracand-o cu folie de aluminiu alimentar (de preferat) sau hartie de copt.

1.Prima operatiune este pregatirea sosului pesto: pui frunzele de busuioc impreuna cu usturoiul, pecorino si uleiul in blender si le amesteci pana obtii o pasta relativ omogena. Potrivesti de sare si piper.

2. Pui sosul pesto peste crema de branza Philadelphia si omogenizezi amestecul.

3. Pentru sote-ul de spanac calesti ceapa taiata marunt in uleiul incins, adaugi usturoiul tocat si spanacul proaspat.Calesti usor spanacul amestecand usor cu ceapa deja lucioasa,  fara a-l lasa insa sa se inmoaie complet. Lasi deoparte sa se raceasca si treci la pregatirea pestelui.

4. Pentru aceasta reteta vei folosi somon fara oase si fara piele, pave. Pave-ul are si avantajul ca este o bucata compacta, cu dimensiuni relativ regulate, cu atat mai potrivit pentru o reteta ce presupune impachetarea carnii in aluat. Cum de data aceasta nu am gasit am cumparat file caruia i-am indepartat cu grija pielea. Am suprapus doua bucati de file – parte ingusta peste parte lata – astfel incat la „impachetare” sa obtin o forma cat mai regulata si egala ca grosime pentru a asigura coacerea uniforma si in profunzime a „pachetului”.

Cum spuneam, am indepartat pielea, am spalat bine pestele, l-am lasat cateva minute sa se scurga pe un servet de hartie iar apoi l-am tamponat cu hartie cautand sa ramana cat mai uscat cu putinta, dupa care l-am sarat.

5. Am intins o foaie de aluat (nu trebuie sa aiba mai mult de 1/2 cm grosime)  dupa care am asezat in mijlocul ei jumatate din sote-ul de spanac, intinzandu-l intr-un strat uniform pe o suprafata cat am estimat ca va acoperi pestele (cele 2 fileuri suprapuse parte ingusta peste parte lata).

6.Peste stratul de spanac am asezat pestele pe care l-am acoperit cu un strat gros de crema de branza cu pesto.

7. Hai ca aproape am terminat, mai avem doar un pas. Si inca unul 🙂  Pune peste crema de branza ce a mai ramas din sote-ul de spanac, apoi unge foaia de aluat cu ou batut in jurul montajului pe care l-ai facut. Presara sare de mare si piper (optional) dupa care, cu atentie, adu fiecare parte de aluat peste pestele din mijlocul foii, ca si cum ai impacheta un sandwisch.

8. In pachetul de foietaj Morarita gasesti 2 foi de aluat – pe prima ai folosit-o deja,  vei avea nevoie si de a doua pentru a acoperi complet pestele: dupa ce ai strans partile primei foi in jurul pestelui (si peste el – cat il acopera) pune cea de a doua foaie si asigura-te ca ai infasurat complet pestele cu tot ce are pe el, obtinand un pachet cat mai uniform. Nu uita sa ungi cu oua batut si sa presari cu sare fiecare parte de aluat ce urmeaza sa vina in contact cu o alta. Inchide „pachetul” si la capete indepartand, daca este cazul, excesul de aluat adunat in aceste parti.

9.  Asaza „pachetul” inchis bine la ambele capete in tava pregatita anterior avand grija sa ungi cu un pic de ulei zona pe care il vei plasa. Cresteaza superficial suprafata pachetului, fara a taia in profunzime (sa nu ajungi la continutului pachetelului), asigurand astfel obtierea unui aspect frumos al crustei dupa coacerea. Unge bine cu ou batut si presara cu sare de mare. Pune tava in cuptorul incalzit deja si lasa la copt la 200 grade pentru aproximativ 25 – 30 minute – vei stii cand este gata dupa aspectul crustei bine rumenite si dupa mirosul imbietor ce va razbate din cuptor.

10. Cand consideri ca este copt suficient scoate tava din cuptor si lasa preparatul sa se odihneasca si sa se racoreasca pentru 15 – 20 minute, dupa care ii poti pofti pe toti ai tai sa savurati minunatia. Pofta buna!

Trunchi de copac – varianta autohtona a traditionalului (la altii) Bûche de Noël sau Yule Log

Fiecare popor isi are traditiile lui, iar pentru noi, romanii  sarbatoarea Craciunului este cea mai incarcata de semnificatii si obiceiuri minunate. Bineinteles ca si componenta gastronomica isi are partea ei consistenta, iar daca ma gandesc doar la cele mai reprezentative dulciuri, traditionala Julfa sau cozonacul dolofan, de fapt o paine ritualica, simbol al bogatiei si transformarii spirituale, nu mai avem nevoie sa ne uitam la ce pun altii pe masa de Craciun. Asa ca, reteta pe care v-o propun astazi este doar una de tort festiv, fara nici cea mai mica legatura cu Craciunul romanesc, dar potrivita, de ce nu, pentru masa de Revelion sau pentru orice moment in care doriti sa va rasfatati pe voi si pe cei dragi voua.

Blatul usor nu are nici macar un fir de faina, zaharul se poate inlocui fara impact asupra gustului cu un indulcitor natural, de exemplu xylitol, atat in blat cat si in crema astfel incat acest tort devine numai bun pentru a  alina dorul de desert celor ce au diverse restrictii alimentare (datorate diabetului, intolerantei la gluten sau pur si simplu, cauta sa reduca numarul caloriilor).

Asadar, pentru blat avem nevoie de:
6 oua mari
150 g zahar pudra
50 g cacao de buna calitate
1 lingurita de esenta de vanilie
un praf de sare

La aceastea se adauga cele necesare pentru pregatirea cremei si anume:
175 g ciocolata neagra
150 g zahar pudra
300 g branza mascarpone
1 lingura lichior de buna calitate
1 lingurita esenta de vanilie

Preparare:

1. Incalzeste cuptorul la 180 grade Celsius si pregateste o tava de 22 x 32 ajustand o bucata de hartie de copt pe dimensiunile acesteia.
2. Pentru blat: Cerne printr-o sita fina zaharul pudra. Repeta operatiunea cu pudra de cacao. Bate foarte bine cele 6 albuse ca pentru bezea, adauga 50 g de zahar pudra si bate in continuare pana albusul devine lucios si formeaza varfuri care se mentin cand retragi carligele mixerului.
3. Separat mixeaza galbenusele cu restul de 100 g de zahar pudra pana ce amestecul este foarte fin, cremos si se deschide la culoare. Amesteca pudra de cacao, estenta de vanilie si sarea pana ce s-au incorporat complet in amestecul de galbenus cu zahar.
4. Adauga o treime din albusul spuma amestecand cu grija prin rasturnare, cautand sa pastram cat mai mult din aerul din spuma de albuse. Adauga inca o treime din spuma si incorporeaz-o usor in amestec, repetand operatiunea si cu restul de albus.
5. Intinde amestecul pentru blat in tava pregatita, apoi pune la cuptor pentru aproximativ 20 de minute.
6. Pana se coace blatul poti pregati crema: topesti ciocolata in bain-marie si amesteci usor astfel incat s ate asiguri ca nu au ramas bucatele de ciocolata netopite. Lasa sa se raceasca, avand grija sa nu se intareasca prea mult.
7. Mixeaza usor zaharul pudra cu branza mascarpone, adauga esenta de vanilie,  cicolata racita si lichiorul. Dupa gust, poti renunta la lichior punand in schimb 2 linguri de suc de portocala proaspat stors si 1/2 lingurita coaja de lamaie rasa foarte fin.
8. Intre timp blatul s-a copt si este gata de a fi scos din cuptor. Lasa tava pe un gratar 5 – 10 minute astfel incat blatul sa se raceasca putin, iar intre timp pregatesti o bucata de hartie de copt mai mare decat dimensiunea blatului si o presari cu un strat subtire de zahar pudra.
   

   

   Rastorni cu grija blatul din tava peste hartia presarata cu zahar pudra, acoperi bine cu un prospop curat si lasi sa se mai raceasca.

9. Cand blatul mai este doar caldut elimini cu grija hartia pe care a stat in tava si il poti rula cu tot cu hartia pudrata pe care a fost rasturnat – iti va fi mai usor sa il rulezi cu crema fara a-l rupe.
10. Odata ce blatul s-a racit complet poti trece la umplerea lui cu crema: daca nu l-ai rulat intinzi pur si simplu 2/3 din crema in strat egal pe blatul drept. Daca l-ai rulat il desfaci usor cu grija, indepartezi hartia si pui crema (2/3 din cantitate) in interiorul „semi-cilindrului” format.
11. Rulezi cu grija blatul – chiar daca va mai crapa pe ici pe colo nu este nici o drama, vei umple cu crema si nu se va cunoaste atunci cand tortul va fi gata. Indeparteaza cu o pensula sau cu mana, usor, zaharul pudra ce a ramas pe blat dupa indepartarea hartiei pe care a stat. Chiar daca mai ramane cate un pic – acesta nu se va influenta semnificativ gustul prajiturii.
12. Asamblarea si decorarea: Asaza ruloul pe un platou dreptunghiular sau pe o tava, taie din ambele capete cate o bucata in unghi, iar partile pe care le-ai indepartat pe aplici unde doresti pe langa sau pe „buturuga” astfel incat sa semne cat mai mult cu o bucata de lemn cu cioturi neregulate. „Cioturile” le lipesti si le acoperi cu crema, apoi acoperi intreaga bucata de lemn cu crema ramasa, intr-un strat cat mai neregulat, imitand pe cat posibil aspectul neregulat de coaja de copac.Acum nu a mai ramas decat sa iti deslantui fantezia si sa decorezi buturuga dupa inspiratia si placerea ta. Poti adauga mici ciupercute din bezea sau mici bucatele de ciocolata care sa imite crapaturile, ranile, semnele de pe trunchi. Poti adauga din loc in loc chiar si boabe de rodie, merisor glasat sau zmeura, orice se potriveste gustului tau si simtului tau estetic. Eu am lasat buturuga la frigider vreo 2 ore pana s-a intarit suficient crema, dupa care am pudrat usor din loc in loc un strat fin de bruma din zahar pudra. Am tras cateva bucatele de crengute de brad prin sirop de zahar si le-am pudra si pe ele cu zahar fin. Ce a iesit vedeti aici:

    Pofta buna!

Vinete parmigiana

Iata inca o reteta de sezon pentru a profita de belsugul de vara al gradinilor: o mancarica romaneasca de inspiratie italiana ce face dovada ca vinetele,  rosiile, ceapa si busuiocul nu fac doar casa buna impreuna, dar fac si masa buna cui pofteste. Iar mozarella adauga chiar stropul de magie ce da suculenta acestei combinatii si confirma, inca o data, ca o mancare nu are neaparata nevoie de carne pentru a fi perfecta.

Ai nevoie de:
3 vinete potrivite, curatate si taiate felii de aproximativ 0.5 cm
1 ceapa mare curatata si tocata marunt
6 – 7 rosii medii decojite si rase pe razatoarea mare
350 g mozarella taiata felii
50 g parmezan ras
2 linguri faina
ulei, sare, piper, busuioc proaspat, tocat

Cum procedezi:

1. Incalzeste cuptorul la 180 – 200 grade Celsius.
2. Presara feliile de vinete cu sare si lasa-le deoparte 10 – 15 minute cat sa lase sucul amar.
3. Caleste ceapa in ulei incins, doar cat sa se inmoaie, fara a se praji. Adauga rosiile rase, sare si piper si lasa-le sa fiarba la foc moale, acoperite, cam un sfert de ora. Ia apoi deoparte de pe foc si adauga jumatate din busuiocul tocat.
4. Clateste feliile de vinete, scurge-le bine pe un servet de hartie, apoi tavaleste-le prin faina si pune-le intr-o cratita, in ulei incins, sa se rumeneasca usor, pe ambele parti. Dupa ce toate feliile de vinete sunt rumenite frumos, asaza intr-un vas termorezistent, uns cu ulei, o treime din ele. Presara deasupra stratului de vinete o treime din parmezanul ras, apoi asaza o treime din cantitatea de branza si acopera cu, evident, o treime din cantitatea de sos de rosii.

Asaza restul ingredientelor in 2 straturi, urmarind aceeasi „succesiune”.

4. Pune la copt pentru 30 – 40 minute in cuptorul preincalzit, iar cand stratul de deasupra este rumenit frumos fara sa se fi uscat, poti scoate vasul din cuptor. Presara cu restul de busuioc proaspat, tocat si cu un strop de parmezan ras. Merge foarte bine cu focaccia, dar nu e nici o suparare daca o mananci simpla sau o insotesti cu paine autohtona.

Sarbatori fericite!

Fa o bucurie unui copil!

„ShoeBox NU este Moș Crăciun, reni și alte ființe magice, ci este despre oameni care ajută alți oameni, despre altruism și compasiune.

Dacă deschidem bine ochii o să găsim la fiecare colț de stradă un copil sau adolescent singur, flămând, înfrigurat și părăsit. Nu salvăm lumea cu o cutie de pantofi umplută cu dulciuri și alte lucruri, dar vom învăța, în timp, să ne gândim la ceea ce avem și nu le ceea ce ne mai dorim. Vom învăța să prețuim perna pe care ne odihnim capul seara sau pe fularul de la gât. Vom învăța să râdem vieții în față și să apucăm cu amândouă mâinile de viitorul nostru.”

Acasa

Prajitura cu pere si fructe de padure

Nu pot sa nu impartasesc cu voi reteta minunatei prajituri ce mi-a incalzit aceasta duminica mohorata de toamna. Promisiunea primita chiar de la prima privire este pe deplin confirmata inca de la intaia lingurita.

Ce ai nevoie:
3 pere medii cat mai coapte
175 grame fructe de padure (mure, zmeura, coacaze rosii, etc)
115 grame zahar brun
115 grame unt
2 oua
170 grame faina
1/2 lingurita praf de copt
1 lingurita coaja rasa de lamaie
5 linguri de lapte
5 linguri rase de zahar (alb, brun cum preferi)
1 praf de sare
o tava de copt mica (eu am folosit o tava patrata cu latura de 20 cm)

1. Incalzeste cuptorul la 200 grade Celsius. In tava pe care o vei folosi pune hartie de copt doar cat sa acoperi fundul acesteia.
2. Pune cele 5 linguri de zahar sa fiarba in 2 linguri de apa pana vei obtine un sirop destul de fluid. Toarna-l in tava.
3. Curata perele de coaja, taie-le in jumatate si elimina mijlocul tare cu seminte si cotor. Aseaza-le in tava cu partea taiata in jos, pe hartia de copt, iar deasupra perelor presara fructele de padure.

4. Mixeaza zaharul brun cu untul si sarea, adauga ouale si coaja de lamaie, apoi faina cernuta impreuna cu praful de copt. Subtiaza compozitia cu laptele pana ajunge la consistenta unei smantani groase. La nevoie suplimenteaza cantitatea de lapte.
5. Toarna compozitia peste fructe, niveland suprafata si batand usor tava de marginea mesei astfel incat amestecul sa patrunda bine printre fructe.
6. Pune la copt pentru aproximativ 1 ora in cuptorul deja incalzit. Verifica cu scobitoarea daca prajitura este coapta – daca iese curata, fara aluat pe ea, poti scoate tava din cuptor. Las-o sa se racoreasca putin, apoi asigura-te ca prajitura se va desprinde usor de peretii tavii trecand cu grija lama unui cutit printre prajitura si peretii tavii.
7. Rastoarna prajitura pe un platou sau farfurie mare punandu-l/-o deasupra tavii cu fata in jos si facand o miscare rapida de rasturnare a tavii + platoului. Desprinde hartia de copt de pe fructe. Prajitura este minunata calda, dar este foarte buna si rece – asta in cazul in care mai ramane pana se raceste 🙂

Inghetata de capsune

Inca este vremea lor.  De fapt, abia acum este vremea capsunelor romanesti, parfumate, dulci si cu gustul ce-mi aminteste de copilarie. Sunt minunate oricum, simple, cu frisca, insotind o Pavlova delicata sau oricum altfel le doriti.

Niciodata nu las sa treaca sezonul lor fara sa pregatesc macar o data o  savuroasa inghetata de capsune, ba chiar mai pun si la congelator fructe pentru a ma bucura si in restul anului de aceasta delicatesa. Este uimitor ca ceva atat de bun poate fi obtinut atat de usor si de repede!

Pentru aproximativ 500 g inghetata ai nevoie de:
1 cana mare plina de capsune curatate, spalate si zvantate de apa
3/4 (aceeasi) cana cu zahar tos
3 albusuri de ou
1 cana de smantana grasa dulce
10 minute pentru preparare si o noapte de radbare pana ingheata crema

Modul de preparare
1. Paseaza rapid si scurt capsunele in blender pentru a obtine o pasta neomogena, ce inca pastreaza bucatele de fruct. Vei obtine acelasi rezultat si folosind o banala furculita pentru a zbrobi fructele.
2. Bate spuma tare albusurile, apoi adauga zaharul si continua sa bati spuma pe bain-marie pana ce zaharul se topeste iar spuma devine sticloasa si groasa.

3. Amesteca pasta din capsunele zbrobite cu spuma de albusuri.

4. Adauga smantana in amestecul de capsune, zahar si albusuri si omogenizeaza bine.

5. Pune crema obtinuta intr-un vas de plastic sau sticla termo-rezistenta, acopera-l cu un capac etans sau cu folie alimentara si da-l la congelator pentru 6 -7 ore sau peste noapte (daca nu ai masina de inghetata – eu nu am). Fiind inghetata de fructe iar acestea continand multa apa, in absenta masinii de inghetata va fi nevoie ca din timp in timp (cam la 2 ore) sa amesteci in vasul cu crema pentru a sparge cristalele de gheata ce se formeaza – astfel, cand va fi gata inghetata va fi mai cremoasa si mai fina. Daca ti se pare complicat sa faci asta, poti renunta la pasul acesta acceptand o textura mai aspra a produsului finit.
6. Inainte de servire, scoate vasul din congelator si lasa-l 5- 10 minute la temperatura camerei. Astfel, inghetata va incepe sa se topeasca usor si o vei putea pune in cupele in care o vei servi.

Mmm, buna! Nu-i asa?

Super tort de ciocolata

Impatimitilor de ciocolata, apropiati-va! Luati aminte, acest tort este un rasfat pentru pofticiosi si pentru cioco-holici, asa cum recunosc ca sunt si eu. Senzationala alternanta de lava cake pe post de blat de ciocolata si creme ganache – adica tot ciocolata, este foarte departe de plictisitoarea secventa blat – crema- blat a torturilor pe care le pregatim in mod obisnuit intr-o bucatarie de bloc si nu intr-un laborator de cofetarie. Atentie, savurati, delectati-va, traiti clipa, dar nu uitati ca totul are un pret – in cazul acesta, caloriile si remuscarile abaterii grave de la dieta (in situatia mea 😦 ). Dar, merita, este un tort de mare efect ce ofera satisfactia realizarii unei mici capodopere chiar si unui timid in ale cofetaritului, intr-atat de simplu este de realizat.

Gata, la treaba neintarziat! Ai nevoie de 30 minute pentru pregatire, 1 noapte de odihna pentru tine si pentru crema, 35 – 40 minute timp de coacere pentru blat si inca 10 minute pentru montat. In plus, iti mai trebuie:
Pentru blat
175 grame ciocolata neagra
115 grame unt
1/2 lingurita esenta de vanilie
85 grame zahar pudra
3 oua
45 g faina
3 linguri migdale macinate fin (daca gasesti, foloseste faina de migdale)
Dupa preferinta, pentru o aroma placuta poti adauga si o lingurita rasa de coaja de portocala rasa.
Pentru crema
500 grame ciocolata – eu prefer o combinatie in parti egale de ciocolata neagra si ciocolata cu lapte, dar aici poti da frau liber gustului tau
400 ml frisca
Cantitatile de mai sus sunt suficiente pentru o forma de tort rotunda cu diametrul de 23 cm sau pentru o forma patrata cu latura de 20 cm (despre geometrie si cofetarie –  intr-o postare viitoare). Evident, daca forma pe care vrei sa o folosesti nu este din silicon trebuie sa o tapetezi cu hartie de copt, iar acest lucru trebuie facut inainte de a te apuca de pregatirea blatului.
1.Incalzeste cuptorul la 200 – 225 grade Celsius.
2.Rupe ciocolata in bucati si pune-o intr-un vas termo-rezistent pe bain-marie. Ai grija ca vasul cu ciocolata sa nu atinga apa fierbinte. Lasa ciocolata sa se topeasca, amestecand din timp in timp pana la topirea completa a acesteia. Adauga untul si esenta de vanilie si amesteca pana la omogenizarea compozitiei. Ia vasul de pe bain-marie si lasa amestecul sa se racoreasca putin, cat sa nu arda la mana, timp in care te ocupi de pasul 3.
3. Freaca galbenusurile cu zaharul intr-un bol uscat pana ai o crema consistenta de culoare galben deschis. adauga coaja de portocala – daca este cazul.

4. Adauga treptat ciocolata in crema de ou amestecand constant pana obtii o mixtura omogena.

5. Incorporeaza faina si faina de migdale, omogenizand bine.

6. Intr-un bol degresat si uscat bate spuma tare albusurile. Adauga jumatate din spuma in compozitia de ciocolata si omogenizeaza bine. Apoi adauga si restul de spuma incorporand-o delicat in amestec, prin miscari usoare de rastunare, de jos in sus.
7. Pune amestecul in forma si da la cuptor pentru 35 – 40 minute sau, in functie de preformanta cuptorului tau, pana blatul este copt si scobitoarea cu care il poti testa iese curata. Cand este copt, scoate tava din cuptor si las-o sa se raceasca macar 5 – 10 minute, apoi rastoarna blatul pe un gratar si lasa-l sa se raceasca bine.

8. Acum te poti ocupa de pregatirea cremei. Pune frisca la incalzit pe bain-marie, fara a o aduce insa la fierbere. In frisca incalzita pune ciocolata rupta in bucatele si las-o sa se inmoaie bine. Nu amesteca inca in frisca, asteapta cam 10 minute. Abia cand constati ca ciocolata s-a inmuiat bine poti sa incepi sa amesteci cu lingura pana ce compozitia de frisca si ciocolata este foarte omogena. Lasa crema la frigider peste noapte sau macar pentru 4 -5 ore. In acest timp, crema se va intari si va deveni lucioasa.
9. Blatul are o consistenta mai aparte si iti recomand sa nu incerci sa il separi in foi folosind cutitul pentru ca se va faraminta destul de tare. Iti sugerez sa apelezi la o metoda traditionala, folosita si de bunii nostri (la taierea branzei si a mamaligii, e drept) si anume taierea cu firul de ata. Daca nu ai mai facut asta, e bine sa iti marchezi cu scobitori pe lateralele blatului punctele in care vei trage ata prin blat, astfel incat foaia sa aiba o grosime egala peste tot. Daca vrei foi mai subtiri, poti taia blatul in 3 foi, eu prefer foile de 1.5 – 2 cm grosime.

10. Mixeaza bine crema rece pentru 7 – 8 minute. Poti adauga o lingura de lichior de portocale, visinata sau alt alcool.

11. Intinde jumatate din crema pe prima foaie, intr-un strat uniform ca grosime. Pune cu grija deasupra cea de a doua foaie, peste care intinzi intr-un strat de asemenea, uniform, restul de crema. Ai grija sa repartizezi crema si pe lateralele tortului. Decoreaza-l dupa inspiratie, pasiune, rabdare, talent. Cel mai simplu insa este sa razi ciocolata foarte rece si sa pui „carlionti” de ciocolata obtinuti cu ajutorul racletei de curatat legume. Lasa-l la rece cat iti permiti.
12. Prajitura aceasta este minunata: o poti servi chiar si doar dupa un foarte scurt timp de stat la rece, cand va fi fina si cremoasa, dar daca ii acorzi ceva mai mult timp pentru a sta la frigider, o noapte sau o zi, se va transforma intr-un tort format din straturi distincte de ciocolata, adica foaie de ciocolata peste care ai crema de ciocolata si tot asa. Merita sa ai rabdare, asa este absolut senzational.

Adica asa – daca preferi varianta cremoasa si mai apropiata de cum te astepti sa fie un tort in mod obisnuit:

Sau asa, tortul senzational despre care este aceasta postare, de fapt:
Oricare este optiunea ta, iti doresc sa te bucuri de acest deliciu si sa ai pofta!

Reteta publicata in premiera pe Retetegeniale.wordpress.com

Cu drag, pentru Andreea si Corina – Salam de ciocolata si biscuiti

Cu ani in urma, in vremurile acelea pe care cu greu voi intelege vreodata de ce unii le regreta, mama mea ar fi meritat cu prisosinta titlul de Cel mai Grozav Chef din lume. Adusese cu ea in casnicie si o zestre nepretuita de retete bucovinene si mestesug culinar slefuit intr-o familie cu 3 fete ce se intreceau care sa dobandeasca mai multe si mai intemeiate laude de la cei ce le gustau bunatatile. Copil fiind, habar nu aveam cata inspiratie si creativitate trebuia sa adauge fiecarei bunatati pe care ne-o pregatea astfel incat adaptand reteta initiala, care ca orice reteta neaosa bucovineana se rasfata negresit in oua, unt, zahar sau smantana, sa ajunga la “un ceva tare bun” folosindu-se de ceea ce se mai gasea in stramtoratii ani 80. In anii studentiei mele, cand de la f-alimentarele din Bucuresti ca student venit din provincie puteai cumpara de-ale gurii sa iti astamperi foamea doar creveti vietnamezi si salata de sfecla rosie la borcan, pachetul de acasa era o comoara nepretuita. Iar in pachet mama grijulie si iubitoare avea grija sa puna doar mancare si dulciuri care sa reziste cat mai mult (de unde frigider la camin?!) la temperatura camerei. Si uite-asa, din vremea aceea am dobandit o reactie de respingere implacabila fata de salamul de biscuiti. Am lasat sa treaca multi ani fara sa mai gust asa ceva, desi atunci era o bucurie sa il gasesc in pachet si un adevarat extaz sa “intind” de el si o saptamana degustandu-l cu “evalvie” impreuna cu colegele de camera la micul dejun, alaturi de un nechezol in zilele bune, sau de un ceai de plante – in cele mai amare.
Secretul mamei la pregatirea salamului de biscuiti era utilizarea rahatului dat prin masina de tocat si inmuiat pe foc in loc de zahar, frisca, ciocolata. Lega astfel biscuitii cu pasta de rahat, mai adauga un bot de unt de avea, de nu, margarina si inca ceva esenta de rom si bunatatea era gata. Rulat in forma obisnuita de sul si tavalit prin biscuiti sfarmati marunt era un dulce gustos si rezistent. Atat de rezistent ca –daca ramanea! – era bun chiar si 2 -3 saptamani, doar ca devenea un pic mai tare.
Rasfoind caietele vechi ale mamei am descoperit … adevarul. Reteta originala nu prevedea nici macar un gram de rahat, nici nu ar fi avut loc de ciocolata, de frisca, de cacao! Evident, am fost curioasa sa testez reteta originala si bine am facut. Am reabilitat salamul de biscuiti si fiica mea l-a ridicat imediat la rang de dulce preferat pentru pachetelul de luat la scoala. Asa a ajuns sa fie pretuit si de catre Andreea si Corina, carora le si dedic aceasta postare 🙂

Iata de ce avem nevoie:

350 grame de biscuiti, de preferat o combinatie de 2 parti biscuiti mai tari, de exemplu Petit Beurre si 1 parte biscuiti mai afanati, foarte buni fiind Bellvita simpli
50 grame cacao
150 ml frisca lichida
100 grame ciocolata – eu pun si amaruie si cu lapte, jumatate – jumatate, daca folositi doar ciocolata cu lapte ajustati in minus cantitatea de zahar si in plus pe cea de cacao; daca doriti sa acoperiti salamul cu ciocolata rasa pentru un finisaj delicat, mai aveti nevoie de inca 50 – 70 grame
150 grame zahar brun – daca doriti sa „crantane” granulele de zahar in compozitie folositi zahar tos, iar daca preferati o textura mai fina folositi zahar pudra
30 – 40 ml lapte (doar la nevoie, in cazul in care folositi doar biscuiti mai tari)
esenta de rom si/sau de vanilie

Cum se prepara

Pregatim biscuitii: ii sfarmam marunt-marunt pe cei Petit Beurre trecand cu o sticla sau un sucitor peste biscuitii pusi intr-o punga inchisa bine sau, mai simplu, ii maruntim in robot. Daca optati pentru zahar tos, puneti-l si pe acesta in vasul robotului, impreuna cu biscuitii si macinati pana cand biscuitii s-au maruntit complet. Avantajul folosirii biscuitilor Bell Vita este ca pot fi rupti foarte usor cu mana direct in pungutele in care sunt ambalati. Limitati-va la a ii rupe fara insa a-i faramita complet, este de preferat ca acestia sa ramana in bucatele de aproximativ 1  cm.

Incalzim frisca lichida pe bain-marie, fara a o lasa sa ajunga la fierbere. Adaugam bucatile de ciocolata si amestecam pana ce aceasta se topeste si amestecul devine omogen. Lasam sa se raceasca pana la temperatura camerei.

Amestecam biscuitii maruntiti cu cei rupti,  cacao si zaharul (in cazul in care nu l-ati amestecat déjà cu biscuitii macinati in robot), pastrand deoparte o rezerva de 2-3 linguri de pudra de biscuiti. Adaugati ciocolata topita si esentele dupa gust si amestecati cu lingura sau/si cu mana pana toata crema de ciocolata si frisca este inglobata in masa de biscuiti. Daca am obtinut o compozitie prea moale adaugam si rezerva de pudra, daca insa este sfaramicioasa si insuficient de maleabila turnam treptat cat este necesar din lapte. Amestecam si verificam consistenta –  daca amestecul obtinut poate fi modelat in forma de bila si isi mentine forma atunci avem compozitia perfecta.

Intindeti pe masa/planseta o bucata de folie alimentara potrivita ca marime pe care puneti 2 – 3 linguri din amestec si ii dati forma de sul de grosime 3 – 4 cm. Modelati cu mana frumos “salamul” si apoi radeti deasupra lui si alaturi, pe folie, ciocolata. Rostogoliti salamul peste rasatura  adaugand cata ciocolata rasa este necesar astfel incat salamul sa fie acoperit cu un strat subtire dar uniform de fulgi de ciocolata. Strangeti folia in jurul sulului, rasuciti capetele si lasati la rece pentru minim 4 – 5 ore sau, ideal, peste noapte. Procedati similar cu toata compozitia ramasa. In functie de lungimea sulurilor veti avea 2 – 3 bucati de salam de ciocolata si biscuiti. Taiati-l doar dupa ce s-a racit si s-a intarit suficient astfel incat isi mentine forma si dupa taiere. Este o nebunie! Multumesc, MAMA 🙂

Reteta originala publicata in premiera pe ReteteGeniale.wordpress.com

Role cu scortisoara gen Cinnabon rolls

Au trecut atat de repede frumoasele zile ale sarbatorilor de iarna… Pentru mine au reprezentat timp de care m-am bucurat alaturi de cei dragi, ore si zile pe care altminteri le-am fi dat jobului sau scolii sau altor lucruri care negresit trebuiau facute. Zilele acestea mi le-am umplut doar cu ceea ce mi-a facut placere si ceea ce am vrut sa fac, uitand de obsedantul „trebuie” de fiecare zi. Asa sunt si aceste role cu scortisoara pe care le aveam demult in plan, insa nu am reusit pana acum sa rup si timpul necesar pregatirii lor. Cu gandul la minunatele cinnabon rolls si cu ochii pe reteta de melcisori cu nuca pe care o am de la mama am „mesterit” aceste role cu scortisoara delicioase si atat de in ton cu tihna si starea de bine a zilelor petrecute in familie la acest sfarsit de an.

Pe langa rabdare, timp si atentie, mai ai nevoie de:
Pentru aluat
1/2 cana apa calduta
1 plic de drojdie uscata
120 g zahar tos
1/2 lingurita sare
60 ml lapte batut, la temperatura camerei
1 ou
75 ml ulei
aprox 600 g faina alba
Pentru umplutura
120 g unt moale
220 g zahar brun pudra
2.5 linguri scortisoara macinata
Pentru glazura
100 g unt moale
100 g mascarpone
1 lingurita esenta de vanilie
1 lingurita suc de lamaie
250 g zahar pudra
Tava tapetata cu hartie de copt, planseta si ata (da, da, ata de cusut)

Mod de pregatire
1. Aluatul: Amesteca intr-un vas pentru mixer apa calda, drojdie si o lingura de zahar si lasa amestecul sa se odihneasca pentru 5 -10 min. Adauga restul de zahar si sarea amestecand usor si lasand apoi maiaua sa creasca usor. In alt vas combina laptele batut cu oul si uleiul, frecand pana ce oul este incorporat complet in amestecul lichid. Toarna-l peste maia, amesteca usor apoi adauga jumatate din cantitatea de faina. Folosind mixerul cu carligele de framantat amesteca usor pana ce se incorporeaza toata faina adaugata. Pune treptat si restul de faina, amestecand la viteaza mica pana este „inghitita” toata faina si coca este lipicioasa, apoi framant-o pentru 5 – 6 minute folosind in continuare mixerul sau daca preferi, propriile maini pana ai un aluat elastic. Scoate aluatul din vasul mixerului, unge cu ulei interiorul unui castron/lighean mai mare si pune in el aluatul la dospit. Acopera vasul cu aluat cu folie si cu un prosop curat si lasa sa creasca pentru minim 2 ore la loc cald (dar nu langa foc), pana cand aluatul isi dubleaza volumul.

2. Intre timp, amesteca zaharul pudra brun cu scortisoara si scoate untul din frigider sa se inmoaie.
3. Cand aluatul a crescut suficient, loveste-l zdravan cu pumnii sa iasa aerul din el. Rupe o bucata din aluat cat o mingie de tenis de camp sau chiar un pic mai mare, presara cu faina planseta si bila de aluat si intinde-o bine intr-o foaie dreptunghiulara de 20 pe 30 cm si cu grosimea de 3-4 mm. Daca nu a iesit chiar forma dreptunghiulara necesara, ajusteaz-o cu cutitul astfel incat sa ajunga la forma dorita. Intinde untul moale in strat subtire si uniform pe foaia de aluat, acoperind intreaga suprafata mai putin 1 cm de-a lungul uneia dintre laturile lungi. Presara in strat uniform amestecul de zahar cu scortisoara peste stratul de unt trecand apoi cu sucitorul pentru a presa usor zaharul in unt. Ruleaza strans foaia de aluat pe latura lunga avand la interiorul ruloului marginea ce a fost acoperita cu unt si zahar si terminand ruloul cu partea cu marginea neunsa. Preseaza usor pentru a lipi aceasta margine de rulou si aseaza-l cu partea aceasta in jos, pe planseta.
4. Urmeaza partea ce ar putea sa fie delicata: taierea rolelor. Cum aluatul este moale, daca vei incerca sa tai cu cutitul, bucatile se vor deforma, se vor intinde, lipi, numai role nu vor mai iesi din efortul tau. Acum vei avea nevoie de ata de cusut sau chiar ata dentara. Rupe o bucata de ata de aprox 25 -30 cm, trece-o un capat usor pe sub ruloul de aluat si adunand impreuna capetele atei, taie ruloul la distante egale de cate 2 cm. Aseaza cu atentie bucatile in tava de copt, cu una dintre partile taiate in jos lasand spatiu intre ele deoarece vor mai creste, in special pe latime. Cand ai completat tava, acoper-o cu folie alimentara si cu un servet curat si lasa-o la loc cald pentru 1-2 ore astfel incat rolele sa mai creasca.

5. Incalzeste cuptorul la 180 grade. Descopera tava si pune la copt pentru 15-20 minute. Rolele sunt gata cand incep sa devina aurii, insa ai grija ca se ard foarte repede! Intre timp pregateste glazura: mixeaza untul cu mascarpone, zaharul, vanilia si lamaia, cat sa se incorporeze tot zaharul, dar fara sa freci prea mult pentru a evita taierea cremei mascarpone. Imediat ce ai scos tava cu rolele coapte din cuptor, intinde cu paleta un strat de glazura peste parjiturile fierbinti. Dupa cateva minute, dupa ce s-au mai racit, intinde inca un strat de glazura peste fiecare prajitura.

Sunt foarte bune servite calde sau chiar reincalzite rapid la microunde, dar sunt bune si reci.
In locul umpluturii cu scortisoara poti folosi o umplutura din nuci macinate amestecate cu cacao si ciocolata rasa, dupa cum o alternativa la glazura din mascarpone este cea din caramel sau simpla, din zahar pudra, lamaie si unt.

Thank you for being close to our blog – here is 2014 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2014 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

A New York City subway train holds 1,200 people. This blog was viewed about 4,200 times in 2014. If it were a NYC subway train, it would take about 4 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.

Poale-n brau ca la Liuzi

Ce sunt Poalele-n brau? Placinte, despre ele este vorba! Cu branza multa, dulci si savuroase. Dar Liuzi ce este? Cine a mai auzit de  acest nume?! Si ce o fi diferit la placintele pe stil „Liuzi”? Sa o luam metodic!
Poale-n brau… Toata lumea le stie ca pe niste branzoaice dolofane, rumene si iute datatoare de placere papilelor gustative, de felul lor din partile Moldovei. Pe cat de indragite sunt, pe atat de temute pentru efectul pe care il au asupra siluetei cand se trece dincolo de limita ispitei careia i se cedeaza doar o data, doar ocazional, devenind parte a unei „diete” sanatoase, nevoie mare.
Insa, ce mai este si acest Liuzi? Sa fie cineva anume, barbat sau femeie ori poate este un loc nestiut de pe cine stie ce meleaguri?! Liuzi este numele uitat al unei comunitati din Bucovina, formata prin colonizarea unui teritoriu „rupt” dintr-un sat de la poalele Obcinii Mari in judetul Suceava, teritoriu ce a fost vandut Manastirii Humor. Bucata de sat ajunsa in stapanirea manastirii s-a numit de atunci si pana in 1938 Liudi Humora (intr-o traducere aproximativa „Oamenii Humorului”), iar oamenii cu care manastirea a colonizat acest nou satuc erau numiti liuzi, acestia primind de la biserica dreptul de a cultiva pamanturile bisericii in schimbul platii unui bir. Ceva in plus despre acest satuc si oamenii lui puteti afla de aici

Bine, bine, si ce e cu asta? Ce este special in asta, in toate satele din Bucovina se fac poale-n brau! Da, corect, dar nu ca acestea. Priveste fotografia de mai jos si mai gandeste-te. Asa-i ca nu ai mai vazut asa ceva?
Aceste placinte cu branza nu se coc in cuptor, nu sunt rotofeie de prea multa coca, dar sunt din cale-afara de generoase in umplutura din crema de branza dulce si inoata in sosul din smantana groasa si aromata.  Iata cum se pregatesc.

Pornim de la un aluat de cozonac pentru care ai nevoie de:
1 kg faina
400 g zahar
250 g grasime: unt, ulei, margarina sau un amestec din toate, dupa obicei si preferinta
4 galbenusuri
1/2 l lapte
50 g drojdie de bere
1 lingurita esenta de vanilie sau rom, coaja de lamaie, 1/8 lingurita de sare

Mai ai nevoie pentru umplutura de:
700 g branza dulce proaspata, scursa cat de bine se poate de apa
250 g zahar (dupa cat de dulci iti doresti sa fie placintele)
4 galbenusuri batute usor
coaja rasa de lamaie, un praf de sare, zahar vanilat

Nu uita de sos, pentru care ai nevoie de:
500 g smantana grasa (de exemplu cea de la Muller cu 24% continut grasime)
250 g zahar tos fin (sau dupa cat de dulce il doresti sa fie)
zahar vanilat (dupa preferinta)

1. Intai de toate pregatesti maiaua amestecand drojdia, o lingurita de zahar, o mana de faina si putina apa calduta. Se lasa la crescut la loc cald, minim 30 minute.
2. Intre timp, pune la fiert laptele cu zaharul si untul, amesteca sa se omogenizeze, apoi lasa-l deoparte sa se racoreasca cat sa poti pune mana fara sa te arzi.
3. Pune faina intr-un vas larg formand un cuib in mijlocul ei in care pui galbenusurile. Adauga maiaua si amesteca usor cu grija sa nu se formeze cocoloase. Adauga sarea, coaja de lamaie si esenta.
4. Framanta bine aluatul pana se desprinde de pe maini.

4. Acopera vasul cu un servet curat si uscat si lasa aluatul la dospit in loc calduros pana creste frumos si isi dubleaza volumul (dureaza minim 2-3 ore).

5. Dupa ce a crescut suficient, rupe bucati din coca si formeaza bile de marimea unei mingii de tenis de camp. Aseaza-le pe planseta presarata cu faina din belsug si lasa-le la caldura pentru minim 30 minute, sa creasca. Sunt numai bune de umplut cand suprafata bilelor s-a intins ca un balon si este fina si subtire ca un obraz.

6. Abia acum este momentul sa pregatesti umplutura, amestecand toate ingredientele.
7. Intinde pe planseta fiecare bila pe rand, cu sucitorul, pana vei obtine un cerc cu o grosime de maxim 0.5 cm.

8. In mijlocul cercului intinde in strat uniform 1 – 2 linguri de umplutura. Prinde apoi cu doua degete o parte a cercului si intinzand-o usor, trage-o peste umplutura, pana ajunge capatul de care tii in mijlocul cercului. Repeta aceeasi miscare, adunand aluatul din punctele pe pe conturul cercului si intinzandu-l peste umplutura, pana il lipesti in mijlocul cercului.

Pas cu pas, vei aduna poalele de aluat in brau, in mijlocul discului, acoperind toata umplutura.

9. Dupa ce ai transformat toate bilele in poale adunate in brau incalzeste pe foc mediu o tigaie in care ai pus putin ulei. Daca vrei sa termini mai repede, poti lucra cu 2 – 3 tigai in paralel, dar asta ramane alegerea ta. Cand uleiul s-a incins ia cu paleta de pe planseta, cu grija, prima placinta pe care ai pregatit-o si pune-o in tigaie cu partea care a stat pe planseta in jos.
10. Focul nu trebuie sa fie iute pentru ca poalele-n brau sa se patrunda, fara sa se arda. Cand s-a rumenit pe o parte, intoarce placinta, cu paleta si pe cealalta parte.
11. Odata ce s-a prajit suficient scoate placinta pe o farfurie intinsa si toarna imediat peste ea 2 – 3 linguri din sosul de smantana pregatit intre timp (pentru sos amesteci bine smantana cu zaharul si zaharul vanilat, asta e tot).

12. Serveste placinta imediat, e minunata calda si imbibata in smantana. Daca nu le pui pe masa imediat, atunci pune-le stiva una peste alta intr-o tava, turnand peste fiecare sosul pe masura ce le-ai scos din tigaie. Sunt foarte bune si reci, dar daca doresti sa le mananci calde si a doua zi pot fi incalzite usor la microunde.

Reteta publicata in premiera pe retetegeniale.wordpress.com

Ciocolata calda

O dimineata molcoma de weekend intr-o toamna oricat de innegurata se inveseleste subit cu aceasta ciocolata calda atat de voluptuoasa, atat de senzuala chiar!  Cu o prajiturica alaturi sau cu un croasant sau doar alaturi de gandurile-ti inca adormite, oricum alegi sa te bucuri de ea, ai parte de un rasfat reconfortant.

Ai nevoie de:
600 ml lapte
100 g ciocolata (pentru ca prefer un gust mai dulce amestec ciocolata amaruie si cu lapte in proportii egale)
3 linguri zdravene de frisca
un varf de cutit de cardamon macinat

1. Pune laptele impreuna cu ciocolata intr-o craticioara pe foc mediu. Amesteca constant pana se topeste ciocolata si se omogenizeaza bine amestecul.
2. Cand ajunge la fierbere ia vasul de pe foc, adauga frisca si praful de cardamon si bate amestecul cu un tel pana se formeaza spuma.
3. Potriveste de dulce dupa propriul gust, adaugand zahar daca doresti.
4. Gata! Toarna ciocolata in cana, aseaza-te confortabil in fotoliu si savureaza pe indelete licoarea! Viata e frumoasa, asa-i?

 

 

Pui cu struguri

Toamna aceasta blanda si prelunga mi-a dat imbold sa iau si mai multa bucurie din roadele ei. Cum strugurii autohtoni imi plac foarte, foarte mult, era inevitabil sa nu incerc sa prelungesc placerea savurarii lor. Asa mi-au aparut in camara borcanelele cu struguri murati, deliciosi ca garnitura la o friptura aburinda in toiul iernii, sau aceasta mancarica rapida in care gustul dulce-acrisor al strugurilor completeaza fericit un piept de pui invelit in sosul onctuos de smantana si vin.

Ai nevoie de:
1 ceapa mica
1/2 cana de boabe de struguri albi sau negri, dupa plac, carora ar fi bine sa le scoti samburii; eu prefer strugurii dulci pentru aceasta retea, dar tu ii vei alege dupa propriul gust
500 g piept de pui
1 lingura unt
125 ml vin alb sec
125 ml smantana
1 lingurita amidon
ulei, sare, piper negru macinat
1. Sareaza si pipereaza bucatile de carne, apoi le inabusi 5 – 6 minute intr-o tigaie cu ulei incins, acoperita. Descopera apoi tigaia si lasa carena sa se rumeneasca frumos pe toate partile. Scoate-le apoi pe o farfurie si lasa-le momentan deoparte.
2. Curata si toaca marunt ceapa. In tigaia in care ai rumenit puiul adauga peste uleiul ramas untul si cand acesta s-a topit, caleste ceapa pana devine lucioasa si moale. Pune inapoi in tigaie puiul si sucul pe care l-a lasat, adauga 1 cana de apa si lasa sa fiarba acoperit la foc mic pana se patrunde suficient carnea, iar sosul a scazut.

3. Desfa amidonul intr-o cantitate mica de vin intr-o farfurie, dilueaza amestecul adaugand intreaga cantitate de vin, apoi toarna in tigaie si lasa pe foc sa fiarba inca 1 – 2 minute, amestecand mereu.
4. Amesteca smantana cu cateva linguri din sosul din tigaie pentru a subtia cat de cat smantana, apoi toarn-o peste carnea si sosul din tigaie. Pune si boabele de struguri, potriveste de sare si piper si lasa sa fiarba inca 1 minut, scururand din cand in cand tigaia.
Mie imi place sa alatur acestui preparat o garnitura din orez cu ciuperci, porumb si ceapa calita.

Tort de bezea sau „tortulet” Pavlova

Va propun inca o reteta pentru un deliciu perfect bazat pe bezea delicata si crema fina de mascarpone:  un tort de bezea sau tort Pavlova. Este o delicatesa cu gust si aparenta sofisticate, dar care nu necesita nici pe departe atat de mult efort pentru pregatire cum s-ar putea crede. Da, este nevoie de ceva mai mult timp pentru pregatirea bezelei, dar, asa cum spuneam si la prezentarea turnului de bezea este un timp de asteptare: coacerea si apoi racirea ei in cuptorul inchis – ideal peste noapte.

Deoarece blaturile trebuie coapte simultan iar cuptorul electric pe care il am nu este prea mare, am optat pentru un tort in forma dreptunghiulara, marcand cu un creion pe hartie de copt 2 dreptunghiuri egale, la distanta de 1.5 cm unul de celalalt. Am pus hartia de copt in tava neunsa, cu partea marcata in jos, iar bezeaua am intins-o usor intr-un strat uniform in interiorul dreptunghiurilor. Cu alta ocazie, pentru un tort mai mare si de forma rotunda am copt 2 blaturi din 2 portii de bezea  in 2 zile succesive, pe care le-am copt pe rand. Bezeaua coapta poate fi pastrata cateva zile cu conditia sa fie ferita de umezeala (nu se pune in  frigider!).

Ingredientele necesare pentru un tort pentru 8 – 10 persoane:

Pentru blatul de bezea:
3 albusuri (ouale trebuie scoase din frigider cu minim 4-5 ore inainte de prepararea prajiturii)
160 g zahar fin/pudra
1 lingurita rasa de amidon
1 lingurita otet
1/2 lingurita esenta de vanilie

Pentru crema:
250 g mascarpone
125 g zahar pudra
200 g frisca (1 cutie mica frisca lichida/smantana pentru frisca)
3 linguri dulceata de capsuni (mai multa sau mai putina in functie de gust)

Pentru decor:
250 g capsuni proaspete

In functie de preferinte se pot folosi alte fructe proaspete:  kiwi, mandarine, portocale pentru o Pavlova „de iarna”  iar in crema se va suplimenta cantitatea de zahar dupa gust si se va adauga si 1 lingura de suc proaspat de portocala sau fructe de padure proaspete pentru o varianta „de vara”.

1. Incalzeste cuptorul la 130 grade C. Trebuie sa precizez ca pentru coacerea bezelei folosesc intotdeauna cuptorul electric, pentru ca pe cel pe gaz nu il pot seta la o temperatura potrivita.

2. Bate albusurile spuma cu mixerul/robotul la inceput la viteza mica, apoi la viteza maxima. Cand spuma de albus s-a intarit pune pe rand cate 1 lingura de zahar si continua baterea albusului pana la incorporarea completa a zaharului. Abia atunci pune urmatoarea lingura procedand la fel pana s-a incorporat tot zaharul, iar spuma este lucioasa si ferma. Pune si un praf de sare.

3. Adauga amidonul, otetul si vanilia in spuma si mixeaza inca 1 minut. Gata, ai o bezea perfecta care asteapta sa fie coapta. Intinde-o in tava, in interiorul dreptunghiurilor si pune la copt.

4. Dupa 10 minute de coacere redu temperatura cuptorului la 120 grade si lasa la copt in continuare pentru inca 50 – 60 min, fara sa deschizi cuptorul. Atentie insa, bezeaua se arde foarte usor, urmareste ce se intampla in cuptor cel putin in ultimele 10-15  minute, pentru a putea opri cuptorul daca marginile blaturilor incep sa se inchida prea tare la culoare. Chiar daca ai oprit coacerea, lasa tava cu blaturile in cuptor peste noapte sau macar 5 – 6 ore sa se raceasca lent. Astfel, suprafata bezelei nu va plesni.

5. Pentru pregatirea cremei bate frisca lichida racita bine pana ajunge la consistenta normala pentru frisca, apoi lasa la rece pentru macar 30 minute.

6. Mixeaza branza mascarpone cu zaharul si dulceata doar 2 – 3 minute, cat sa se incorporeze toate componentele si zaharul sa inceapa sa se topeasca. Atentie, branza mascarpone trebuie sa fie rece si nici nu trebuie mixata prea mult, in caz contrar crema se va inmuia prea tare si vei fi nevoit sa adaugi gelatina pentru a o folosi pe blaturile fine de bezea. Incorporeaza in crema frisca rece. Inainte de a monta tortul lasa crema macar 30 minute la rece.

7. Asamblarea tortului se face cu cel mult 30 min – 1 ora  inainte de servire, evitand pastrarea tortului la frigider – in caz contrar, bezeaua se inmoaie si incepe sa se topeasca. Intinde 2/3 din crema pe prima foaie de bezea, aseaza deasupra cea de a doua foaie peste care pui (de preferat, cu un sprit) restul de crema. Daca doresti, poti sa stropesti primul strat de crema cu sirop din dulceata. Decorezi dupa inspiratie cu capsunele proaspete, iar minunea este gata sa bucure simturile celor ce o vor savura.

Turn de bezea

Un desert ce nu necesita multa munca, chiar daca pentru pregatirea lui trebuie alocat un interval de timp mare este acest turn de bezea. Consumul mare de timp vine din faptul ca bezeaua trebuie sa sa stea mult in cuptor pentru coacere si mai ales pentru racire. In rest, pregatirea este simpla, rezultatul spectaculos si pe masura de gustos. Rabdarea pretinsa de pregatirea blatului de bezea este rasplatita imediat ce asamblezi turnul, pentru ca te poti infrupta imediat din ea.

Iata de ce ai nevoie
Pentru blatul de bezea:
4 albusuri (ouale trebuie scoase din frigider cu minim 4-5 ore inainte de prepararea prajiturii)
200 g zahar fin
1 lingurita amidon
1 lingurita otet
1 lingurita esenta de vanilie
Pentru crema:
300 g ciocolata
150 g frisca lichida
Pentru decor: sos  de zmeura sau alune prajite si tocate marunt.

Evident, inainte de a prepara bezeaua trebuie sa pregatesti o tava de 26×36 tapetand-o cu hartie de copt si marcand pe verso-ul acesteia 2 dreptunghiuri egale despartite de un spatiu de 2 – 3 cm. Incalzeste cuptorul la 140 grade C.

1. Mixeaza cele 4 albusuri cu un pic de sare pana obtii o spuma densa si frumoasa. Te avertizez ca fara un mixer (de preferat robot/mixer fix, nu de mana) obtinerea unei bezele de consistenta corecta este foarte dificila. Adauga zaharul treptat, cate 1-2 linguri continuand mixarea. Doar cand prima cantitate de zahar s-a topit complet o adaugi pe urmatoarea si tot asa pana ai incorportat cele 200 g.

2. In bezeaua lucioasa adaugi amidonul, otetul si vanilia omogenizand compozitia prin mixarea amestecului inca 1-2 minute. Pune bezeaua in tava  in interiorul celor 2 dreptunghiuri trasate pe hartie, in start de aproximativ 2 cm si niveland usor cu spatula. Respecta spatiul de 2-3 cm intre dreptunghiuri pentru a evita lipirea celor doua foi in timpul coacerii

3. Pune bezeaua la copt, reducand dupa 15 min temperatura cuptorului la 120 grade C. Dupa 1 ora, 1 ora si un sfert, cand bezeaua este coapta, stinge focul/inchide cuptorul electric, lasand bezeaua sa se raceasca lent in cuptorul inchis. Pentru racirea completa este nevoie de cateva ore, ideal chiar ar fi sa ramana peste noapte. Daca fortezi racirea scotand bezeaua din cuptor exista riscul ca aceasta sa crape. Evident, va suferi doar aspectul, nu si gustul, insa exista remediu si pentru aceste crapaturi – le acoperi cu crema 🙂

4. Topeste ciocolata in bain-marie. Bate frisca, iar apoi incorporeaza in ea ciocolata  topita si racita usor. Lasa crema la rece pentru 1 – 2 ore pentru a se raci si intari usor.

5. Daca optezi pentru decorarea cu alune atunci zbrobeste sau toaca grosier alunele prajite (evident, nesarate!). Daca preferi sa folosesti zmeura, asa cum am ales si eu, pregateste un sos grosut dintr-o cana de zmeura (poate fi proaspata sau congelata) si 1/2 cana de zahar fierte impreuna la foc mic. Pe masura ce fructele se inmoaie striveste-le cu furculita. Cand zaharul s-a topit complet, trece pasta prin sitaastfel incat sa indepartezi toti samburii. Pune din nou la fiert la foc mic pasta obtinuta pana ajunge la consistenta mierii. Lasa-l sa se raceasca inainte de a-l folosi.

6. Ultimul pas pana la momentul desfatarii cu bunatatea pregatita: asamblarea turnului. Ridica cu grija foile de bezea din tava in care s-au copt si indeparteaza incet harta de copt. Spun cu grija pentru ca foile sunt fragile si se pot rupe foarte usor. Pune prima foaie in tava in care vei monta prajitura si intinde in strat uniform 2/3 din cantitatea de crema rece. Daca preferi alune, acum este momentul sa presari peste crema un strat uniform de tocatura de alune. Daca ai pregatit sosul de zmeura, stropeste crema cu acesta, pastrand 1/3 din cantitate pentru final. Oricare varianta de decor ai ales, aseaza acum deasupra cea de a doua foaie de bezea. Stropeste-o cu restul de sos de zmeura si intinde deasupra restul de crema. Pentru varianta cu alune, peste cea de a doua foaie intinde in strat uniform crema ramasa si presara cu alune tocate. Asta este tot, pofta buna!

 

Saratele de bere

Asa cum am promis cand v-am propus  saratele cu negrilica, revin cu o noua reteta din aceeasi categorie. Plecand de la un aluat ce se pregateste rapid din putine ingrediente – branza dulce, grasime si faina in parti egale – poti obtine in final saratele, placinte de care doresti sau chiar, cu un strop de efort in plus, chiar pizza.

Ai nevoie de:
branza dulce, unt sau margarina, faina in cantitati egale
sare
negrilica, mac, chimen, susan – dupa preferinta
1 galbenus de ou

1. Pregateste tava, punand hartie de copt fara sa o ungi cu grasime.
2. Amesteca cele 3 ingrediente de baza pentru a obtine un aluat omogen. Daca aluatul este prea moale, mai adauga faina atat cat acesta sa nu se mai lipeasca de maini. Daca pregatesti saratele, adauga in aluat  1.5  lingurite de sare. Daca il vei folosi pentru tarte sau placinta pune doar 1/8 lingurita sare.
3. Aduna aluatul intr-o „mingiuta” pe care o lasi la frigider intr-un vas acoperit macar o jumatate de ora, daca nu poti astepta mai mult.
4. Incalzeste cuptorul la 200 – 225 grade Celsius.
5. Intinde pe planseta folie alimentara pe care presari faina, pune aluatul si acopera tot cu folie. Intinde-l cu facaletul (sucitorul sau cum vreti sa ii spuneti) intr-un strat uniform de 1/2 cm daca alegi sa folosesti doua forme de marimi diferite pentru a monta saratelele sau de 3/4 cm daca le pregatesti dintr-un singur strat.
6. Dupe ce le-ai taiat cu forma aleasa sau simplu cu un cutit zimtat (pe cele intr-un strat) le asezi in tava de copt si pe ungi cu galbenusul batut cu un praf de sare. Presari peste saratele condimentele dorite si cateva cristale de sare de mare si dai la cuptor pentru ~ 30 minute sau pana cand s-au rumenit frumos.

7. Scoate-le din cuptor, lasa-le sa se raceasca un pic cat sa nu iti frigi degetele cand le scoti din tava, apoi pune-le pe un platou in fata prietenilor adunati la un pahar de vorba si de bere. Efectul va fi miraculos: vorba va curge mai vioi,  berea va fi mai savuroasa, iar prietenii mai veseli!

Smochine la gratar cu crema de mascarpone

Desi nu sunt neaparat fructele mele preferate, de fiecare data cand vad smochine proaspete ma napadeste nostalgia dulce a unei amintiri de cand copila mea era micuta. Retraiesc cu drag momentele unei calatorii spre mare impreuna cu familia si-mi amintesc pasaje intregi dintr-o poveste pe care fetita mea o asculta, iar si iar, la casetofonul din masina:  Muc cel Mic. Evident, ascultand-o de atatea ori, imi amintesc chiar si acum destul de bine intamplarile prin care a trecut Muc, un biet omulet batut de soarta si oropsit de oameni, dar care, datorita sufletului curat si istetimii sale, a reusit sa razbata prin jungla dezamagirilor, minciunilor si nedreptatilor. Bine, bine, veti spune, dar ce legatura e intre Muc cel Mic si smochine?!  Cu smochine si-a potolit foamea, cu smochine si-a rascumparat umilintele, cu smochine si-a asigurat traiul pana la sfarsitul vietii. Iar ce a ramas din povestea aceasta peste multi ani de la acea excursie este replica „iar smochine?!” pastrata in „argoul” de familie si folosita cu haz la momentul oportun. Povestea o gasiti aici si continuarea aici, iar mai jos, o reteta pentru a savura smochinele proaspete.

Ai nevoie de:
12 smochine proaspete, bine coapte, dar nu moi
1/4 cana plus o lingura de miere
1 fir de rozmarin proaspat
150 g mascarpone
coaja de lamaie,  1/2 lingurita esenta de rom

1. Amesteca bine cu mixerul 1 lingura de miere cu branza mascarpone, coaja de lamaie si esenta de rom.
2. Taie smochinele in jumatate pe lungime.
3. Incalzeste mierea impreuna cu rozmarinul intr-o craticioara nu prea adanca, la foc moderat. Cand mierea ajunge aproape de fierbere, redu focul si lasa vasul pe flacara inca 2 minute avand grija ca mierea sa nu fiarba. Stinge focul si cu grija, dar repede, trece jumtatile de smochine prin mierea fierbinte, intorcandu-le pe toate partile si fara sa le lasi prea mult timp in lichidul fierbinte. Ai grija, frige! E mai sigur sa folosesti o lingura sau un cleste, nu degetele 🙂 Asigura-te ca fructele sunt acoperite cu o pelicula de miere peste tot si in mod special,  pe partea taiata. Scoate smochinele pe un platou, cu partea taiata in sus.
4. Pe gratarul deja incins  (eu folosesc un gratar electric, c-asa-i la bloc) aseaza smochinele cu partea taiata in jos.  Cand ai terminat de asezat toate jumatatile, poti incepe sa le intorci pe cele pe care le-ai pus primele si care, daca gratarul a fost suficient de fierbinte, deja s-au facut suficient pe partea taiata. Iti dai seama ca este asa dupa dungile de grill imprimate pe fructe  si dupa faptul ca mierea a inceput sa se caramelizeze. Ia-le de pe gratar cand au deja urme de grill pe ambele parti si s-au incalzit, fara sa se inmoaie insa prea tare, astfel incat le poti lua cu mana.

5. Se servesc calde,  asezate cu partea taiata in sus, pe un strat de crema de mascarpone alaturi de o lingura zdravana de crema, astfel incat inainte de a le duce la gura sa le poti tavali bine in crema de mascarpone.

Extra-pont 🙂
Daca tot vei ispasi prin spalarea gratarului pacatul de a te delecta cu acest deliciu, merita sa incerci si varianta „aperitiv” a acestui preparat: dupa ce le-ai luat de pe gratar presara-le cu piper proaspat macinat, negru si rosu si serveste-le cu branza moale (tip Chevre) si biscuiti crackers. Nu trebuie sa lipseasca un pahar de vin rece demi-sec.

Inghetata de vanilie cu sos de ciocolata

Caldura mare, mon cher, caldura mare vara asta! Galeata cu apa cu gheata, aerul conditionat, apa de la frigider, un pahar de gin tonic „on the rocks”, toate ajuta, cat de cat,  la restabilirea unui oarece confort in astfel de zile fierbinti. Se vorbeste insistent de incalzirea globala,  iar noi parca ii simtim efectele mai acut cu atata „zgomot de fond”… Dar nu-i asa ca si acum 20 de ani sau chiar 30 sau cati ne amintim, cand eram copii si nimeni nu auzise inca de acest efect global, verile erau la fel de toride si tot inghetata era refugiul perfect din calea vipiei?!
Iar daca ne aruncam o privire mult mai in urma, in umbra indepartata a istoriei, aflam ca Alexandru cel Mare cauta savoare si racoare in gheata aromatizata cu miere si nectar, iar imparatul Nero se delecta cu zapada adusa din munti de alergatorii sai si indulcita cu fructe si sucuri de fructe. Sorbeto antic? Precursori ai inghetatei? In Europa, reteta de sorbeto adusa pe la 1300 din fabuloasa-i calatorie in China de catre Marco Polo si daruita Europei via Italia, a avut nevoie de vreo 2 secole pentru a evolua intr-o inghetata demna de mesele regilor si de aproape inca unul pentru a ajunge si la gura plebei.
Nu va promit o ingheteta perfecta, va propun doar o reteta simpla pentru o inghetata cremoasa ce bucura simturile cu aroma intensa de vanilie, savoarea delicata a ciocolatei  si gustul bogat al fructelor. O inghetata pe care o puteti pregati usor acasa, chiar si in absenta unei masini de inghetata.

Ai nevoie de:
1/2 baton de vanilie
150 ml lapte nedegresat (macar 3% continut grasime)
2 galbenusuri
4 linguri zahar fin Tos, nu pudra)
300 ml frisca lichida foarte rece
Nu este necesara masina de inghetata, insa ai nevoie de un mixer de mana.

1. Sectioneaza pe lungime batonul de vanilie si razuieste semintele pe care le pui, impreuna cu cojile ramase din baton dupa extragerea bobitelor aromate, intr-o craticioara cu lapte pe care o pui pe foc pana lichidul ajunge la fierbere. Ia vasul deoparte de pe foc si inlatura bucatile de baton.
2. Intr-un alt vas freaca cu mixerul galbenusurile impreuna cu zaharul pana se albesc. Intre timp, laptele s-a mai racit, astfel incat poti sa il adaugi treptat in amestecul de ou cu zahar si sa continui sa mixezi.
3. Toarna amestecul intr-un vas curat si pune la fiert intr-un vas de bain-marie, amestecand constant pana cand amestecul se ingroasa pana la consistenta  smantanei. Proba ca crema este gata se face simplu, trebuie sa imbrace dosul unei linguri, iar dara lasata de trecerea degetului de-a lungul lingurii nu se acopera din nou cu crema. Pentru aceasta etapa este nevoie de rabdare, daca incerci sa grabesti fierberea marind focul, riscul de taiere este foarte real.
4. Cand crema este gata, ia-o de pe foc si acoper-o foarte aproape de suprafata amestecului cu folie alimentara si las-o deoparte sa se raceasca.
5. Pune frisca foarte rece intr-un vas adanc de mixer si bate-o cu mixerul pana se intareste bine. Amestec-o usor in crema de ou rece, apoi toarna compozitia intr-un vas pe care il acoperi si il pui in congelator pentru 2 ore sau pana este pe jumatate inghetata.
6. Daca ai masina de inghetata, tot ce scrie in acest paragraf nu te priveste. Eu nu am si probabil ca nu sunt singura. Pentru a reduce cat e mult posibil formarea cristalelor de gheata in profunzimea inghetatei, este un pic mai mult de munca, dar nu coplesitor. La momentul mentionat in paragraful de mai sus, scoti vasul din congelator si mixezi din nou amestecul cu un mixer de mana, astfel incat sa sfarami cristalele de gheata formate. Pui din nou la congelator, lasi inca 2 – 3 ore si mixezi din nou compozitia. Repeti inca o data manevra aceasta dupa alte 2 – 3 ore, apoi lasi sa se congeleze complet.
7. Inghetata facuta in casa de regula se intareste mai mult decat cea din comert, de aceea este nevoie sa o scoti din congelator cu jumatate de ora inainte de servire. Pentru servire,  in bolul in care pui inghetata alternezi straturile de inghetata, fructe -in ce combinatii poftesti – si sosul de ciocolata, cald sau rece, dupa propria  preferinta.

8. Pentru sosul de ciocolata pui la fiert 10 linguri de zahar cu 3 linguri de apa, iar cand siropul format este grosut si tot zaharul s-a topit, amesteci in el 1/2 pachet de unt si 2 -3 linguri de cacao cernuta.  Omogenizezi bine, iei de pe foc si lasi sa se raceasca.

Crumble cu fructe

Vara ne imbie cu bogatia ei de fructe si  doar putini raman neclintiti in fata ispitei. Cine sunt eu sa ma opun, cine sunt eu sa ii rezist?!

Si cand le vad atat de apetisante si aromate vreau sa gust din toate, le vreau pe toate si nu ma opresc pana nu am pe masa din toate: piersici, zmeura, prune, pere, mere, pepene, mure, struguri, din toate. Din pacate, ceea ce azi e proaspat si imbietor, pana maine, chiar si pastrat la frigider, nu mai este chiar la fel. Moment in care, ca sa prelungesc desfatarea cu dulceata si aroma fructelor, le pun rapid in cuptor, presarate cu un strop de zahar si invelite cu o paturica de aluat firimicios, sa se imbine intr-un crumble delicat si savuros numai bun de acoperit cu o crema de ou si mancat caldut, la finalul unui pranz de vara.

Ai nevoie de:
O tava neunsa, cu diametrul de 25-30 cm
Un cuptor preincalzit la 190 – 200 grade C
Pentru umplutura de fructe – poti folosi un singur fel de fruct sau poti opt apentru un mix, cu ceea ce ai la indemana sau dupa cum ai … premeditat. Stratul de fructe trebuie sa fie cam de 1.5 cm grosime, cantitatile sunt orientative:
250 g zmeura
2 mere curatate
3 piersici
4 – 5 prune
60 g zahar tos
1/2 lingurita scortisoara macinata

Pentru crumble:
200 g faina alba
100 g unt rece taiat cubulete
100 g zahar pudra
1 lingura zahar brun

Pentru crema de ou:
1/2 baton de vanilie
150 ml lapte
2 galbenusuri
1/2 lingurita rasa amidon alimentar sau faina

Preparare:
1. Taie fructele (evident, nu zmeura :)) in bucati maricele, ca de-o imbucatura.
2. Amesteca toate fructele si aseaza-le in tava de copt, dupa care presari peste ele zaharul tos si scortisoara. Amesteca-le bine pentru a te asigura ca sunt imbracate uniform in zahar si scortisoara.

3. Amesteca in faina cubuletele de unt si cu un praf de sare. Freaca untul in faina cu mana, nu cu lingura sau mixerul, iar cand amestecul incepe sa se omogenizeze intr-un aluat, adauga si zaharul pudra. Incercarea ta de a omogeniza din nou amestecul intr-un aluat nu ar trebui sa reuseasca (doar daca untul nu a fost suficient de rece!), ramanand o compozitie firimicioasa.

4. Presara acest „aluat” peste fructele pregatite cum am povestit mai sus, iar peste stratul de crumble presara zaharul brun.

5. Pune tava intr-o tava de cuptor (in functie de adancimea tavii pe care ai folosit-o este posibil sa curga din siropul obtinut prin coacerea fructelor cu zahar). Lasa la copt 35 – 40 minute, oricum, iti dai seama ca este gata cand crumble-ul devine auriu, iar siropul din fructe incepe sa apara la suprafata prajiturii.
6. In timpul in care prajitura este in cuptor, pregateste crema de ou astfel: pune semintele de vanilie curatate din baton si impreuna cu ce a ramas din acesta, in lapte pe foc, sa se incalzeasca pana la fierbere. Cand a ajuns la fierbere, ia vasul de pe foc si indeparteaza bucatile de baton de vanilie. Separat, freaca galbenusurile cu zaharul pana se albesc si cu 1/2 lingurita de amidon sau faina. Cand laptele s-a mai racit un pic, toarna-l in compozitia de oua, amestecand bine. Pune la fiert pe bain marie amestecand constant pana se ingroasa ca o smantana. Crema este fiarta si e gata cand acopera bine dosul lingurii, iar linia trasa cu degetul pe dosul lingurii nu se acopera de crema. Trebuie un pic de rabdare pentru ca daca focul este prea tare risti ca bunatatea de crema sa se taie.
7. Crumble-ul se serveste cald, nu fierbinte, dar este foarte bun si rece, daca cumva nu a putut fi „dovedit” tot. Atentie, abia scoase din cuptor fructele ard ingrozitor 🙂 Peste portia de crumble toarna cu generozitate crema de ou, calduta sau chiar rece.

 

 

 

Mihaela … cu mere

Prajitura aceasta a fost o lunga perioada de timp numero 1 in preferintele fiicei mele, fiind „chemata la rampa” saptamanal. Tinand cont de cat de usor se pregateste si de cat de putine ingrediente necesita, nu as fi putut fi mai multumita. La un moment dat, insa, mi-a cerut sa nu o mai fac pentru un timp pentru ca nu vrea sa se sature de tot de ea 🙂

Desi acum o pregatesc mult mai rar, ramane una dintre prajiturile pe care ma bazez cand vreau sa „dau lovitura” in situatiile in care trebuie sa fac impresie. Ah, si daca cumva va intrebati de unde pana unde „Mihaela cu mere”, explicatia este banala: reteta o am de vreo 20 de ani, de la Mihaela, o fata pe cat de frumoasa pe atat de priceputa in ale prajituritului. Din pacate, de vreo 18 ani am pierdut orice legatura cu ea, dar de fiecare data cand musc din aceasta prajiturica imi aduc aminte cu drag de ea.

Ai nevoie de:
1 tava de 26 x 36 cm pe care o tapetezi cu hartie de copt unsa cu un strat foarte subtire de unt, tava pe care, ca la orice alta reteta, o pregatesti inainte de a incepe prepararea propriu zisa. De asemenea, cuptorul trebuie incalzit la 220 -230 grade C.
4 cani de mere rase – nu e nevoie sa le cureti de coaja si nici sa te chinui sa le dai pe razatoare, poti sa le razi usor si eficient cu ajutorul robotului
2 cani de zahar tos
2 cani de faina
3 oua mari
1 lingurita rasa de bicarbonat de sodiu
1 praf de sare
2 plicuri de zahar vanilat
1 lingurita rasa de scortisoara macinata

1. Peste merele rase pui zaharul si cele 3 oua batute usor cu praful de sare. Amesteci pana s-a incorporat tot zaharul.

2. Adaugi zaharul vanilat si scortisoara, bicarbonatul si faina in ploaie, amestecand pana aceasta a fost incorporata complet. Bicarbonatul se adauga cat mai aproape de momentul in care tava cu compozitia va ajunge in cuptor.
3. Este important sa nu exagerezi cu amestecarea compozitiei si sa te folosesti de o lingura, nu de mixer. Altfel, vei scoate (prea) mare parte din aerul din compozitie si prajitura nu va mai creste suficient.
4. Torni amestecul in tava, te asiguri ca este intr-un strat uniform si pui la copt pentru aproximativ 45 minute.
5. Te rog, nu deschide cuptorul pana nu vezi ca minunea din tava este rumenita frumos, chiar daca mirosul prajiturii ti-a adus deja la usa vecinii de pe doua etaje. Cand pare coapta, avand o frumoasa nuanta maronie, testezi cu scobitoare. Daca scobitoarea iese curata dupa ce ai intepat prajiturii chiar in zona de mijloc a tavii si pana la fundul tavii, atunci o poti scoate si lasa sa se raceasca usor, pe un gratar.
6. In timpul in care prajiturica se coace in cuptor te ocupi de glazura de ciocolata.
Ai nevoie de:
10 linguri rase de zahar tos
3 linguri pline de apa rece
150 grame unt
2 linguri rase de cacao
1 galbenus de ou cat mai proaspat
7. Pui sa fiarba la foc mic zaharul cu apa intr-un vas micut (eu am o craticoara „dedicata” acestei prajituri, cu diametrul de 10 cm). Nu amesteci, nu adaugi apa, nu dai focul tare nu intri in panica.
8. Cand in craticioara ai un sirop grosut pui untul si amesteci constant astfel incat pe masura ce untul se topeste sa fie omogenizat cu siroup de zahar.
9. Pui in ploaie cele 2 linguri de cacao si amesteci foarte bine pentru a dizolva orice bulgaras de cacao. Iei de pe foc si lasi sa se raceasca 7-10 minute. Daca tot mai sunt cocoloase de cacao, acum este momentul sa iti arati perseverenta, amesteca si sfarama cu dosul lingurii orice rebel, pana cand crema pe care ai obtinut-o este omogena si onctuoasa.
10. Bati usor galbenusul si il adaugi treptat in glazura amestecand foarte bine. Glazura trebuie sa fie inca suficient de calda incat sa asigure coagularea usoara a galbenusului, astfel incat sa fie eliminate riscurile utilizarii unui galbenus crud, dar suficient de rece incat sa nu te alegi cu o glazura cu omleta.
11. Ai ajuns la final, trebuie doar sa tai prajitura in patrate cu latura de 2 cm si sa intinzi glazura peste  ea. Aici ai doua optiuni: daca doresti ca ciocolata sa patrunda cat mai adanc in blat, pui glazura calda peste prajitura de asemenea, calda inca (nu fierbinte). Daca urmaresti mai degraba sa ai un strat tentant de ciocolata peste prajitura, chiar daca aceasta va patrunde doar superficial in blat, astepti ca si blatul si glazura sa fie doar caldute. Oricare varianta alegi, ceea ce vei obtine este foarte, foarte gustos.
Inca ceva: taierea blatului cald poate afecta intr-o oarecare masura aspectul bucatilor obtinute. Pentru a evita ruperea marginilor, eu folosesc un cutit zimtat, de paine, pe care il spal si sterg dupa fiecare taietura.

 

 

Farfaline cu pui si dovlecei

Rapid, simplu si gustos, iata o reteta pentru o mancarica potrivita pentru zile de vara fierbinti ca acestea. Nu ai prea mult de lucru, nici pentru a pregati ingredientele si nici pentru a le prepara termic, motiv puternic pentru a alege aceasta combinatie pentru o masa de mijloc de august. Poate fi pregatita si in wok, dar nu e aproape nici o diferenta cu ceea ce realizezi folosind o tigaie de teflon.

Pentru 4 portii ai nevoie de:

2- 3 bucati mari de piept de pui dezosat, fara piele, taiat fasii
2 dovlecei medii curatati de coaja (sau necuratati – daca folosesti zuchini) taiati rondele subtiri, de max 0.5 cm
1 ardei capia rosu, curatat de seminte si taiat julien
1/2 cutie mica de porumb dulce
1 farfurie adanca de farfaline sau orice alt fel de paste doresti
turmeric, usturoi, ulei, sare, piper

1. Sareaza carnea si inabus-o pe foc moderat intr-o tigaie in care ai pus putin ulei, 1 – 2 catei de usturoi curatati, lasati intregi si 1/2 lingurita de turmeric. Cand s-a inmuiat suficient, iar sucul lasat s-a evaporat, scoate carnea pe o farfurie pe un servetel, pentru a se scurge surplusul de ulei.
2. In uleiul ramas dupa ce ai scos carnea pune rondelele de dovlecel si ardeiul si inabusa-le cateva minute, cat sa se inmoaie usor. Adauga peste legume carnea si proumbul si lasa-le in continuare sa se inabuse pe foc moale pentru 5 minute, cat sa faca schimb de arome intre ele 🙂
3. Intre timp, ai pus la fiert in apa fierbinte cu sare, pastele, cam o farfurie adanca pentru 4 persoane. Daca pui pastele la fiert chiar inainte de a pune deovlecelul in tigaie, vor fi gata cam in acelasi moment.
4. Scurge pastele, toarna-le in tigaie peste carne si legume, potriveste de sare si piper si mai lasa-le pe foc 2 minute, cat sa ia si pastele din aroma combinatiei pregatite anterior.
5. Dupa gust, poti sa amesteci si 1/2 catel de usturoi tocat fin si frecat cu 1 lingurita de smantana. Ador usturoiul, l-as manca si cu lapte dulce daca mi-ar placea laptele, dar cum nu imi place, il amestec cu smantana pentru un sos rapid si irezistibil. Rade deasupra pastelor un pic de cascaval si serveste-le cu o bere rece si gulerata.

 Reteta publicata in premiera pe retetegeniale.wordpress.com

Pui cu mar si merisoare

Cand vrei un gust nou, ceva ce sa nu fie deja „uzat” si nici nu ai chef sa te avanti in retete sofisticate, elibereaza-ti creativitatea, elibereaza-te de retineri si experimenteaza. Atat timp cat folosesti doar ingrediente comestibile pe care le combini intr-un mod cat de cat rational, iar la final acorzi incredere totala gustului tau, nu risti nimic.  Iata un exemplu in care combinatia de pui cu mar dulce, merisoare acrisoare, ceapa, ardei si rosii, asezonata cu un buchet de condimente dupa gust, a generat o mancare simpla, dar cu o savoare unica.

Pentru 1 persoana ai nevoie de:

1 piept de pui dezosat taiat fasii
1 ceapa tocata marunt
1/2 ardei rosu taiat marunt
o mana de merisoare congelate
1/2 mar ras pe razatoarea fina
cateva bucati de fasole verde congelata sau proaspata (fiarta)
1 rosie curatata de coaja si taiata cubulete
cate 1/2 lingurita din fiecare: turmeric, sare, chili, cuisoara macinata
usturoi, ulei

1. Sareaza fasiile de pui si caleste-le in ulei incins, intr-o tigaie de teflon acoperita, in care ai adaugat turmericul si doi catei de usturoi intregi, curatati de coaja. Cand carnea este patrunsa bine si este inca suculenta, scoate bucatelele si lasa-le deoparate pana pregatesti sosul. Arunca usturoiul, si-a indeplinit misiunea, nu iti mai trebuie.
2. Caleste ceapa in tigaia in care ai pregatit carnea, adauga ardeiul rosu, bucatelele de fasole verde, chili-ul, apoi marul ras si merisoarele. Adauga si cubuletele de rosie si amesteca, tot pe foc, ingredientele cat sa se lege sosul si sa nu se arda. Adauga si carnea la sosul din tigaie si, cand acesta s-a omogenizat si a scazut prin eliminarea apei din sucul de rosie si mar, potriveste de sare si pune cuisoara macinata.
3. Dupa preferinta, poti indulci sosul cu un strop de zahar (in cazul in care marul nu a fost suficient de dulce) astfel incat gustul sa fie dulce – picant.  Ia de pe foc, pune 1/4 catel de usturoi tocat foarte fin – dar nu mai mult. Este deja gata. Odata ce am gustat-o in aceasta faza am considerat ca nu mai are nevoie de nimic, nici macar de vreo garnitura sau vreo bautura alaturi. Orice altceva ar fi prea mult si i-ar estompa gustul realmente fabulos. Incearca si te vei convinge!

 Reteta publicata in premiera pe retetegeniale.wordpress.com

Dulceata de portocale bio

O reteta pe care o voi incerca, cu siguranta!

biovivoblog

Pentru ca nu am vrut sa treaca sezonul portocalelor (care incepe in octombrie si dureaza pana in februarie) fara sa facem si noi o dulceata de portocale, astazi ne-am hotarat sa trecem la fapte.
Portocalele, aceste fructe delicioase si zemoase, contin o lista importanta de substante nutritive, vitamine si minerale, fiind o sursa excelenta de vitamine C, A si B si o sursa foarte buna de minerale, cum ar fi potasiu si calciu.
Ingrediente:
-2 kg portocale bio
-400 g zahar brut bio
De ce avem nevoie de portocale bio ? Pentru ca portocalele, la fel ca toate citricele de pe piata au coaja cerata si tratata cu diversi conservanti. Pai si ce nu putem sa spalam bine coaja ?
Inainte de a folosi coaja de citrice in orice fel de mancare ar trebui sa luam in considerare faptul ca citricele sunt tratate cu diverse substante pentru a le mentine…

Vezi articolul original 272 de cuvinte mai mult

Pui oriental

Pui proaspat, condimente, legume si cus-cus. Puse impreuna intr-o modalitate ceva „mai altfel” de a pregati puiul, aduc unui pranz un preparat bogat si plin de miresmele Orientului, cu un gust ce satisface si pe mofturosii exigenti. O spun in deplina cunostinta de cauza, reteta a primit deja marca „Geniala!” din partea Pretentioasei-sef din familia mea.

Pentru pregatirea a 6 portii ai nevoie de:
12 pulpe inferioare de pui, fara piele
1 ceapa mare, tocata marunt
3 dovlecei medii, curatati de coaja si taiati in cuburi maricele
1 ardei gras, fara seminte, tocat mare
2 morcovii medii, taiati marunt
150 g cuscus
1 lingura rasa ghimbir proaspat curatat de coaja si tocat marunt (evitati ghimbirul praf la aceasta reteta)
2 lingurite rase de turmeric
1 lingurita rasa din fiecare: sare, scortisoara macinata, chimion macinat, boia, piper macinat si coriandru macinat
700 ml supa de pui sau apa fierbinte
ulei
30 g stafide
seminte de pin, coapte in cuptor, pentru decorare

Preparare:
1. Sareaza pulpele spalate si sterse si lasa-le deoparte.
2. Prajeste ceapa si ghimbirul in ulei incins, doar pana cand se inmoaie. Adauga turmericul, boiaua, scortisoara, coriandrul, chimionul si jumatate din piper, amesteca si lasa sa se prajeasca la foc mic cam 2 minute, cu grija sa nu se arda.
3. Adauga in cratita inca pe foc pulpele de pui si rasuceste-le in amestecul de condimente si ceapa, astfel incat carnea sa fie acoperita pe toate partile cu pasta din vas. Lasa sa se prajeasca usor cateva minute (nu mai mult de 5) si adauga supa de pui/apa si sarea si lasa sa fiarba la foc iute. Cand da in clocot, redu focul si acopera vasul, lasand sa fiarba in continuare la foc mic, inca 30 minute.
4.  Adauga dovleceii, morcovul si ardeiul si lasa sa mai fiarba pana ce puiul este fiert bine, Scoate apoi carnea pe o farfurie, iar in amestecul din cratita adauga cuscusul. Daca vrei ca preparatul sa aiba si ceva sos, pune doar 2/3 din cantitatea de cuscus, daca vrei un preparat mai „uscat”, gen pilaf, poti pune toata cantitatea. Oricare varianta o preferi (mie imi place mai mult prima), acopera vasul si lasa sa stea cateva minute pana sa inmoaie cuscusul si, in functie de varianta aleasa, absoarbe tot sosul.
5.  Adauga si stafidele, apoi pune inapoi carnea in vas si presara deasupra semintele de pin.
6.  Serveste-l cald, insotit de un pahar de vin alb sec, fara paine,

Zmeurica

In plin sezon al acestei esente de gust si sanatate, zmeura, nu putea sa lipseasca din retetarul meu o prajitura savuroasa a carei valoare este data chiar de abundenta cu care este folosit acest fruct. Usor, gustos si placut si ochiului nu doar papilelor gustative, acest desert nu iti va lua mai mult de 40 de minute pentru a-l pregati. De data aceasta, iti propun o varianta de blat pe cat de neobisnuit, pe atat de simplu si rapid de preparat: blatul din napolitane.
Pentru preparare ai nevoie de:
1 cana firimituri de napolitane cu cacao (aproximativ 175 g)
1/4 cana unt foarte moale
1 plic gelatina
1/4 -1/2 cana zahar (in functie de preferinte si de cat de dulce este zmeura)
1 cana zmeura – evident, in afara sezonului poti folosi zmeura congelata
1 cana apa clocotita
1 lingura suc de lamaie
400 g branza tip Philadelpia sau mascarpone
1/2 cana zahar pudra
1 cana de frisca/smantana pentru frisca
un strop de sare
1 tava 23×33 tapetata cu hartie de copt
1. Incalzeste cuptorul la 180 – 200 grade C, sfarama napolitanele (operatiune foarte simpla, le pui intr-o punga sau le lasi in ambalajul lor si le presezi cu mana sau cu o sticla), pregateste tava.
2. Amesteca bine firimiturile cu untul moale, apoi intinde compozitia in tava pregatita. Pentru a obtine un strat uniform si bine tasat pune deasupra compozitiei o bucata de hartie de copt si preseaza bine cu mana peste tot, astfel incat sa nu ramana spatii intre bucatile de aluat din tava. Pune la copt pentru aproximativ 15 minute.
3. Pregateste gelatina – inmoaie cu 50 ml apa rece, apoi incalzeste-o pe bain-marie pentru dizolvare si omogenizare.
4. Intr-un vas, pune zmeura, zaharul tos si toarna peste ele apa clocotita. Amesteca usor pentru a se dizolva zaharul si a sfarma usor fructele. Cand amestecul s-a racit usor, adauga sucul de lamaie si gelatina, amesteca si lasa la frigider pana sa incheaga partial (aprox 1/2 ora).
5. Intre timp, freaca cu mixerul branza cu zaharul pudra si sarea. Separat, pregateste frisca (bate smantana rece pana se intareste suficient). Incorporeaza treptat frisca in crema de branza. Daca folosesti branza tip Philadelpia iti recomand sa adaugi si o lingura din gelatina dizolvata. Lasa la frigider pentru 10 minute.
6. Indeparteaza cu grija hartia de pe blatul acum rece; blatul este destul de fragil, asa ca trebuie manevrat cu delicatete pentru a nu se rupe. Intinde 2/3 din crema de branza peste blat, apoi aseaza in strat uniform 2/3 din amestecul de zmeura acum de consistenta unui jeleu moale. Repeta straturile cu restul de branza si zmeura. Orneaza dupa inspiratie si talent, cu frisca si fructe de zmeura, apoi lasa prajitura la frigider peste noapte sau macar pentru 5-6 ore.
7. Savureaza prajitura alaturi de cei dragi sau de prieteni, pe terasa sau in balconul inflorit, admirand gustul dar si farmecul inserarii.

Flori de camp cu levantica

„Flori de camp” e doar o eticheta, un nume pus pe o inspiratie de moment. De fapt, sunt niste fursecuri fine si savuroase ce-ti vor trezi nostalgia campului albastrui – violet de lavanda inflorita si suav parfumata. La fel de suav aromate sunt si aceste prajiturele delicate, in care gustul de unt, dulceata bine dozata a zaharului si  amprenta florilor de levantica se imbina ca-n frumos  talcuita poveste a Cenusaresei. Imaginea nu ajuta, nu inspira, la prajiturelele acestea gustul este magistral, desi aspectul e modest, va rog doar sa ma credeti pe cuvant si sa dati o sansa acestei retete. O data, doar o data incercati-o, apoi restul vine de la sine: o „prietenie” de durata.

Inca un argument in favoarea lor: se fac foarte simplu, din putine ingrediente.

Inainte de a purcede la pregatirea acestor delicii trebuie sa te pregatesti. Intra intr-un Plafar si cumpara o cutie de ceai de levantica apoi  (evident, acasa :)), amesteca intr-un castronel 50 g zahar pudra cu 3 linguri zdravene de flori uscate din cutia pe care tocmai ai achizitionat-o. Acopera vasul cu folie si lasa astfel zaharul sa se imbibe cu uleiul volatil al florilor timp de 3 – 4 zile. In mod cert, poti pregati o cantitate cat de mare doresti de zahar „lavandat” pentru a-l folosi cand vei mai avea nevoie, dar, strict pentru aceasta reteta e suficient sa iti pregatesti cele 50 g. Inainte de folosire cerni amestecul printr-o sita fina, ramanand cu zaharul aromat si bucatele fine de levantica.

Pentru prepararea fursecurilor ai nevoie de:
1 tava   imbracata in hartie de copt unsa usor cu unt
125 g unt
190 g faina
100 g zahar pudra – cantitatea totala obtinuta din zaharul lavandat si completat cu zahar pudra simplu
un praf de sare
1 galbenus de ou batut si amestecat cu 2 – 3 linguri de zahar tos

1. Amesteca cu mana untul rece cu faina si zaharul pudra si sarea pana ai un aluat omogen.
2. Formeaza un sul din aluat cu diametrul de 2 cm. Pentru a lucra mai usor, poti taia sulul in bucati de 10 – 15 cm. Infasoara sulul/sulurile in folie si lasa-le la frigider pentru o ora sau pentru 20 minute la congelator daca te grabesti.
3. Cu 10 min inainte de expirarea termenului de odihna la rece a aluatului, incalzeste cuptorul la 200 grade C.
4. Scoate pe rand sulurile din frigider si, daca te grabesti tare, taie-le in felii cu latimea de jumatate de centimetru si aseaza-le in tava, lasand spatiu intre ele. Florile vor creste usor si pentru a-si pastra aspectul e preferabil sa nu se lipeasca intre ele. Daca ai ceva mai mult timp si rabdare, taie fiecare sul in 2 – 3 bucati, intinde-l cu sucitorul intr-o foaie cu grosimea de 1/2 cm si taie floricele sau ce vrei tu cu ce forma de bisuiti preferi. Dupa ce le-ai uns cu galbenusul batut cu zahar presara cateva flori de levantica deasupra fiecarui biscuite.
5. Cand ai completat o tava, unge fursecurile cu galbenusul batut cu zahar, astfel incat pe suprafata prajiturelelor sa ramana prinse in ou bobite de zahar. Trebuie sa te misti repede astfel incat aluatul sa fie cat mai rece in momentul in care vei pune tava in cuptorul cald.
6. Se coc aproximativ 15 – 20 minute, dar iti vei da seama cu siguranta cand sunt gata dupa culoarea pe care o vor capata florile si dupa mirosul irezistibil ce vine dinspre cuptor.
7. Iti recomand, desi stiu ca nu vei putea tine cont de sfatul meu, sa le lasi sa se raceasca pentru a te bucura de intreaga lor savoare. Sunt insa foarte bune si calde, aroma de levantica este foarte pronuntata, insa reci isi vor dezvalui cu mai mult succes si gustul de unt.

 Reteta publicata in premiera pe retetegeniale.wordpress.com

Pui cu ciuperci in sos de rosii picant

 

O combinatie gustoasa ce-si ia savoarea din combinatia intre ciuperci, ceapa sotata, usturoi, tulpina de telina si ardei dulci alaturate bucatilor suculente de pui de tara. Merge si de supermarket, dar in acest caz optati pentru pulpe, nu pentru piept dezosat.

Pentru 4 portii ai nevoie de:

pulpele superioare si inferioare si bucatile de piept de la un pui „de tara” sau daca treceti din nou pe la Mega Image folositi 4 pulpe superioare si 4 inferioare
1 ceapa mijlocie, curatata si taiata mare
1 catel de usturoi, curatat si taiat marunt
1 ardei capia, taiat marunt
1 tulpina de telina verde taiata in felii fine
250 g ciuperci curatate si taiate in jumatate
3 – 4 rosii (aproximativ 450 g) curatate de coaja si date prin razatoarea mare
6 felii subtiri de salam uscat sau un cabanos taiat felii subtiri
250 g orez alb cu bobul lung
500 ml supa de pui sau in lipsa apa calda
1/2 lingurita de pasta de ardei iute sau chilli
patrunjel proaspat, piper, sare, ulei

1. Incingi uleiul intr-o cratita cu fundul gros si rumenesti bucatile de pui 6-7 minute pe fiecare parte. Cand sunt gata le scoti deoparte pe o farfurie.
2. In aceeasi cratita, in uleiul in care ai perpelit puiul, rumenesti acum ceapa, usturoiul, telina, ardeiul si ciupercile pentru cateva minute, amestecand din cand in cand. Pune feliutele de ardei sau cabanos si caleste-le usor, cat sa se inmoaie fara a se arde.
3. Adauga rosiile, piperul, ardeiul iute si puiul, amesteca, acopera vasul si lasa sa dea in clocot. Cand a ajuns la fierbere, redu focul si lasa sa fiarba la foc mic circa 20 minute.
4. Adauga orezul spalat si supa de pui (sau apa calda) si lasa sa fiarba in continuare acoperit, pe foc mic pentru inca 20 minute. Amesteca din cand in cand pentru a evita sa se lipeasca orezul, iar daca este nevoie mai adauga putina supa.
5. Este gata cand atat orezul cat si puiul sunt fierte suficient. Presara cu patrunjel proaspat tocat si serveste alaturi de un pahar de vin alb, rece.

Paine cu mozzarella si rozmarin

O gustare rapida si savuroasa pentru care folosesc, de regula, demibagheta de Mega Image veche de o zi pe care ai mei nu ar mai accepta-o la masa. Evident, poti folosi orice fel de paine ai la indemana, dar ce poate fi „mai la indemana”, cel putin in Bucuresti, decat Mega Image?!

Ai nevoie de:
1 demibagheta
3 linguri de unt topit
200 g mozzarella
1 fir de rozmarin proaspat
1 catel de usturoi
sare, piper negru
1. Incalzeste cuptorul la 200 grade Celsius. Topeste untul punandu-l pentru 10 secunde in cuptorul cu microunde.
2. Fa crestaturi paralele pe toata lungimea painii la distanta de 2 cm intre ele, fara a ajunge insa cu taietura pana la partea de jos a painii, astfel incat painea sa nu se separe de tot de-a lungul taieturilor. Fa aceeasi manevra si pe latimea painii, completand caroiajul cu taieturi perpendiculare pe cele realizate anterior.

3. Cu ajutorul unei pensule unge fiecare crestatura, patrunzand cat mai mult in profunzimea ei, cu unt topit.
4. In fiecare taietura introdu cate o feliuta de mozzarella si din loc in loc, mici segmente din firul de rozmarin si feliute subtiri de usturoi.
5. Dupa ce ai pus branza in toate crestaturile, stropeste painea cu untul topit ramas, presara sare dupa gust si piper.

6. Pune la copt pentru 20 minute, pana cand painea va capata o crusta crocanta, iar mozzarella cremoasa se va fi prelins peste marginile taieturilor.
Daca nu iti place rozmarinul poti folosi ce plante aromatice preferi, insa nu renunta sub nici un motiv la usturoi si piper.
Se serveste calda, alaturi de o bere rece, fara furculita si cutit si fara fitze.

Mint Ice Tea

O combinatie racoritoare de gheata, menta si lamaie, intr-o baie de ceai negru – ce poate fi mai bun intr-o zi fierbinte de vara?

Ai nevoie de:
4 litri de apa
1 1/2 cana de zahar
8 plicuri de ceai negru – eu folosesc Earl Grey Twinings Tea, o varianta de ceai negru decofeinizat si foarte aromat
o mana buna de fire de menta proaspata (cam 1/3 dintr-un pachet de menta asa cum se gaseste in supermarket)
1/4 cana suc de lamaie proaspat stors

1. Pui la fiert apa cu zaharul intr-o oala larga. Amesteci din cand in cand pentru a grabi topirea zaharului.
2. Cand fierbe apa pui menta si plicurile de ceai si mai lasi sa fiarba inca 3 minute, apoi strigi focul si acoperi vasul. Dupa 5 minute indepartezi plicurile de ceai negru, nu insa si menta pe care o lasi in continuare  in vasul acoperit.
3. Cand ceaiul nu mai este fierbinte adaugi sucul de lamaie  si amesteci.
4. Torni printr-o strecuratoare ceaiul obtinut in sticle, indepartand astfel menta si eventualele bucatele de lamaie.  Pui sticlele la frigider si cand s-a racit bine, servesti ceaiul cu gheata. Pentru pastrarea gustului aromat si dulce iti recomand sa pregatesti cuburile de gheata din acelasi ceai, nu din apa simpla.

Dupa preferinta, in loc de menta poti folosi  zmeura proaspata sau congelata (350 g la 4 l apa) sau piersici taiate bucati (5 piersici) sau portocale sau orice altceva esti tentat sa incerci.

 

Mousse – lina

Aceasta prajiturica iti propune un mod rafinat de a savura cu delicatete un mousse de ciocolata in loc sa il mananci, pur si simplu, din cupa. Il asezi cu grija pe un pat fin de blat pufos pe care ai asternut, deja, un strat  aromat si lucios ca satinul din visine, iar apoi il invelesti cu tandrete cu o couverture de ciocolata dulce – amaruie. O delicatesa fina si suava ca o atingere de voal de muselina…

Ai nevoie de:
1 tava de 23×33 tapetata cu hartie de copt
una bucata cuptor incalzit la 220 grade Celsius
Pentru blat
3 oua
3 linguri de zahar, rase
3 linguri de faina, rase
1 lingurita esenta de vanilie
sare
Pentru pasta de visine
1 cana rasa de visine fara samburi (acum in sezon evident ca vor fi din cele proaspete, insa la fel de bine se lucreaza si cu visine congelate)
1/2 cana zahar
1 lingura rasa amidon
Pentru mousse
100 g ciocolata cu lapte
100 g ciocolata amaruie
1 plic de gelatina (10g)
2 linguri lichior de visine sau visinata
500 ml frisca lichida/smantana pentru frisca
3 linguri rase de zahar pudra
Pentru glazura
100 g ciocolata cu lapte
100 g smantana pentru frisca
1/2 plic gelatina

1. Bate spuma albusurile, apoi adauga treptat zaharul. Pe masura ce se topeste, adaugi inca putin zahar pana avem o spuma lucioasa si dulce. Bate usor galbenusurile cu un praf de sare si lingurita de esenta de vanilie, apoi incorporeaza-le in spuma de albus, cu miscari usoare de jos in sus. La fel incorporezi pe rand si faina, cu miscari usoare de jos in sus pentru a scoate cat mai putin aer din albusul batut. Intindem amestecul in tava si punem la copt pentru aproximativ 30 minute. Evident, in functie de cuptor si de … scobitoare putem scoate blatul din cuptor mai devreme sau mai tarziu.
2. Cata vreme blatul este in cuptor pregatim pasta de visine. Punem la fiert la foc mic visinele, zaharul si 2 linguri de apa. Pana vor fierbe visinele iar sucul se va lega intr-un sirop minunat este nevoie sa amesteci din cand in cand pentru a evita arderea „dulcetii”.  Cand visinele s-au muiat si s-au desfacut in bucatele desfaci amidonul intr-o lingura de sirop si il adaugi in dulceata amestecand bine pe foc pana se omogenizeaza si se ingroasa. Gusta si daca inca se simte gustul de amidon, adauga inca o lingura de apa si lasa amestecul sa mai fiarba. Cand este gata, lasa deoparte sa se raceasca.
3. Si acum, mousse-ul. Dizolva gelatina corect – este un pas foarte important pentru reusita mousse-ului: o inmoi cu 3 – 4 linguri de apa rece, apoi o dizolvi pe bain-marie cu atentie sa nu ajunga la fierbere – daca se intampla totusi acest lucru, arunc-o si reia procesul cu un nou plic de gelatina.
4. Pune la incalzit pe foc mic 200 ml de frisca impreuna cu ciocolata rupa in bucati mici, iar cand aceasta incepe sa se topeasca omogenizeaza bine amestecul. Trage de pe foc si lasa sa se raceasca putin (stii deja, cat sa nu te frigi daca incerci sa gusti), apoi incoporeaza lichiorul si gelatina.  Bate restul de frisca (300 ml) cu zaharul pana vei obtine o frisca consistenta. Incoproreaza frisca in crema de ciocolata, la fel de delicat cum ai incorporat galbenusul in spuma de albus la pregatirea blatului.

5. Gusta! E minunat, nu? Atunci, pune-l repede la frigider ca sa mai ramana suficient pentru a termina prajitura.
6. Pregateste glazura de ciocolata: topeste ciocolata si smantana la foc mic, omogenizeaza bine amestecul si lasa deoparte sa se raceasca. Intre timp, pregateste gelatina (vezi mai sus cum). Cand ciocolata s-a racit suportabil, incorporeaza gelatina amestecand bine si lasa sa se raceasca.
7. Scoate blatul din tava si cu multa atentie indeparteaza hartia de copt. Blatul este foarte fin si subtire si trebuie sa lucrezi cu grija pentru a nu-l rupe. Pune-l pe tava pe care vei monta prajitura si intind ein strat uniform pasta de visine pe intreaga suprafata a blatului. Mousse-ul rece este are acum o consistenta ce permite intinderea lui in strat gros si uniform peste pasta de visine. Niveleaza cu grija, aranjeaza si lateralele apoi intinde cu o spatula glazura rece de acum, usor ingrosata. Uniformizeaza stratul de glazura atat pe suprafata prajiturii, cat si pe laterale, apoi lasa-l la frigider cateva ore bune – de preferat peste noapte.
8. Daca ti se pare ca nu are suficienta ciocolata, poti sa o decorezi cu „carlionti” de ciocolata (razi cu cutitul de curatat legume fasii subtiri si lungi dintr-o tableta de ciocolata ce a stat un timp in firgider). Decorezi cum iti este inspiratia sau lasi, pur si simplu, oglinda glazurii sa starneasca pofta privitorului prin perfectiunea luciului 🙂 Eu optez intotdeauna pentru farmecul natural, mizand pe surpriza pe care o creaza aspectul simplu ce ascunde un gust atat de rafinat!

In sfarsit, Carrot cake/Prajitura cu morcov

Cand spui morcov, te gandesti mai degraba la salata Boeuf sau la vreo salata de cruditati, usoara si sanatoasa. Leguma cu cel mai mare continut de zahar dupa sfecla de zahar, morcovul a fost adus in Europa in secolul XII din Asia, unde era cultivat inca dinainte de anii 900 (in Afganistan si Turcia).  Poate nu stiati, insa exista un muzeu virtual al morcovului ce poate fi vizitat aici   si chiar unul „brick and mortar” in Belgia, in Berlotte, mai mult un „morcov fan club” 🙂  Cum a ajuns si in prajituri? Dulceata morcovului nu putea sa il lase deoparte din recuzita cofetarilor. Se pare ca inca din epoca medievala morcovul a inceput sa fie folosit in deserturi tocmai datorita contributiei la gustul dulce al preparatelor, in vremuri in care  indulcitorii naturali erau scumpi, chiar inaccesibil pentru unele categorii ale populatiei. Prima mentionare a unei retete de carrot cake in Europa ar data din 1591, in A Booke of Cookrye. Ma rog, nu e chiar un cake, mai degraba un pudding, dar e un desert cu morcov. Cat este poveste si cat este adevar in istoria morcovului nici macar nu mai conteaza cand am in fata o bucata de carrot cake. Sunt nenumarate variante ale acestei prajituri si de multe ori diferentele tin doar de tipul de condimente sau de crema folosit. Eu v-o propun pe a mea – din categoria genialelor.

Din start te avertizez: daca ai multi invitati la masa mai bine alegi alta reteta (de exemplu, Mihaela cu mere) sau prepari 2 portii de carrot cake. Cantitatile de mai jos ajung pentru un blat copt intr-o tava de 26×36 cm, insa acesta va fi taiat in doua parti egale si umplut cu crema. Sau poti sa folosesti o forma de tort de 20 si apoi sa tai pe grosime, cu ata, blatul in doua. Nu recomand sa coci doua blaturi din aceeasi compozitie decat daca ai un cuptor suficient de mare sa incapa ambele forme de tort deodata.

Ai nevoie de:

140 g faina alba
175 g zahar pudra brun
140 g morcov curatat de coaja si ras
150 ml ulei de floarea soarelui (nu masline!)
2 oua mari, intregi, batute
2 lingurite rase scortisoara macinata
1 lingurita rasa ghimbir macinat (daca preferi ghimbirul crud, proaspat ras, vei pune doar o jumatate de lingurita)
60 g stafide
2 linguri suc de portocala proaspat stors
1/2 lingurita praf de copt
1 tava 26×36 tapetata cu hartie de copt (eu ung intotdeauna hartia pentru acesata prajitura pentru a evita ruperea blatului la indepartarea hartiei, blatul ramanand destul de umed dupa copt)
Daca doresti, adauga si 60 g de nuci pecan sau alune macinate, insa va trebui sa pui mai putina faina altfel vei obtine un blat prea tare (in acest caz ajung doar 110 – 120 g). Eu nu pun, pentru ca prajitura este mai fina fara nuci si prefer gustul fara nuci.

Pentru crema pregateste:
300 g mascarpone
150 g zahar pudra (alb de data aceasta)
coaja rasa de portocala (dupa gust) + 2 linguri de suc de portocala proaspat stors

Incalzeste cuptorul la 180 – 200 grade Celsius.

1. Amesteca intr-un vas ingredientele uscate:  faina, praful de copt, condimentele si zaharul. Adauga stafidele, nucile – daca vrei neaparat – apoi morcovul ras. La inceput ma chinuiam sa rad morcovul pe razatoarea mica. Am „descoperit” insa ca iese perfect si cu morcovul ras la robot, cu conditia ca fasiile de morcov sa nu fie prea mari – caz in care mai trebuie ajustate cu cutitul. Amestecul va arata ca in imaginea atasata.

2. Separat, bati ouale cu uleiul si sucul de portocala, apoi adaugi amestecul lichid la cel uscat si omogenizezi bine.
3. Pui la copt pentru 35 – 40 minute. Blatul va creste frumos si se va colora in aramiu. Si mai ales, va incepe sa miroasa sublim de la multele mirodenii folosite 🙂 Nu il lasa sa se arda, dar nici nu te grabi sa il scoti necopt – testul cu scobitoarea e edificator. Cand s-a copt, il scoti din cuptor si il lasi sa se raceasca in tava , abia apoi il scoti (prin rasturnare) si il lasi la racit pe gratar.
4. Intre timp pregatesti crema: bati cu mixerul branza mascarpone, zaharul, coaja si zema de portocala pana ai un amestec cremos. Nu insista totusi prea mult pentru a evita taierea cremei – sincer, mie nu mi s-a intamplat nicodata acest lucru, insa am fost avertizata ca exista acest risc, iar remediul este temperarea elanului cu care amesteci ingredientele. Pana se va raci complet blatul, lasa crema la frigider sa se intareasca un pic.
5. Tot ce mai este de facut este sa tai blatul in 2 jumatati pe lungime, pur si simplu cum ai indoi o foaie de hartie, doar ca aici folosesti cutitul, apoi sa intinzi crema pe una dintre foi, acoperi cu cealalta si invelesti prajitura pe deasupra si pe laterale cu restul de crema. Cu cat mai multa intre foi, cu atat mai buna 🙂
6. Inainte de a o servi, prajitura are nevoie de cateva ore bune (de preferat, o noapte) la frigider.

That’s all, folks!

Blondina cu ciocolata alba si merisoare

Am savurat din ochi aceasta delicata si minunata prajitura pe Paprika, in emisiunea lui Gordon Ramsey.  Cum, evident, ocupata cu savuratul nu am reusit sa retin toate detaliile, am cautat apoi reteta cu incapatanare, pana am gasit ceea ce vroiam.  Gasit, pregatit, gustat, „Geniala!”, mancat.

Asta e toata povestea, iar mai jos este si reteta.

Avem nevoie de:
200 g unt plus extra pentru uns usor tava
300 g zahar brun
1 lingurita esenta de vanilie
2 oua intregi, batute usor
240 g faina
1/2 lingurita bicarbonat
1/2 lingurita praf de copt
200 g ciocolata alba taiata in cubulete mici si pastrata la frigider pana in momentul adaugarii in compozitie
100 g merisoare uscate
sare
o tava de copt 23×33 cm (daca folositi o tava mai mare trebuie sa ajustati cantitatile) tapetata cu hartie de copt usor unsa cu unt

Odata cantarite si pregatite toate ingredientele, mai trebuie potrivita temperatura cuptorului la 180 – 200 grade C pentru a fi cald cand vom pune prajitura la copt. Singurul lucru migalos si plicticos in prepararea acestei bunatati este tocarea ciocolatei. Se poate aplica si metoda spargerii ciocolatei pusa in punga si lovita zdravan de masa, dar la ciocolata alba procedeeul nu este la fel de eficient ca la cea neagra si tot mai este nevoie de cutit.

Pana aici, toate bune! Mai departe e nevoie de un pic de atentie:
1. Topesti untul intr-o craticioara la foc mic, batandu-l cu un tel pentru omogenizarea rapida.
2. Torni zaharul peste unt, in 2 – 3 transe, batand bine cu telul pentru a grabi topirea si omogenizarea amestecului. Batut bine acum inseamna o prajitura pufoasa la final. Adaugi si esenta de vanilie si cand totul este amestecat bine, iei deoparte de pe foc si lasi deoparte sa se raceasca (stii deja, cat sa nu te frigi daca atingi cu degetul amestecul intr-o lingura).
3. Bati usor cele 2 oua cu un praf de sare si le adaugi treptat la amestecul rece de unt si zahar. Pui cate putin si bati incontinuu cu telul pentru a evita coagularea oului.
4. Cerni faina impreuna cu bicarbonatul si praful de copt si adaugi treptat in amestecul pregatit anterior. Este foarte important sa adaugi putin cate putin si sa bati foarte bine pentru a asigura incorporarea completa si fara cocoloase a fainii in compozitia fluida.
5. Adauga ciocolata si merisoarele, amesteca pana sunt inghitite de compozitie. Daca amestecul este in continuare prea cald, va trebui sa il lasi cateva minute sa se mai raceasca inainte de a pune ciocolata, altfel vei avea surpriza neplacuta de a vedea ciocolata topindu-se ceea ce va „ruina” prajitura. In mod sigur, nu vrem asta, bucatelele de ciocolata in prajitura coapta sunt taaaare bune.
6. Amestecul este acum gata de copt, il torni in tava pregatita inainte de a te apuca de preparare, nivelezi cu o spatula si pui pentru circa 40 minute in cuptorul preincalzit. Cand marginile sunt tari, iar suprafata prajiturii este lucioasa (miezul ramanand moale, yumi, yumi!) poti sa faci testul cu scobitoarea. Daca iese absolut curata, poti scoate tava din cuptor, altfel mai ai nevoie de rabdare.
7. Lasa prajitura in tava sa se raceasca, ideal pusa pe un gratar de lemn/metal pentru a grabi racirea, macar 10 – 15 minute. Cand s-a racit cat de cat e bine sa o scoti cu tot cu hartie si sa o lasi in continuare la racit pe gratar.

8. Te inteleg daca nu mai ai rabdare si vrei sa tai si sa gusti. Daca chiar vrei neaparat sa faci asta, nu te pot impiedica, va merita oricum sa iti asumi … riscul. Insa recomandarea mea este sa astepti pana prajitura s-a racit complet si abia apoi sa o tai, dandu-i ragazul sa se mai patrunda aromele. Asteptand, eviti si „cruzirea” in jurul merisoarelor si a cicolatei (dovada ca eu nu am avut rabdare – vezi in imaginile de mai jos), gustul nu se schimba, insa aspectul este cel ce sufera.

Dorada in sare

O, da, ne place pestele, cu muuult mai mult decat imi place sa il pregatesc. Ma salveaza insa reteta aceasta care este atat de simpla, necesita atat de putin efort si doar un pic de rabdare, iar gustul pestelui pregatit astfel este de-a dreptul perfect. Pestele va fi sarat exact atat cat trebuie, va fi bine patruns fara a fi insa uscat si in plus, oasele se indeparteaza extrem de usor. Multumesc pentru inspiratie, Jamie Oliver !
Sunt necesare: 1 dorada de 500 -600g, 2 kg de sare mare (eu folosesc sare gema marunta de Slanic), 200 ml apa, lamaie, fire de cimbrisor (nu cimbru). De asemenea, ai nevoie de o tava de copt medie (de exemplu de 23×33 cm). Pregatirea pestelui pana in momentul in care il pui in cuptor nu necesita mai mult de 10 minute, la care adaugi inca 30 – 40 pentru coacere.

1. Incalzesti cuptorul la 180 grade Celsius.
2. Cureti pestele doar in interior, ii scoti branhiile si indepartezi aripioarele. Nu il cureti de solzi, nu ii scoti pielea. Si nu il sarezi.
3. Umpli burta pestelui cu felii de lamaie si cu fire de cimbrisor. Daca nu iti place cimbrisorul evident poti pune orice plante aromatice preferi, insa lamaia este obligatorie, rolul ei fiind foarte important in impiedicarea sarii sa patrunda in interiorul pestelui.
3. Intr-un castron larg amesteci sarea cu 200 ml de apa, astfel incat sa obtii o pasta faramicioasa. Asezi o treime din cantitatea de pasta in tava, formand un pat uniform pe care vei pune pestele.
4. Asezi pestele in tava peste sare si il acoperi bine cu restul de pasta de sare. Ai mare grija sa nu patrunda sare in burta pestelui, pe langa umplutura din lamai. Presezi pasta jur imprejurul pestelui intr-un strat cat mai uniform de 0.5 – 1 cm.

5. Pui la copt pentru aproximativ 30 minute, in functie de performanta cuptorului tau. Eu folosesc un cuptor electric care coace uniform si sigur, cel de la aragazul pe gaz, desi are termostat, produce adesea surprize, ca urmare am limitat utilizarea lui.
6. Jamie Oliver recomanda o modalitate de testare, cu furculita infipta prin sare in mijlocul pestelui, daca la retragerea furculitei dintii ei sunt fierbinti, pestele este facut. Sincer, eu nu am folosit acest test, m-am bazat pe aspectul sarii si pe aroma pestelui ce incepe sa se simta in bucatarie. In timpul coacerii, apa din sare se evapora, iar sarea formeaza o crusta tare deaspura pestelui, partile dinspre marginile tavii colorandu-se usor in galben – aramiu.
7. Dupa ce scoti tava din cuptor, lasi 10 minute sa se racoreasca cat sa poti lucra cu sarea. Spargi apoi cu grija crusta de sare cu ajutorul manerului unui cutit si o indepartezi, eliberand pestele din cocon. Scoti pestele pe o farfurie si indepartezi pielea cu grija pentru a nu scutura peste carne sarea prinsa de ea. Indepartezi umplutura din burta pestelui.
8. Carnea se desface cu usurinta in fileuri cu ajutorul unei linguri trase de-a lungul sirei spinarii pestelui si asezi fileurile obtinute pe farfuriile de servire, alaturi de sferturi de lamaie si un sote de morcovi si zuchini. Desi pun usturoi si in smantana 🙂 la pestele astfel pregatit consider ca merge mult mai bine un strop de zeama de lamaie stoarsa direct peste carne, decat orice fel de sos cu usturoi. De gustibus non est disputandum …

Saratele cu negrilica

Ador saratelele si nu rezist tentatiei de a le gusta ori de cate ori am ocazia, indiferent ca le gasesc in vreo cofetarie, la vreo tratatie sau chiar ambalate, in raftul vreunui magazin. Asa ca voi posta, in timp, mai multe retete de saratele. Incep insa cu cea care imi place cel mai mult si care, da, a primit si calificativul mult dorit din partea fiicei mele 🙂 In plus, este o reteta usoara si ieftina.

Ai nevoie de:
tava, hartie de copt unsa pentru a le desface mai usor, cuptor preincalzit la 240 grade Celsius
250 g unt
1 ou mare
1/2 pahar lapte
faina – cat cuprinde, aprox 250 g, in functie de calitatea fainii
1 lingurita rasa de sare fina pentru compozitie
sare marina mare, seminte de negrilica (chimen negru), galbenus batut – toate acestea pentru finisarea saratelelor
1. Framanti impreuna untul, sarea, oul batut usor si laptele si adaugi faina treptat, astfel incat aluatul obtinut sa nu fie nici prea umed, dar nici foarte tare.
2. Formezi o bila din tot aluatul, apoi o imparti in 2 parti egale pe care la lasi la frigider, acoperite, pentru min 30 min (ideal –  peste noapte daca poti).
3. Intinzi, pe rand, fiecare parte pe planseta, o impaturesti in 4 si o intinzi din nou cu sucitorul. Repeti operatia aceasta de mai multe ori, asigurandu-te ca aluatul crud nu se separa in straturi.
4. Intinzi apoi partea intr-o fasie lunga de grosimea  unui creion si latimea de aprox 15 cm. Tai cu o rola sau daca nu ai, cu un cutit ascutit, pe latimea foii, fasii de 1 cm, pe care le asezi in tava, cu grija  sa nu se deformeze.
5. Dupa ce ai completat tava, ungi saratelele cu galbenusul batut si presari sarea mare si negrilica. Aici e o chestiune de gusturi, de fapt: poti pune mac, chimen, susan sau sa razi cascaval. Eu, insa, ador negrilica, ba uneori pun si in compozitie, nu doar pe deasupra.
6. Pui la copt pentru aproximativ 45 de minute. Pentru a fi super saratelele trebuie sa fie foarte bine coapte, chiar usor uscate, astfel incat si mijlocul sa fie patruns. Poti testa intorcand o saratea, iar daca si partea de jos si-a schimbat culoarea, atunci saratelele sunt coapte si le poti scoate din cuptor.
7. Odata scoase  iti recomand sa scoti cu grija saratelele cu tot cu foaia de hartie de copt si sa le lasi pe un gratar (eu il folosesc cu succes pe cel pentru taierea painii) sa se raceasca. Sunt foarte bune si calde, dar reci, insotind un pahar de bere rece, sunt asolut irezistibile .

 Reteta publicata in premiera pe retetegeniale.wordpress.com

MaCioCaCio

Cu un nume oarecum ciudat dar, in acelasi timp, foarte simplu aceasta prajitura este doar in aparenta sofisticata si este relativ usor de pregatit. Secretul numelui? Ma – de la mascarpone, Cio – de la ciocolata din blat, Ca – de la capsunile din crema, iar ultimul Cio – de la glazura ce inveleste pudic, surpriza.

Intotdeauna pregatesc inca de la inceput toate ustensilele si ingredientele de care am nevoie pentru prepararea unei retete, cantaresc, masor, toc, ung tava, incalzesc cuptorul. In cazul acestei prajituri este nevoie de:

tava dreptunghiulara 23X33 cm pe care o tapetezi cu hartie de copt unsa cu un strat foarte subtire de unt
cuptorul incalzit la 220 – 230 grade C
ingredientele pentru blat:
3 oua mari
3 linguri rase de zahar
3 linguri rase de faina
2 linguri cacao
50 g ciocolata neagra
1/2 lingurita praf copt

ingredientele pentru sirop:
200 ml apa
4 linguri zahar
2 plicuri capuccino (optional)

ingredientele pentru crema:
250 ml frisca lichida
250 g mascarpone
100 g zahar pudra
100 g capsuni
1 plic de  gelatina
3 linguri zahar tos

ingredientele pentru glazura:
50 g ciocolata amaruie
50 g ciocolata cu lapte
100 ml frisca lichida
50 g unt
1/2 plic gelatina

Si acum, sa trecem la fapte:

1. Razi ciocolata pe razatoarea mica si pui rasatura la frigider.
2. Bati ouale intregi cu un praf de sare si cu zaharul pana ai o crema omogena si grosuta, apoi incorporezi bine faina, cacaoa si praful de copt. Adaugi ciocolata rasa si omogenizezi bine. Torni compozitia in tava de copt si pui la copt pentru aprox 40 min – iti recomand insa sa urmaresti ce se intampla in cuptor si sa testezi cu scobitoarea starea blatului. Daca scobitoarea iese din blat cu urme de ciocolata este semn ca trebuie sa mai astepti. Odata copt si racit, blatul obtinut nu va fi mai gros de 1 cm si, datorita ciocolatei, va fi mai tare decat un pandispan simplu.
3. Intre timp pregatesti siropul punand la fiert apa cu zaharul amestecat cu praful de capuccino.Cand s-a ingrostat cat de cat, il dai deoparte sa se raceasca.
4. Acum prepari crema. Primul lucru – pui capsunile taiate in sferturi sa fiarba cu zaharul la foc mic pana fructele se inmoaie, iar zeama lasata se transforma intr-un sirop grosut. Amesteci mereu pentru a evita lipirea si arderea dulcetii.

5. Apoi pregatesti gelatina pentru crema. Pui continutul plicului intr-un bol si torni aprox 50 ml apa rece. Cand toata apa a fost absorbita de gelatina pui bolul pentru aproximativ 30 secunde in cuptorul cu microunde la putere redusa. Verifici daca gelatina s-a topit si amesteci pentru a o omogeniza. Daca este dizolvata integral si in bol ai un lichid omogen, lasi deoparte sa se raceasca putin. Atentie, daca gelatina da in clocot isi pierde efectul de intarire a compozitiei in care va fi inglobata. O varianta mai sigura pentru a evita ca gelatina sa dea in clocot este sa o inclazesti pentru dizolvare pe bain-marie. Dureaza un pic mai mult si „deranjul” e mai mare, dar atata vreme cat poti urmari direct starea amestecului, cresc  sa obtii o gelatina perfecta pentru crema pe care o pregatesti. Indiferent ce varianta alegi, dupa lichefiere trebuie lasata sa se raceasca putin.

  6. Bati frisca cu mixerul pana se intareste. Bati cu mixerul branza mascarpone cu zaharul pudra si cu dulceata de capsuni. Atentie, nu insista prea mult cu frecatul branzei cu zaharul si capsuni pentru a evita taierea cremei – e suficient ca zaharul sa fie inghitit integral de branza, iar dulceata sa fie incorporata in crema. Adaugi gelatina dizolvata, apoi frisca batuta si amesteci cu lingura pentru a omogeniza amestecul. Este important ca nici dulceata, nici gelatina sa nu fie prea calde. Dulceata poate fi pregatita si in avans, in cantitate mai mare, insa fiind fiarta foarte putin trebuie pastrata in frigider pana la utilizare.
7. Este momentul pregatirii glazurii. Incepi cu dizolvarea gelatinei pentru glazura (sau daca ai pregatit-o pe toata la pasul 5, partea pentru glazura va trebui reincalzita usor, cu grija, pentru a redeveni complet lichida). Apoi, pui intr-un vas pe foc frisca nebatuta, cicolata rupa bucati si untul. Cand incep sa se topeasca untul si ciocolata, amesteci cu grija pentru a incorpora cele 3 ingrediente intr-un amestec omogen, evitand insa sa dea in fiert. Iei de pe foc, lasi sa se raceasca pana nu te frigi daca gusti,  moment in care poti sa amesteci gelatina lichida.
8. In sfarsit, avem tot ce ne trebuie, a mai ramas doar sa asamblam bunatatile intr-o prajitura delicioasa. Pui blatul pe platoul de servire si il insiropezi bine cu siropul care acum mai este cel mult caldut. Lasi 10 minute ca blatul sa se imbibe cu sirop, iar excesul sa poata fi scurs cu usurinta de pe platou. Dupa ce ai eliminat surplusul de sirop, intinzi crema peste blat – vei avea un strat de crema de aprox 2 cm, cu rabdare vei putea aseza toata crema pe blat, folosind intreaga cantitate. Cand ai terminat, torni si intinzi uniform glazura rece peste prajitura, acoperind cu grija si lateralele.

Ce mai trebuie, ce mai trebuie?…. Ah, doar rabdare pentru a lasa prajitura macar peste noapte la frigider astfel incat sa se intareasca crema si glazura, iar blatul sa sa inmoaie bine. In rest, doar pofta si pofticiosi!

Sa nu credeti ca exagerez!

Eu sunt Adina. Mama, sotie, femeie, fiica, angajata, platitoare de taxe, etc, etc. Dincolo de toate, un om cu sperantele si micile bucurii, motor pentru pasul urmator, pentru ziua ce urmeaza, sursa de energie pentru a ma da jos din pat dimineata si a intra in rutina zilnica de responsabilitati si obligatii asumate. Dar recompensa cea mai mare pentru mine pentru efortul din bucatarie, este sa primesc din partea pretentioasei mele fiice calificativul  ”E GE-NI-A-LA!”. Chiar daca ceea ce i-am pregatit de data aceasta a fost o chestie banala, incropita din cateva ingrediente banale si ele, dar combinate, pregatite intr-un mod diferit, cu un gust nou dat de un condiment pe care tocmai l-am descoperit. Sau, dimpotriva, e o reteta noua pe care tocmai am gasit-o pe vreun site si am adaptat-o dupa inspiratia mea sau una veche, pe care am redescoperit-o intr-unul din caietele mamei mele si am “modernizat-o”. In schimb, momentul de dezamagire e generat de “hm, e buna, dar sa nu mai faci” 😦

Imi este alaturi prietena mea, Cata, un spirit liber si critic, care, desi fizic este peste mari si tari, e o prezenta zilnica in viata mea gratie binefacerii numite Internet. Conversatiile noastre zilnice, fie si de doar 3 vorbe si 2 minute, sunt un moment de bucurie pentru amandoua. Pe langa pasiunile ei artistice – Cata este un artist plastic foarte talentat – incape cumva si gastronomia pretentioasa, iar Cata ma provoaca mereu cu bunatatile pregatite de ea. Dintre cele pe care le-am primit de la ea, majoritatea au primit viza „Geniala!”, astfel incat trebuie pastrate si impartasite cu voi.

Majoritatea retetelor de pe acest blog necesita un timp scurt spre mediu de pregatire. Toate pretind ingrediente de calitate si ceva rigoare in pregatire, chiar daca gradul de dificultate este mediu spre redus pentru celel mai multe dintre ele.

Imi doresc sa pastrez aici retetele care au trecut cu bine de exigenta capricioasei mele fiice, retete “aprobate”, pe care le-am inclus in “portofoliul” meu si pe care, ca si mine, sper ca si voi le veti face iar si iar. Retete care pot fi geniale, sau doar banale, dar care, cu siguranta, sunt delicioase.

Cosulete cu mere

Pentru 12 cosulete ai nevoie de:

1 foaie de aluat pentru foietaj (eu prefer Bella)

3 mere medii ca marime

Zahar dupa gust, in functie de cat de dulci/acre sunt merele – minim 3 linguri

Scortisoara macinata dupa gust, 1 plic zahar vanilat, unt cat o nuca

O tava pentru briose.

 

1. Ungi cu unt/ulei tava de briose  sau formele.
2. Cureti merele si le tai cubulete cu latura de aprox 1 cm.
3. Incalzesti zaharul intr-o tigaie si cand incepe sa  se coloreze pui untul si amesteci pentru a evita arderea untului.
4. Cand s-a topit untul si incorporate in zaharul semi-topit, pui in tigaie cubuletele de mere. Le lasi la foc moale sa se inmoaie, amestecand dincand in cand pentru a nu se lipi sau arde.
5. Cand siropul din tigaie incepe sa se lege, adaugi zaharul vanilat si scortisoara, amesteci cu merele si dai deoparte de pe flacara.
6. Iei foaia de aluat de foitaj pe care ai tinut-o pan ain ultimul moment la rece si o tai in 12 patrate egale.
7. Intinzand usor de colturile patratelor de aluat, le asezi in formele de briose asigurandu-te ca pentru fiecare forma aluatul imbraca bine peretii, iar marginile se rasfrang usor peste marginea golurilor de briose.
8. In fiecare forma asezi o bucata de hartie de copt peste care pui bile de copt, boabe uscate de fasole sau de porumb (spalate si uscate, evident) sau macar orez. Acestea vor impiedica umflarea aluatului, obligandu-l sa pastreze forma de cosulet pentru care ai trudit la pasul  anterior.
9. Pui cosuletele la copt pentru aprox 30 min in cuptorul incalzit déjà la 200 grade. Cand sunt coapte –adica au capatat o nuanta galben – aurie – scoti tava din cuptor si indepartezi cu grija hartia de copt cu tot cu boabele pe care le-ai folosit.
10. Imparti merele calite in mod egal in fiecare cosulet, adaugand si cate o lingura din siropul grosut obtinut.
11. Introduci din nou tava in cuptor pentru inca maxim 10 minute. Vei stii cand trebuie sa le scoti din cuptor cand aroma va deveni irezistibila 🙂

Dupa ce s-au racit cat sa poti sa le iei cu mana, le scoti cu grija din tava. Dupa gust, poti sa le presari cu zahar vanilat (doar dupa ce s-au racit), le poti servi simple sau cu o lingura de inghetata de vanilie pusa in cosulet, peste mere sau cum iti dicteaza inspiratia si gustul.

 Reteta publicata in premiera pe retetegeniale.wordpress.com

Tabbouleh

Spuneam ca eu pregatesc tabbouleh-ul cu couscous. Asta deoarece negasind bulgur, am adaptat reteta la ce aveam. Ulterior, am gasit si bulgur la un magazinas cu tot felul de condimente si alimente arabesti.

Pregateste un cus-cus simplu, caruia ii adaugi 1 rosie mica tocata marunt, 1/2 ceapa tocata de asemenea, marunt,  o mana zdravana de frunze de patrunjel proaspat tocat si eventual, 1 fir de menta proaspata  tocata. 
Nu e tabbouleh-ul clasic, dar pentru  un gust si mai proaspat, adauga 1/2 ardei rosu gras si 1/2 castravete cornison curatat de coaja, tocat de asemenea, fin.
Asezoneaza cu ulei, sare, piper si zeama de lamaie.

In mod asemanator, se prepara tabbouleh cu bulgur, cu doua mici diferente:
– bulgurul trebuie clatit (ca si orezul) inainte de folosire si scurs bine de apa
– ai nevoie de o cantitate de apa fierbinte dubla fata de cea de bulgur folosita si trebuie sa astepti aprox 30 minute  ca bulgurul sa absoarba apa si sa se inmoaie si umfle; sau poti pur si simplu sa calesti in apa bulgurul pana se umfla bobul.

Cus-cus sau, mai corect, Couscous

Couscous-ul (sau cus-cus in traducere romaneasca) ca alternativa la garniturile din orez, paste sau si mai banalul pure de cartofi castiga in special prin simplitatea si rapiditatea modului de pregatire.
Il gasesti in supermarket, ambalat in cutii sau pungi, dupa cum il gasesti si la magazinele de condimente si specialitati orientale, de cele mai multe ori, vrac.

Asa cum scrie si pe cutie, dureaza maxim 5 minute sa obtii o garnitura simpla si gustoasa pentru cam orice preparat din carne cu ceva sos. 
1. Pune apa la fiert (in fierbator sau pe foc). Pentru un gust mai bun poti folosi supa de oase (sau de cub Knorr daca iti place, mie nu).
2. Intr-un castron pune 1 pahar de couscous, un cubulet de unt si 1 pahar de apa fierbinte (aceeasi masura).
3. Presara sare si acopera vasul cu un capac pentru 2 – 3 minute.
4. Afaneaza cu o furculita amestecul, separand toate cocoloasele de couscous. Daca este prea uscat mai adauga putina apa fierbinte, iar daca ai pus deja prea multa, scurge-o pur si simplu.
5. Potriveste de sare si piper. Daca vrei sa fie mai fin, mai adauga unt sau ulei, dupa cum poti sa pui si zeama de lamaie pentru un gust mai acrisor.

6. Asta e tot, mai ramane sa mananci.

Evident, daca vrei si fitze, sky is the limit, poti sa iti pui creativitatea la lucru. Poti adauga condimentele preferate, boia, turmeric, menta proaspata sau ce te tenteaza. Dar poti pregati o varianta ceva mai „elaborata”, de fapt un tabouleh cu couscous in loc de bulgur. Reteta o gasesti aici.

Mascota din ciocolata

Pentru ca ne place ciocolata, delicatesa aceasta poate fi folosita pe post de scuza pentru a ne delecta din plin, cu muuulta ciocolata, spunand ca e doar o prajiturica. Numita in fel si chip, de la sufleu de ciocolata, la lava cake sau mai simplu, mascota, este regina prajiturilor din cofetariile copilariei mele, usor ajustata la gustul meu actual.

Ai nevoie de maxim 30 de minute, 3 ouă, 3 linguri de zahăr, 3 linguri de făină,  200 grame de unt, 400 de grame de ciocolată (de preferat combinataie 75% ciocolata cu lapte si 25% ciocolata  neagră, cu min 70% continut de cacao), de mixer, forme pentru copt si vase pentru preparare. Multumesc, Adi Hadean, http://www.adihadean.ro, pentru inspiratie.
1. Incepe cu inceputul, pregatirea, care de fapt dureaza mai mult decat prepararea in sine. Pregateste ingredientele, ustensilele si vasele pe care le vei folosi. Tot acum, pregateste formele, fie ele vase mici din ceramica cu peretii mai grosi, forme de briose, forme mici din aluminiu alimentar sau orice altceva, merge chiar si o banala craticioara daca vrei sa obtii in final un tortuet, astfel: unge-le cu putin unt topit folosind o pensula micuta, apoi presara zahar pudra sau cacao – dupa cum ti-e voia si roteste vasele astfel ca praful sa imbrace bine tot interiorul formelor, inclusiv peretii. Apoi rastoarna-le si scutura-le usor pentru a elimina ceea ce este in exces. Merge chiar mai repede daca in loc de unt ungi cu putin ulei. Daca folosesti forme mici, individuale, iti va fi mai usor sa le manevrezi daca le asezi de acum pe toate intr-o tava de copt. Ai nevoie de  8 – 10 forme de briose sau, daca optezi pentru o craticioara, alege una cu diametrul de 20 cm. Pune apa la incalzit intr-un vas pentru bain-marie.
Incalzeste cuptorul la 200 -225 grade Celsius.
2. Rupe ciocolata in bucati si pune-o sa se topeasca impreuna cu untul in vasul de bain-marie.
3. Amesteca ouale intregi cu zaharul pana obtii o compozitie cremoasa si omogena. Presara un strop de sare. Incorporeaza si faina in crema obtinuta. Pasul acesta nu iti ia mai mult de 3 – 4  minute.
4. Verifica ciocolata pusa la topit. Daca a inceput sa se inmoaie, amestec-o bine cu untul cu un tel, fara sa o iei de pe foc, astfel incat grasimea ce incepe sa se separe din unt sa fie inghitita de ciocolata. Pana incorporezi untul, ciocolata s-a topit deajuns fara sa devina prea apoasa. Ia-o de pe vasul cu apa fierbinte, si las-o sa se racoreasca putin, doar cat ai nevoie sa iti faci curaj sa ataci etapa urmatoare.   Nici acest pas nu iti ia mai mult de 4 minute.
5. Toarna cate o lingura de ciocolata topita in crema de oua si amesteca pana se omogenizeaza bine. Repeta acest pas de 4 – 5 ori, cu rabdare, astfel incat temperatura cremei de ou sa creasca treptat. In nici un caz nu turna de la inceput multa ciocolata calda in crema de oua daca nu vrei sa obtii o cioco-omleta instant. Abia dupa ce amestecul s-a incalzit cat de cat, poti turna usor si restul de ciocolata pe masura ce o incorporezi bine in crema de oua.
6. Toarna amestecul in forme fara a le umple chiar pana sus si pune-le in cuptor pentru aprox 15 -20 minute. Cand incep sa apara crapaturi pe suprafata prajiturilor e clar ca sunt gata. Nu le lasa mai mult de atat deoarece mijlocul acum cremos, se va intari prea mult, iar tu vei avea o banala negresa. Vor fi bune la gust si asa, dar cu cicolata cremoasa in interior sunt absolut savuroase.
Pentru a te bucura de ciocolata cremoasa, chiar semi- lichida, serveste prajitura calda.  Mie insa imi place mult mai mult sa o las sa se raceasca, chiar data la frigider cateva ore. Asa este déjà un alt deliciu, de-a dreptul senzational. Iar daca, rece fiind vrei sa o acoperi cu o glazura de ciocolata, atunci vei avea o adevarata mascota de ciocolata sau un tort(ulet) de mare efect.

Pentru o nota de exotism poti adauga si niste “ fitze”, mai ales daca in loc de forme de briose folosesti forme mai mici, de madlene sau macarons si optezi pentru a le servi reci, adauga la amestecul pus déjà in forma scortisoara macinata, praf de chilli, menta taiata marunt, bucatele de ciocolata alba sau seminte de fenicul. Sau ce altceva iti place. Vei obtine niste bomboane foarte… altfel.

Chili con carne

Pe langa gust si simplitate, reteta aceasta mai are niste calitati: poti pregati la fel de usor o cantitate mare pentru un numar mare de musafiri, poti sa o pregatesti pentru a doua zi – ba chiar devine mai gustoasa si mai aromata deoarece carnea are timp sa se imbibe cu aroma condimentelor si poti sa o servesti in diverse combinatii. Da-i o sansa, incearc-o si probabil ca va trece in randul preferatelor.

Pentru 4 portii ai nevoie de 20 minute pentru pregatire si vreo 45 pentru fierbere, plus de 500 grame de carne de vita tocata, 1 conserva de 400g de fasole rosie boabe, 1 conserva de 400g rosii taiate, 2 linguri de bulion de rosii, 3 linguri ulei, 3 cepe,  3 catei de usturoi, 1 ardei rosu si muuulte condimente: 1 lingurita de fulgi de ardei iute (chili) sau poti folosi 2 ardei iuti mici, tocati marunt, 1 lingurita de chimion macinat (atentie, nu chimen!!!), 2 lingurite de boia dulce (daca vrei sa fie foarte hot pune boia iute, dar tine cont ca ai pus deja chili/fulgi de ardei iute), 1 lingurita oregano uscat, 1 lingurita turmeric (curcuma), 2 frunze de dafin, sare, piper negru; patrunjel proaspat, tocat.
>1. Incalzesti uleiul intr-o cratita groasa si larga, pe foc moderat si calesti impreuna condimentele de mai sus
pana la turmeric inclusiv,  pentru 2 minute amestecand cu grija sa nu se arda. Eu ador aroma pe care chimionul o da acestui preparat, fara el cred ca aceasta mancare nu ar mai fi la fel de buna.
2. Peste condimentele calite pui ceapa, usturoiul si ardeiul rosu, toate tocate marunt si le calesti pana se inmoaie (aprox 5 minute).
3. Da focul mai mare si pune in cratita carnea tocata. Gateste-o pentru 3 – 4 minute, amestecand si faramintand cocoloasele cu o lingura. Cand a capatat o culoare maronie, amesteca cele 2 linguri de bulion si mai las-o pe foc inca 2 minute.
4. Acum e momentul sa adaugi fasolea rosie scursa de zeama si clatita. Adevaratul chili con carne se face cu fasole rosie, dar cum fetei mele nu ii place fasolea, pun porumb (din conserva) dupa care se da in vant.
5. Pune si rosiile tocate (daca preferi, poti pune rosii proaspete curatate de coaja si tocate cubulete), frunzele de dafin si suficienta apa calda cat sa acopere carnea. Ideal ar fi sa folosesti in loc de apa supa de oase de vita, dar cum nu e cel mai la indemana lucru si nu sunt adepta folosirii cuburilor de concentrat de supa, eu pun apa calda.
6. Asezoneaza cu sare si piper, amesteca, iar cand a inceput sa fiarba, acopera cratita si las-o sa fiarba inabusit in continuare la foc mai redus pentru aprox 45 minute. Din cand in cand, mai amesteca in vas pentru a nu se lipi.
7. Dupa ce s-a racit putin, daca a ramas prea  mult ulei il poti indeparta fie scurgandu-l cu lingura sau mai usor, asezand pentru cateva secunde un servetel de hartie pe suprafata chili-ului, pe care il indepartezi odata cu uleiul cu care s-a imbibat. Dupa gust, poti presara patrunjel proaspat tocat – eu nu fac asta si ai sa vezi de ce.
8. Pentru servire ai mai multe variante din care sa alegi, dupa cum este loc si pentru buna ta inspiratie, dar neaparat si cu smantana si felii de lamaie (pentru a-l stropi cu zeama proaspat stoarsa). Traditional, chili se serveste cu garnitura de orez simplu. Noi preferam sa-l insotim cu cus-cus  in care pun patrunjel din belsug si lamaie, smantana si bucati de tortillia prajita in tigaie pana devine crocanta. Daca vrei si fitze, inlocuieste samantana cu guacamole. Tot o fitza, dar gustoasa este sa iti faci burittos: pui chilli caldut pe o foaie de tortillia incalzita putin in tigaie, adaugi guacamole, smantana si cascaval ras, rasucesti foaia cu grija sa imbraci continutul pretios si mananci cu pofta.

Daca v-a placut ce ati gasit aici, mai poftiti pe la noi!

Daca v-a placut ce ati gasit aici, mai poftiti pe la noi! Daca vreti sa stiti cand am adaugat ceva nou pe blog, va invitam sa va abonati la notificarile prin e-mail sau RSS.