Prajitura cu pere si fructe de padure

Nu pot sa nu impartasesc cu voi reteta minunatei prajituri ce mi-a incalzit aceasta duminica mohorata de toamna. Promisiunea primita chiar de la prima privire este pe deplin confirmata inca de la intaia lingurita.

Ce ai nevoie:
3 pere medii cat mai coapte
175 grame fructe de padure (mure, zmeura, coacaze rosii, etc)
115 grame zahar brun
115 grame unt
2 oua
170 grame faina
1/2 lingurita praf de copt
1 lingurita coaja rasa de lamaie
5 linguri de lapte
5 linguri rase de zahar (alb, brun cum preferi)
1 praf de sare
o tava de copt mica (eu am folosit o tava patrata cu latura de 20 cm)

1. Incalzeste cuptorul la 200 grade Celsius. In tava pe care o vei folosi pune hartie de copt doar cat sa acoperi fundul acesteia.
2. Pune cele 5 linguri de zahar sa fiarba in 2 linguri de apa pana vei obtine un sirop destul de fluid. Toarna-l in tava.
3. Curata perele de coaja, taie-le in jumatate si elimina mijlocul tare cu seminte si cotor. Aseaza-le in tava cu partea taiata in jos, pe hartia de copt, iar deasupra perelor presara fructele de padure.

4. Mixeaza zaharul brun cu untul si sarea, adauga ouale si coaja de lamaie, apoi faina cernuta impreuna cu praful de copt. Subtiaza compozitia cu laptele pana ajunge la consistenta unei smantani groase. La nevoie suplimenteaza cantitatea de lapte.
5. Toarna compozitia peste fructe, niveland suprafata si batand usor tava de marginea mesei astfel incat amestecul sa patrunda bine printre fructe.
6. Pune la copt pentru aproximativ 1 ora in cuptorul deja incalzit. Verifica cu scobitoarea daca prajitura este coapta – daca iese curata, fara aluat pe ea, poti scoate tava din cuptor. Las-o sa se racoreasca putin, apoi asigura-te ca prajitura se va desprinde usor de peretii tavii trecand cu grija lama unui cutit printre prajitura si peretii tavii.
7. Rastoarna prajitura pe un platou sau farfurie mare punandu-l/-o deasupra tavii cu fata in jos si facand o miscare rapida de rasturnare a tavii + platoului. Desprinde hartia de copt de pe fructe. Prajitura este minunata calda, dar este foarte buna si rece – asta in cazul in care mai ramane pana se raceste 🙂

Inghetata de capsune

Inca este vremea lor.  De fapt, abia acum este vremea capsunelor romanesti, parfumate, dulci si cu gustul ce-mi aminteste de copilarie. Sunt minunate oricum, simple, cu frisca, insotind o Pavlova delicata sau oricum altfel le doriti.

Niciodata nu las sa treaca sezonul lor fara sa pregatesc macar o data o  savuroasa inghetata de capsune, ba chiar mai pun si la congelator fructe pentru a ma bucura si in restul anului de aceasta delicatesa. Este uimitor ca ceva atat de bun poate fi obtinut atat de usor si de repede!

Pentru aproximativ 500 g inghetata ai nevoie de:
1 cana mare plina de capsune curatate, spalate si zvantate de apa
3/4 (aceeasi) cana cu zahar tos
3 albusuri de ou
1 cana de smantana grasa dulce
10 minute pentru preparare si o noapte de radbare pana ingheata crema

Modul de preparare
1. Paseaza rapid si scurt capsunele in blender pentru a obtine o pasta neomogena, ce inca pastreaza bucatele de fruct. Vei obtine acelasi rezultat si folosind o banala furculita pentru a zbrobi fructele.
2. Bate spuma tare albusurile, apoi adauga zaharul si continua sa bati spuma pe bain-marie pana ce zaharul se topeste iar spuma devine sticloasa si groasa.

3. Amesteca pasta din capsunele zbrobite cu spuma de albusuri.

4. Adauga smantana in amestecul de capsune, zahar si albusuri si omogenizeaza bine.

5. Pune crema obtinuta intr-un vas de plastic sau sticla termo-rezistenta, acopera-l cu un capac etans sau cu folie alimentara si da-l la congelator pentru 6 -7 ore sau peste noapte (daca nu ai masina de inghetata – eu nu am). Fiind inghetata de fructe iar acestea continand multa apa, in absenta masinii de inghetata va fi nevoie ca din timp in timp (cam la 2 ore) sa amesteci in vasul cu crema pentru a sparge cristalele de gheata ce se formeaza – astfel, cand va fi gata inghetata va fi mai cremoasa si mai fina. Daca ti se pare complicat sa faci asta, poti renunta la pasul acesta acceptand o textura mai aspra a produsului finit.
6. Inainte de servire, scoate vasul din congelator si lasa-l 5- 10 minute la temperatura camerei. Astfel, inghetata va incepe sa se topeasca usor si o vei putea pune in cupele in care o vei servi.

Mmm, buna! Nu-i asa?

Role cu scortisoara gen Cinnabon rolls

Au trecut atat de repede frumoasele zile ale sarbatorilor de iarna… Pentru mine au reprezentat timp de care m-am bucurat alaturi de cei dragi, ore si zile pe care altminteri le-am fi dat jobului sau scolii sau altor lucruri care negresit trebuiau facute. Zilele acestea mi le-am umplut doar cu ceea ce mi-a facut placere si ceea ce am vrut sa fac, uitand de obsedantul „trebuie” de fiecare zi. Asa sunt si aceste role cu scortisoara pe care le aveam demult in plan, insa nu am reusit pana acum sa rup si timpul necesar pregatirii lor. Cu gandul la minunatele cinnabon rolls si cu ochii pe reteta de melcisori cu nuca pe care o am de la mama am „mesterit” aceste role cu scortisoara delicioase si atat de in ton cu tihna si starea de bine a zilelor petrecute in familie la acest sfarsit de an.

Pe langa rabdare, timp si atentie, mai ai nevoie de:
Pentru aluat
1/2 cana apa calduta
1 plic de drojdie uscata
120 g zahar tos
1/2 lingurita sare
60 ml lapte batut, la temperatura camerei
1 ou
75 ml ulei
aprox 600 g faina alba
Pentru umplutura
120 g unt moale
220 g zahar brun pudra
2.5 linguri scortisoara macinata
Pentru glazura
100 g unt moale
100 g mascarpone
1 lingurita esenta de vanilie
1 lingurita suc de lamaie
250 g zahar pudra
Tava tapetata cu hartie de copt, planseta si ata (da, da, ata de cusut)

Mod de pregatire
1. Aluatul: Amesteca intr-un vas pentru mixer apa calda, drojdie si o lingura de zahar si lasa amestecul sa se odihneasca pentru 5 -10 min. Adauga restul de zahar si sarea amestecand usor si lasand apoi maiaua sa creasca usor. In alt vas combina laptele batut cu oul si uleiul, frecand pana ce oul este incorporat complet in amestecul lichid. Toarna-l peste maia, amesteca usor apoi adauga jumatate din cantitatea de faina. Folosind mixerul cu carligele de framantat amesteca usor pana ce se incorporeaza toata faina adaugata. Pune treptat si restul de faina, amestecand la viteaza mica pana este „inghitita” toata faina si coca este lipicioasa, apoi framant-o pentru 5 – 6 minute folosind in continuare mixerul sau daca preferi, propriile maini pana ai un aluat elastic. Scoate aluatul din vasul mixerului, unge cu ulei interiorul unui castron/lighean mai mare si pune in el aluatul la dospit. Acopera vasul cu aluat cu folie si cu un prosop curat si lasa sa creasca pentru minim 2 ore la loc cald (dar nu langa foc), pana cand aluatul isi dubleaza volumul.

2. Intre timp, amesteca zaharul pudra brun cu scortisoara si scoate untul din frigider sa se inmoaie.
3. Cand aluatul a crescut suficient, loveste-l zdravan cu pumnii sa iasa aerul din el. Rupe o bucata din aluat cat o mingie de tenis de camp sau chiar un pic mai mare, presara cu faina planseta si bila de aluat si intinde-o bine intr-o foaie dreptunghiulara de 20 pe 30 cm si cu grosimea de 3-4 mm. Daca nu a iesit chiar forma dreptunghiulara necesara, ajusteaz-o cu cutitul astfel incat sa ajunga la forma dorita. Intinde untul moale in strat subtire si uniform pe foaia de aluat, acoperind intreaga suprafata mai putin 1 cm de-a lungul uneia dintre laturile lungi. Presara in strat uniform amestecul de zahar cu scortisoara peste stratul de unt trecand apoi cu sucitorul pentru a presa usor zaharul in unt. Ruleaza strans foaia de aluat pe latura lunga avand la interiorul ruloului marginea ce a fost acoperita cu unt si zahar si terminand ruloul cu partea cu marginea neunsa. Preseaza usor pentru a lipi aceasta margine de rulou si aseaza-l cu partea aceasta in jos, pe planseta.
4. Urmeaza partea ce ar putea sa fie delicata: taierea rolelor. Cum aluatul este moale, daca vei incerca sa tai cu cutitul, bucatile se vor deforma, se vor intinde, lipi, numai role nu vor mai iesi din efortul tau. Acum vei avea nevoie de ata de cusut sau chiar ata dentara. Rupe o bucata de ata de aprox 25 -30 cm, trece-o un capat usor pe sub ruloul de aluat si adunand impreuna capetele atei, taie ruloul la distante egale de cate 2 cm. Aseaza cu atentie bucatile in tava de copt, cu una dintre partile taiate in jos lasand spatiu intre ele deoarece vor mai creste, in special pe latime. Cand ai completat tava, acoper-o cu folie alimentara si cu un servet curat si lasa-o la loc cald pentru 1-2 ore astfel incat rolele sa mai creasca.

5. Incalzeste cuptorul la 180 grade. Descopera tava si pune la copt pentru 15-20 minute. Rolele sunt gata cand incep sa devina aurii, insa ai grija ca se ard foarte repede! Intre timp pregateste glazura: mixeaza untul cu mascarpone, zaharul, vanilia si lamaia, cat sa se incorporeze tot zaharul, dar fara sa freci prea mult pentru a evita taierea cremei mascarpone. Imediat ce ai scos tava cu rolele coapte din cuptor, intinde cu paleta un strat de glazura peste parjiturile fierbinti. Dupa cateva minute, dupa ce s-au mai racit, intinde inca un strat de glazura peste fiecare prajitura.

Sunt foarte bune servite calde sau chiar reincalzite rapid la microunde, dar sunt bune si reci.
In locul umpluturii cu scortisoara poti folosi o umplutura din nuci macinate amestecate cu cacao si ciocolata rasa, dupa cum o alternativa la glazura din mascarpone este cea din caramel sau simpla, din zahar pudra, lamaie si unt.

Poale-n brau ca la Liuzi

Ce sunt Poalele-n brau? Placinte, despre ele este vorba! Cu branza multa, dulci si savuroase. Dar Liuzi ce este? Cine a mai auzit de  acest nume?! Si ce o fi diferit la placintele pe stil „Liuzi”? Sa o luam metodic!
Poale-n brau… Toata lumea le stie ca pe niste branzoaice dolofane, rumene si iute datatoare de placere papilelor gustative, de felul lor din partile Moldovei. Pe cat de indragite sunt, pe atat de temute pentru efectul pe care il au asupra siluetei cand se trece dincolo de limita ispitei careia i se cedeaza doar o data, doar ocazional, devenind parte a unei „diete” sanatoase, nevoie mare.
Insa, ce mai este si acest Liuzi? Sa fie cineva anume, barbat sau femeie ori poate este un loc nestiut de pe cine stie ce meleaguri?! Liuzi este numele uitat al unei comunitati din Bucovina, formata prin colonizarea unui teritoriu „rupt” dintr-un sat de la poalele Obcinii Mari in judetul Suceava, teritoriu ce a fost vandut Manastirii Humor. Bucata de sat ajunsa in stapanirea manastirii s-a numit de atunci si pana in 1938 Liudi Humora (intr-o traducere aproximativa „Oamenii Humorului”), iar oamenii cu care manastirea a colonizat acest nou satuc erau numiti liuzi, acestia primind de la biserica dreptul de a cultiva pamanturile bisericii in schimbul platii unui bir. Ceva in plus despre acest satuc si oamenii lui puteti afla de aici

Bine, bine, si ce e cu asta? Ce este special in asta, in toate satele din Bucovina se fac poale-n brau! Da, corect, dar nu ca acestea. Priveste fotografia de mai jos si mai gandeste-te. Asa-i ca nu ai mai vazut asa ceva?
Aceste placinte cu branza nu se coc in cuptor, nu sunt rotofeie de prea multa coca, dar sunt din cale-afara de generoase in umplutura din crema de branza dulce si inoata in sosul din smantana groasa si aromata.  Iata cum se pregatesc.

Pornim de la un aluat de cozonac pentru care ai nevoie de:
1 kg faina
400 g zahar
250 g grasime: unt, ulei, margarina sau un amestec din toate, dupa obicei si preferinta
4 galbenusuri
1/2 l lapte
50 g drojdie de bere
1 lingurita esenta de vanilie sau rom, coaja de lamaie, 1/8 lingurita de sare

Mai ai nevoie pentru umplutura de:
700 g branza dulce proaspata, scursa cat de bine se poate de apa
250 g zahar (dupa cat de dulci iti doresti sa fie placintele)
4 galbenusuri batute usor
coaja rasa de lamaie, un praf de sare, zahar vanilat

Nu uita de sos, pentru care ai nevoie de:
500 g smantana grasa (de exemplu cea de la Muller cu 24% continut grasime)
250 g zahar tos fin (sau dupa cat de dulce il doresti sa fie)
zahar vanilat (dupa preferinta)

1. Intai de toate pregatesti maiaua amestecand drojdia, o lingurita de zahar, o mana de faina si putina apa calduta. Se lasa la crescut la loc cald, minim 30 minute.
2. Intre timp, pune la fiert laptele cu zaharul si untul, amesteca sa se omogenizeze, apoi lasa-l deoparte sa se racoreasca cat sa poti pune mana fara sa te arzi.
3. Pune faina intr-un vas larg formand un cuib in mijlocul ei in care pui galbenusurile. Adauga maiaua si amesteca usor cu grija sa nu se formeze cocoloase. Adauga sarea, coaja de lamaie si esenta.
4. Framanta bine aluatul pana se desprinde de pe maini.

4. Acopera vasul cu un servet curat si uscat si lasa aluatul la dospit in loc calduros pana creste frumos si isi dubleaza volumul (dureaza minim 2-3 ore).

5. Dupa ce a crescut suficient, rupe bucati din coca si formeaza bile de marimea unei mingii de tenis de camp. Aseaza-le pe planseta presarata cu faina din belsug si lasa-le la caldura pentru minim 30 minute, sa creasca. Sunt numai bune de umplut cand suprafata bilelor s-a intins ca un balon si este fina si subtire ca un obraz.

6. Abia acum este momentul sa pregatesti umplutura, amestecand toate ingredientele.
7. Intinde pe planseta fiecare bila pe rand, cu sucitorul, pana vei obtine un cerc cu o grosime de maxim 0.5 cm.

8. In mijlocul cercului intinde in strat uniform 1 – 2 linguri de umplutura. Prinde apoi cu doua degete o parte a cercului si intinzand-o usor, trage-o peste umplutura, pana ajunge capatul de care tii in mijlocul cercului. Repeta aceeasi miscare, adunand aluatul din punctele pe pe conturul cercului si intinzandu-l peste umplutura, pana il lipesti in mijlocul cercului.

Pas cu pas, vei aduna poalele de aluat in brau, in mijlocul discului, acoperind toata umplutura.

9. Dupa ce ai transformat toate bilele in poale adunate in brau incalzeste pe foc mediu o tigaie in care ai pus putin ulei. Daca vrei sa termini mai repede, poti lucra cu 2 – 3 tigai in paralel, dar asta ramane alegerea ta. Cand uleiul s-a incins ia cu paleta de pe planseta, cu grija, prima placinta pe care ai pregatit-o si pune-o in tigaie cu partea care a stat pe planseta in jos.
10. Focul nu trebuie sa fie iute pentru ca poalele-n brau sa se patrunda, fara sa se arda. Cand s-a rumenit pe o parte, intoarce placinta, cu paleta si pe cealalta parte.
11. Odata ce s-a prajit suficient scoate placinta pe o farfurie intinsa si toarna imediat peste ea 2 – 3 linguri din sosul de smantana pregatit intre timp (pentru sos amesteci bine smantana cu zaharul si zaharul vanilat, asta e tot).

12. Serveste placinta imediat, e minunata calda si imbibata in smantana. Daca nu le pui pe masa imediat, atunci pune-le stiva una peste alta intr-o tava, turnand peste fiecare sosul pe masura ce le-ai scos din tigaie. Sunt foarte bune si reci, dar daca doresti sa le mananci calde si a doua zi pot fi incalzite usor la microunde.

Reteta publicata in premiera pe retetegeniale.wordpress.com

Inghetata de vanilie cu sos de ciocolata

Caldura mare, mon cher, caldura mare vara asta! Galeata cu apa cu gheata, aerul conditionat, apa de la frigider, un pahar de gin tonic „on the rocks”, toate ajuta, cat de cat,  la restabilirea unui oarece confort in astfel de zile fierbinti. Se vorbeste insistent de incalzirea globala,  iar noi parca ii simtim efectele mai acut cu atata „zgomot de fond”… Dar nu-i asa ca si acum 20 de ani sau chiar 30 sau cati ne amintim, cand eram copii si nimeni nu auzise inca de acest efect global, verile erau la fel de toride si tot inghetata era refugiul perfect din calea vipiei?!
Iar daca ne aruncam o privire mult mai in urma, in umbra indepartata a istoriei, aflam ca Alexandru cel Mare cauta savoare si racoare in gheata aromatizata cu miere si nectar, iar imparatul Nero se delecta cu zapada adusa din munti de alergatorii sai si indulcita cu fructe si sucuri de fructe. Sorbeto antic? Precursori ai inghetatei? In Europa, reteta de sorbeto adusa pe la 1300 din fabuloasa-i calatorie in China de catre Marco Polo si daruita Europei via Italia, a avut nevoie de vreo 2 secole pentru a evolua intr-o inghetata demna de mesele regilor si de aproape inca unul pentru a ajunge si la gura plebei.
Nu va promit o ingheteta perfecta, va propun doar o reteta simpla pentru o inghetata cremoasa ce bucura simturile cu aroma intensa de vanilie, savoarea delicata a ciocolatei  si gustul bogat al fructelor. O inghetata pe care o puteti pregati usor acasa, chiar si in absenta unei masini de inghetata.

Ai nevoie de:
1/2 baton de vanilie
150 ml lapte nedegresat (macar 3% continut grasime)
2 galbenusuri
4 linguri zahar fin Tos, nu pudra)
300 ml frisca lichida foarte rece
Nu este necesara masina de inghetata, insa ai nevoie de un mixer de mana.

1. Sectioneaza pe lungime batonul de vanilie si razuieste semintele pe care le pui, impreuna cu cojile ramase din baton dupa extragerea bobitelor aromate, intr-o craticioara cu lapte pe care o pui pe foc pana lichidul ajunge la fierbere. Ia vasul deoparte de pe foc si inlatura bucatile de baton.
2. Intr-un alt vas freaca cu mixerul galbenusurile impreuna cu zaharul pana se albesc. Intre timp, laptele s-a mai racit, astfel incat poti sa il adaugi treptat in amestecul de ou cu zahar si sa continui sa mixezi.
3. Toarna amestecul intr-un vas curat si pune la fiert intr-un vas de bain-marie, amestecand constant pana cand amestecul se ingroasa pana la consistenta  smantanei. Proba ca crema este gata se face simplu, trebuie sa imbrace dosul unei linguri, iar dara lasata de trecerea degetului de-a lungul lingurii nu se acopera din nou cu crema. Pentru aceasta etapa este nevoie de rabdare, daca incerci sa grabesti fierberea marind focul, riscul de taiere este foarte real.
4. Cand crema este gata, ia-o de pe foc si acoper-o foarte aproape de suprafata amestecului cu folie alimentara si las-o deoparte sa se raceasca.
5. Pune frisca foarte rece intr-un vas adanc de mixer si bate-o cu mixerul pana se intareste bine. Amestec-o usor in crema de ou rece, apoi toarna compozitia intr-un vas pe care il acoperi si il pui in congelator pentru 2 ore sau pana este pe jumatate inghetata.
6. Daca ai masina de inghetata, tot ce scrie in acest paragraf nu te priveste. Eu nu am si probabil ca nu sunt singura. Pentru a reduce cat e mult posibil formarea cristalelor de gheata in profunzimea inghetatei, este un pic mai mult de munca, dar nu coplesitor. La momentul mentionat in paragraful de mai sus, scoti vasul din congelator si mixezi din nou amestecul cu un mixer de mana, astfel incat sa sfarami cristalele de gheata formate. Pui din nou la congelator, lasi inca 2 – 3 ore si mixezi din nou compozitia. Repeti inca o data manevra aceasta dupa alte 2 – 3 ore, apoi lasi sa se congeleze complet.
7. Inghetata facuta in casa de regula se intareste mai mult decat cea din comert, de aceea este nevoie sa o scoti din congelator cu jumatate de ora inainte de servire. Pentru servire,  in bolul in care pui inghetata alternezi straturile de inghetata, fructe -in ce combinatii poftesti – si sosul de ciocolata, cald sau rece, dupa propria  preferinta.

8. Pentru sosul de ciocolata pui la fiert 10 linguri de zahar cu 3 linguri de apa, iar cand siropul format este grosut si tot zaharul s-a topit, amesteci in el 1/2 pachet de unt si 2 -3 linguri de cacao cernuta.  Omogenizezi bine, iei de pe foc si lasi sa se raceasca.

Crumble cu fructe

Vara ne imbie cu bogatia ei de fructe si  doar putini raman neclintiti in fata ispitei. Cine sunt eu sa ma opun, cine sunt eu sa ii rezist?!

Si cand le vad atat de apetisante si aromate vreau sa gust din toate, le vreau pe toate si nu ma opresc pana nu am pe masa din toate: piersici, zmeura, prune, pere, mere, pepene, mure, struguri, din toate. Din pacate, ceea ce azi e proaspat si imbietor, pana maine, chiar si pastrat la frigider, nu mai este chiar la fel. Moment in care, ca sa prelungesc desfatarea cu dulceata si aroma fructelor, le pun rapid in cuptor, presarate cu un strop de zahar si invelite cu o paturica de aluat firimicios, sa se imbine intr-un crumble delicat si savuros numai bun de acoperit cu o crema de ou si mancat caldut, la finalul unui pranz de vara.

Ai nevoie de:
O tava neunsa, cu diametrul de 25-30 cm
Un cuptor preincalzit la 190 – 200 grade C
Pentru umplutura de fructe – poti folosi un singur fel de fruct sau poti opt apentru un mix, cu ceea ce ai la indemana sau dupa cum ai … premeditat. Stratul de fructe trebuie sa fie cam de 1.5 cm grosime, cantitatile sunt orientative:
250 g zmeura
2 mere curatate
3 piersici
4 – 5 prune
60 g zahar tos
1/2 lingurita scortisoara macinata

Pentru crumble:
200 g faina alba
100 g unt rece taiat cubulete
100 g zahar pudra
1 lingura zahar brun

Pentru crema de ou:
1/2 baton de vanilie
150 ml lapte
2 galbenusuri
1/2 lingurita rasa amidon alimentar sau faina

Preparare:
1. Taie fructele (evident, nu zmeura :)) in bucati maricele, ca de-o imbucatura.
2. Amesteca toate fructele si aseaza-le in tava de copt, dupa care presari peste ele zaharul tos si scortisoara. Amesteca-le bine pentru a te asigura ca sunt imbracate uniform in zahar si scortisoara.

3. Amesteca in faina cubuletele de unt si cu un praf de sare. Freaca untul in faina cu mana, nu cu lingura sau mixerul, iar cand amestecul incepe sa se omogenizeze intr-un aluat, adauga si zaharul pudra. Incercarea ta de a omogeniza din nou amestecul intr-un aluat nu ar trebui sa reuseasca (doar daca untul nu a fost suficient de rece!), ramanand o compozitie firimicioasa.

4. Presara acest „aluat” peste fructele pregatite cum am povestit mai sus, iar peste stratul de crumble presara zaharul brun.

5. Pune tava intr-o tava de cuptor (in functie de adancimea tavii pe care ai folosit-o este posibil sa curga din siropul obtinut prin coacerea fructelor cu zahar). Lasa la copt 35 – 40 minute, oricum, iti dai seama ca este gata cand crumble-ul devine auriu, iar siropul din fructe incepe sa apara la suprafata prajiturii.
6. In timpul in care prajitura este in cuptor, pregateste crema de ou astfel: pune semintele de vanilie curatate din baton si impreuna cu ce a ramas din acesta, in lapte pe foc, sa se incalzeasca pana la fierbere. Cand a ajuns la fierbere, ia vasul de pe foc si indeparteaza bucatile de baton de vanilie. Separat, freaca galbenusurile cu zaharul pana se albesc si cu 1/2 lingurita de amidon sau faina. Cand laptele s-a mai racit un pic, toarna-l in compozitia de oua, amestecand bine. Pune la fiert pe bain marie amestecand constant pana se ingroasa ca o smantana. Crema este fiarta si e gata cand acopera bine dosul lingurii, iar linia trasa cu degetul pe dosul lingurii nu se acopera de crema. Trebuie un pic de rabdare pentru ca daca focul este prea tare risti ca bunatatea de crema sa se taie.
7. Crumble-ul se serveste cald, nu fierbinte, dar este foarte bun si rece, daca cumva nu a putut fi „dovedit” tot. Atentie, abia scoase din cuptor fructele ard ingrozitor 🙂 Peste portia de crumble toarna cu generozitate crema de ou, calduta sau chiar rece.

 

 

 

In sfarsit, Carrot cake/Prajitura cu morcov

Cand spui morcov, te gandesti mai degraba la salata Boeuf sau la vreo salata de cruditati, usoara si sanatoasa. Leguma cu cel mai mare continut de zahar dupa sfecla de zahar, morcovul a fost adus in Europa in secolul XII din Asia, unde era cultivat inca dinainte de anii 900 (in Afganistan si Turcia).  Poate nu stiati, insa exista un muzeu virtual al morcovului ce poate fi vizitat aici   si chiar unul „brick and mortar” in Belgia, in Berlotte, mai mult un „morcov fan club” 🙂  Cum a ajuns si in prajituri? Dulceata morcovului nu putea sa il lase deoparte din recuzita cofetarilor. Se pare ca inca din epoca medievala morcovul a inceput sa fie folosit in deserturi tocmai datorita contributiei la gustul dulce al preparatelor, in vremuri in care  indulcitorii naturali erau scumpi, chiar inaccesibil pentru unele categorii ale populatiei. Prima mentionare a unei retete de carrot cake in Europa ar data din 1591, in A Booke of Cookrye. Ma rog, nu e chiar un cake, mai degraba un pudding, dar e un desert cu morcov. Cat este poveste si cat este adevar in istoria morcovului nici macar nu mai conteaza cand am in fata o bucata de carrot cake. Sunt nenumarate variante ale acestei prajituri si de multe ori diferentele tin doar de tipul de condimente sau de crema folosit. Eu v-o propun pe a mea – din categoria genialelor.

Din start te avertizez: daca ai multi invitati la masa mai bine alegi alta reteta (de exemplu, Mihaela cu mere) sau prepari 2 portii de carrot cake. Cantitatile de mai jos ajung pentru un blat copt intr-o tava de 26×36 cm, insa acesta va fi taiat in doua parti egale si umplut cu crema. Sau poti sa folosesti o forma de tort de 20 si apoi sa tai pe grosime, cu ata, blatul in doua. Nu recomand sa coci doua blaturi din aceeasi compozitie decat daca ai un cuptor suficient de mare sa incapa ambele forme de tort deodata.

Ai nevoie de:

140 g faina alba
175 g zahar pudra brun
140 g morcov curatat de coaja si ras
150 ml ulei de floarea soarelui (nu masline!)
2 oua mari, intregi, batute
2 lingurite rase scortisoara macinata
1 lingurita rasa ghimbir macinat (daca preferi ghimbirul crud, proaspat ras, vei pune doar o jumatate de lingurita)
60 g stafide
2 linguri suc de portocala proaspat stors
1/2 lingurita praf de copt
1 tava 26×36 tapetata cu hartie de copt (eu ung intotdeauna hartia pentru acesata prajitura pentru a evita ruperea blatului la indepartarea hartiei, blatul ramanand destul de umed dupa copt)
Daca doresti, adauga si 60 g de nuci pecan sau alune macinate, insa va trebui sa pui mai putina faina altfel vei obtine un blat prea tare (in acest caz ajung doar 110 – 120 g). Eu nu pun, pentru ca prajitura este mai fina fara nuci si prefer gustul fara nuci.

Pentru crema pregateste:
300 g mascarpone
150 g zahar pudra (alb de data aceasta)
coaja rasa de portocala (dupa gust) + 2 linguri de suc de portocala proaspat stors

Incalzeste cuptorul la 180 – 200 grade Celsius.

1. Amesteca intr-un vas ingredientele uscate:  faina, praful de copt, condimentele si zaharul. Adauga stafidele, nucile – daca vrei neaparat – apoi morcovul ras. La inceput ma chinuiam sa rad morcovul pe razatoarea mica. Am „descoperit” insa ca iese perfect si cu morcovul ras la robot, cu conditia ca fasiile de morcov sa nu fie prea mari – caz in care mai trebuie ajustate cu cutitul. Amestecul va arata ca in imaginea atasata.

2. Separat, bati ouale cu uleiul si sucul de portocala, apoi adaugi amestecul lichid la cel uscat si omogenizezi bine.
3. Pui la copt pentru 35 – 40 minute. Blatul va creste frumos si se va colora in aramiu. Si mai ales, va incepe sa miroasa sublim de la multele mirodenii folosite 🙂 Nu il lasa sa se arda, dar nici nu te grabi sa il scoti necopt – testul cu scobitoarea e edificator. Cand s-a copt, il scoti din cuptor si il lasi sa se raceasca in tava , abia apoi il scoti (prin rasturnare) si il lasi la racit pe gratar.
4. Intre timp pregatesti crema: bati cu mixerul branza mascarpone, zaharul, coaja si zema de portocala pana ai un amestec cremos. Nu insista totusi prea mult pentru a evita taierea cremei – sincer, mie nu mi s-a intamplat nicodata acest lucru, insa am fost avertizata ca exista acest risc, iar remediul este temperarea elanului cu care amesteci ingredientele. Pana se va raci complet blatul, lasa crema la frigider sa se intareasca un pic.
5. Tot ce mai este de facut este sa tai blatul in 2 jumatati pe lungime, pur si simplu cum ai indoi o foaie de hartie, doar ca aici folosesti cutitul, apoi sa intinzi crema pe una dintre foi, acoperi cu cealalta si invelesti prajitura pe deasupra si pe laterale cu restul de crema. Cu cat mai multa intre foi, cu atat mai buna 🙂
6. Inainte de a o servi, prajitura are nevoie de cateva ore bune (de preferat, o noapte) la frigider.

That’s all, folks!