Inghetata de capsune

Inca este vremea lor.  De fapt, abia acum este vremea capsunelor romanesti, parfumate, dulci si cu gustul ce-mi aminteste de copilarie. Sunt minunate oricum, simple, cu frisca, insotind o Pavlova delicata sau oricum altfel le doriti.

Niciodata nu las sa treaca sezonul lor fara sa pregatesc macar o data o  savuroasa inghetata de capsune, ba chiar mai pun si la congelator fructe pentru a ma bucura si in restul anului de aceasta delicatesa. Este uimitor ca ceva atat de bun poate fi obtinut atat de usor si de repede!

Pentru aproximativ 500 g inghetata ai nevoie de:
1 cana mare plina de capsune curatate, spalate si zvantate de apa
3/4 (aceeasi) cana cu zahar tos
3 albusuri de ou
1 cana de smantana grasa dulce
10 minute pentru preparare si o noapte de radbare pana ingheata crema

Modul de preparare
1. Paseaza rapid si scurt capsunele in blender pentru a obtine o pasta neomogena, ce inca pastreaza bucatele de fruct. Vei obtine acelasi rezultat si folosind o banala furculita pentru a zbrobi fructele.
2. Bate spuma tare albusurile, apoi adauga zaharul si continua sa bati spuma pe bain-marie pana ce zaharul se topeste iar spuma devine sticloasa si groasa.

3. Amesteca pasta din capsunele zbrobite cu spuma de albusuri.

4. Adauga smantana in amestecul de capsune, zahar si albusuri si omogenizeaza bine.

5. Pune crema obtinuta intr-un vas de plastic sau sticla termo-rezistenta, acopera-l cu un capac etans sau cu folie alimentara si da-l la congelator pentru 6 -7 ore sau peste noapte (daca nu ai masina de inghetata – eu nu am). Fiind inghetata de fructe iar acestea continand multa apa, in absenta masinii de inghetata va fi nevoie ca din timp in timp (cam la 2 ore) sa amesteci in vasul cu crema pentru a sparge cristalele de gheata ce se formeaza – astfel, cand va fi gata inghetata va fi mai cremoasa si mai fina. Daca ti se pare complicat sa faci asta, poti renunta la pasul acesta acceptand o textura mai aspra a produsului finit.
6. Inainte de servire, scoate vasul din congelator si lasa-l 5- 10 minute la temperatura camerei. Astfel, inghetata va incepe sa se topeasca usor si o vei putea pune in cupele in care o vei servi.

Mmm, buna! Nu-i asa?

Poale-n brau ca la Liuzi

Ce sunt Poalele-n brau? Placinte, despre ele este vorba! Cu branza multa, dulci si savuroase. Dar Liuzi ce este? Cine a mai auzit de  acest nume?! Si ce o fi diferit la placintele pe stil „Liuzi”? Sa o luam metodic!
Poale-n brau… Toata lumea le stie ca pe niste branzoaice dolofane, rumene si iute datatoare de placere papilelor gustative, de felul lor din partile Moldovei. Pe cat de indragite sunt, pe atat de temute pentru efectul pe care il au asupra siluetei cand se trece dincolo de limita ispitei careia i se cedeaza doar o data, doar ocazional, devenind parte a unei „diete” sanatoase, nevoie mare.
Insa, ce mai este si acest Liuzi? Sa fie cineva anume, barbat sau femeie ori poate este un loc nestiut de pe cine stie ce meleaguri?! Liuzi este numele uitat al unei comunitati din Bucovina, formata prin colonizarea unui teritoriu „rupt” dintr-un sat de la poalele Obcinii Mari in judetul Suceava, teritoriu ce a fost vandut Manastirii Humor. Bucata de sat ajunsa in stapanirea manastirii s-a numit de atunci si pana in 1938 Liudi Humora (intr-o traducere aproximativa „Oamenii Humorului”), iar oamenii cu care manastirea a colonizat acest nou satuc erau numiti liuzi, acestia primind de la biserica dreptul de a cultiva pamanturile bisericii in schimbul platii unui bir. Ceva in plus despre acest satuc si oamenii lui puteti afla de aici

Bine, bine, si ce e cu asta? Ce este special in asta, in toate satele din Bucovina se fac poale-n brau! Da, corect, dar nu ca acestea. Priveste fotografia de mai jos si mai gandeste-te. Asa-i ca nu ai mai vazut asa ceva?
Aceste placinte cu branza nu se coc in cuptor, nu sunt rotofeie de prea multa coca, dar sunt din cale-afara de generoase in umplutura din crema de branza dulce si inoata in sosul din smantana groasa si aromata.  Iata cum se pregatesc.

Pornim de la un aluat de cozonac pentru care ai nevoie de:
1 kg faina
400 g zahar
250 g grasime: unt, ulei, margarina sau un amestec din toate, dupa obicei si preferinta
4 galbenusuri
1/2 l lapte
50 g drojdie de bere
1 lingurita esenta de vanilie sau rom, coaja de lamaie, 1/8 lingurita de sare

Mai ai nevoie pentru umplutura de:
700 g branza dulce proaspata, scursa cat de bine se poate de apa
250 g zahar (dupa cat de dulci iti doresti sa fie placintele)
4 galbenusuri batute usor
coaja rasa de lamaie, un praf de sare, zahar vanilat

Nu uita de sos, pentru care ai nevoie de:
500 g smantana grasa (de exemplu cea de la Muller cu 24% continut grasime)
250 g zahar tos fin (sau dupa cat de dulce il doresti sa fie)
zahar vanilat (dupa preferinta)

1. Intai de toate pregatesti maiaua amestecand drojdia, o lingurita de zahar, o mana de faina si putina apa calduta. Se lasa la crescut la loc cald, minim 30 minute.
2. Intre timp, pune la fiert laptele cu zaharul si untul, amesteca sa se omogenizeze, apoi lasa-l deoparte sa se racoreasca cat sa poti pune mana fara sa te arzi.
3. Pune faina intr-un vas larg formand un cuib in mijlocul ei in care pui galbenusurile. Adauga maiaua si amesteca usor cu grija sa nu se formeze cocoloase. Adauga sarea, coaja de lamaie si esenta.
4. Framanta bine aluatul pana se desprinde de pe maini.

4. Acopera vasul cu un servet curat si uscat si lasa aluatul la dospit in loc calduros pana creste frumos si isi dubleaza volumul (dureaza minim 2-3 ore).

5. Dupa ce a crescut suficient, rupe bucati din coca si formeaza bile de marimea unei mingii de tenis de camp. Aseaza-le pe planseta presarata cu faina din belsug si lasa-le la caldura pentru minim 30 minute, sa creasca. Sunt numai bune de umplut cand suprafata bilelor s-a intins ca un balon si este fina si subtire ca un obraz.

6. Abia acum este momentul sa pregatesti umplutura, amestecand toate ingredientele.
7. Intinde pe planseta fiecare bila pe rand, cu sucitorul, pana vei obtine un cerc cu o grosime de maxim 0.5 cm.

8. In mijlocul cercului intinde in strat uniform 1 – 2 linguri de umplutura. Prinde apoi cu doua degete o parte a cercului si intinzand-o usor, trage-o peste umplutura, pana ajunge capatul de care tii in mijlocul cercului. Repeta aceeasi miscare, adunand aluatul din punctele pe pe conturul cercului si intinzandu-l peste umplutura, pana il lipesti in mijlocul cercului.

Pas cu pas, vei aduna poalele de aluat in brau, in mijlocul discului, acoperind toata umplutura.

9. Dupa ce ai transformat toate bilele in poale adunate in brau incalzeste pe foc mediu o tigaie in care ai pus putin ulei. Daca vrei sa termini mai repede, poti lucra cu 2 – 3 tigai in paralel, dar asta ramane alegerea ta. Cand uleiul s-a incins ia cu paleta de pe planseta, cu grija, prima placinta pe care ai pregatit-o si pune-o in tigaie cu partea care a stat pe planseta in jos.
10. Focul nu trebuie sa fie iute pentru ca poalele-n brau sa se patrunda, fara sa se arda. Cand s-a rumenit pe o parte, intoarce placinta, cu paleta si pe cealalta parte.
11. Odata ce s-a prajit suficient scoate placinta pe o farfurie intinsa si toarna imediat peste ea 2 – 3 linguri din sosul de smantana pregatit intre timp (pentru sos amesteci bine smantana cu zaharul si zaharul vanilat, asta e tot).

12. Serveste placinta imediat, e minunata calda si imbibata in smantana. Daca nu le pui pe masa imediat, atunci pune-le stiva una peste alta intr-o tava, turnand peste fiecare sosul pe masura ce le-ai scos din tigaie. Sunt foarte bune si reci, dar daca doresti sa le mananci calde si a doua zi pot fi incalzite usor la microunde.

Reteta publicata in premiera pe retetegeniale.wordpress.com

Trufe de ciocolata

A nu fi confundate cu trufele de padure :-D, trufele de ciocolata, le facem noi acasa si sunt delicii cu multa ciocolata si pudra de cacao. La ceaiul d ela ora cinci, la o sueta cu prietenii sau singur la cafeaua de dimineata citind presa sau rascolind prin carti vechi de bucate sa stii ce sa gatesti peste zi, trufele de ciocolata sunt oricand binevenite.

„Trufele de ciocolată se crede că au fost create pentru prima dată de către N.Petruccelli în Chambéry in Franța la finalul anului 1895. Au ajuns sa fie apreciate de catre un public mai larg, cu aparitia magazinului de ciocolată din Londra a lui Antoine Dufour în 1902, care încă mai vinde „ Napoleon III „, trufe dupa reteta originala. In prezent, există trei tipuri principale de trufe de ciocolata: americane, europene, și elvețiene.” Text preluat si tradus de pe Wikipedia. Mai multe gasiti pe adresa: en.wikipedia.org/wiki/Chocolate truffle. Povestea lor este foarte interesanta, merita citita.

 

Cantitatile pe care in general le folosesc eu sunt urmatoarele.
250 grame ciocolata de menaj (o prefer pe cea amaruie, dar puteti folosi si cu lapte. e mai dulce la gust si pentru senzatia de amarui puteti folosi pudra de cacao neagra pe deasupra. Deasemeni prefer ciocolata granule, pentru a nu mai pierde timpul sa o dau prin razatoare. Se topeste repede si uniform.
alte 200 grame ciocolata tot amaruie pentru glazura (poate fi optional)
100grame smantana dulce, grasa (recomand din cea de 40% grasime)
60 grame unt
100 grame (si mai mult) pudra de cacao
70 grame zahar fondant (il gasiti gata facut in supermarket insa il puteti face si acasa sa-l aveti cand aveti nevoie… in viitor si reteta)
20 grame miere de salcam (este cea mai buna miere pentru prajituri. O puteti recunoaste dupa gust si miros si dupa faptul ca nu se zahariseste niciodata. Daca aveti miere zaharisita si pe eticheta scrie miere de salcam atunci e bine sa stiti ca ea a fost amestecata ori cu alt tip de miere, ori cu zahar ori cu glucoza sintetica)
hartie de copt sau siliconata (cine are!)
OPTIONAL: praf de scortisoara, in special pentru zilele de sarbatoare din iarna. Insa aveti mult mai multe variante, cu: migdale, vanilie, rom, piper, nucsoara, lavanda si lista poate continua.

Intr-o craticioara (folisita doar pentru prajituri) puneti la foc mic smantana cu zaharul si mierea. Cand zaharul e topit, adaugati cele 250 grame de ciocolata (deja granule sau sfaramata cat mai marunt) putin cate putin invartind cu o spatula de lemn. Amestecati incet pana cand ingredientele se omogenizeaza formand o pasta fina. Lasati compozitia sa se raceasca si in acest timp frecati untul pana se face crema. Adaugati apoi compozitia de ciocolata pana cand aceasta capata o consintenta semisolida. Odata cu ciocolata amestecati si praful de scortisoara, puteti pune si doua, trei picaturi de rom… optional desigur.
Cu ajutorul unei linguri sau lingurite, depinde cat de mari doriti sa le faceti luati cate putin din compozitie si dati forma trufelor. Le puteti face rotunde sau lasa neuniforme sau orice forma vreti voi. Se lucreaza mai greu…compozitia e un pic lipicioasa :-).
Eu le las neuniforme, ma scutesc de stresul perfectiunii si arata ca „verisoarele” lor din padure :-)))
Dupa ce le-ati dat forma dorita le puneti intr-o tava tapetata cu o hartie de copt. Le inveliti cu o folie transparenta si le bagati la frigider doua, trei ore. Le lasati sa se intareasca.

In caz ca ciocolata este putina si nu aveti extra si pentru glazura, va asigur ca trufele sunt la fel de bune date asa cum sunt doar prin pudra de cacao. Sa le pudrati uniform va ajuta mult sa aveti un bol rotund in care sa puneti pudra si in care sa aruncati usor si trufele. Rotind bolul usor trufele se acopera exact cu cantitatea de cacao de care au nevoie. Le puteti scoate de acolo cu lingurita.

In caz ca aveti si cele 200 grame de ciocolata pentru glazura e perfect, si va place super extra ciocolata. De data asta eu n-am avut 😛 Topiti ciocolata in craticioara, la foc mic, invartind continuu. Cand se topeste (nu trebuie sa fie fierbinte, ci doar calduta si sa curga) scufundati trufele in ea si apoi le scoateti pe hartia de copt. Puteti folosi o tepusa de frigarui pentru a le baga si scoate din ciocolata, sau doua scobitori. Le lasati la racit si apoi le trageti prin pudra de cacao…. si le mancati :-))))))))))

Ce e frumos la acest desert este ca aveti multe posibilitati de joaca. De la ciocolata amara la cea dulce cu lapte, de la cea neagra la cea alba. Le puteti da forme diferite. Le puteti inveli sau baga in compozitie (chiar daca au glazura chiar daca nu au) nuca macinata, migdale macinate, fistic, cocos. Deasemeni puteti pune cand formati trufele, in interiorul lor o migdala, o nuca, un pic de fistic macinat omogenizat bine cu un pic de unt…. siiii… posibilitatile sunt nelimitate.