Femeia… Soarele… Iubirea… si Tarta de mere

“Din pasiunea unei femei izvoraste viata eterna.”  James Clavell 🙂

Bunica din partea mamei, singura pe care am cunoscut-o de altfel, imi spunea ca femeia este precum soarele. Te incalzeste cand ai nevoie, dar te si frige cand nu esti atent. Te imbratiseaza odata si apoi o cauti mereu precum lumina zilei. „Sunt femei si femei Mario” tipa haios bunicul din fotoliu… „Asa o fi mai Gicu”… suspina bunica framantand cu mainile ei puternice coca de aluat pentru tarta de mere pe care o facea ritualic odata cu venirea primaverii… si urma soptindu-mi doar ca pentru ea „dar femeia oricum ar fi ea este si va ramane mereu o poarta pentru lumea asta”. Avea, in timp, sa mi se confirme adevarurile bunicii prin cartile, oamenii si locurile din jurul meu.

Stia reteta de la buna ei si o ducea cu ea an dupa an (ca si turta cu julfa de Craciun), spre deliciul nostru si multumirea ei intru truda depusa. Ne iubea pe toti asa cum stia ea si cu rabdare ne-o repeta si noua, ca pe un psalm, sa o stim si sa o ducem ca si ea mai departe. Si nu a fost putina emotie cand pe prima poarta mareata a unei case maramuresene mi s-a revelat cosmologia bunicii din vorbele ei soptite, prescurile ei delicate, painicile coapte aburinde si turtele sau tartele pe care le facea, in special cea de mere. Si asa am inceput sa caut intelesuri. Simbolul soarelui, in general, este un cerc cu un punct in mijloc iar in cultura universala cercul este „înzestrat cu puterea de a apăra, căci, simbolic, semnifică veşnicia”. Tarta bunicii mele arata precum motivele solare, sculptate adanc in lemnul stejarilor ce strajuie de sute de ani casele oamenilor din zona. Si abia atunci am inteles de ce bunica ne vorbea mereu de soare, de iubire… si despre femeie ca o poarta.

Sursa foto: http://www.muzeumm.baiamare.rdsnet.ro/stire.php?id_stire=5

Sursa foto: http://www.tomabonciu.ro

Aveam sa o simt pe bunica a doua oara la Mircea Eliade cand am citit „Poarta îndeplineste în viata poporului român rolul unei fapturi magice, care veghează la toate actele capitale din viata insului. Prima trecere pe sub poartă înseamnă aproape o intrare în viată, în viata reală de afară. Poarta veghează la căsătorie si pe sub poartă mortul e dus, solemn, spre lăcasul de veci. Este atunci, o reîntoarcere în lumea dintâi; ciclul e închis, si poarta rămâne mai departe, cu un om mai putin, să vegheze alte nasteri, alte nunti, alte morti” (Insula, 373). Femeia ca o faptura magica vegheaza necontenit. Prin ea te nasti, vii de dincolo, aici. Femeia ca mama te sustine, mangaie, ingrijeste, hraneste. Te sprijina si te urmeaza in toti anii ei din viata, printre propriile griji cotidiene pe care si le ascunde mai mereu, sa nu te ingrijoreze pe tine. Esti prezent mereu acolo in sufletul si inima ei… ca o rugaciune, pana la final cand ea insasi ca un bulgare mic de energie se reintoarce la soarele de unde a venit. In urma bunicii mele a ramas un dor, o intelepciune si o caldura pe care o simt mereu in jurul meu. O simt la mama, la prietenele dragi, la ” sunt femei si femei” cum spunea bunicul. E o caldura solara care o redescopar de cate ori repet ca si bunica, altora, reteta de turta de mere :-).

Astazi, urandu-i mamei un la multi ani, printre mici lingusiri siropoase dar adevarate, primesc un raspuns ce ma gadila la memorie si la harnicie :-)))))… ” merci,  trebuie sa ii multumesc mamei mele ca m-a facut, ca sa te am pe tine iubirea mea draga si scumpa…” heheeeee, raspuns de mama, femeie de femeie. Discutia a continuat si tarta a inceput sa prinda contur in maxim doua ore fiind gata.

Nu am s-o mai lungesc. Cum cernea bunica faina si cauta oul cel mai cel, cum framanta ea coca pana prindea un luciu sidefiu si cu cata migala intindea aluatul gata racit pe forma de tarta rotunda, despre simbolul marului sau bunatatea bunicului poate intr-o alta poveste. Va redau insa acum, asaaaa mai „contemporan”, reteta de tarta de mere cu simbolul vesniciei pe ea.

______________________________

Ca forma de tarta  am folosit una cu diametrul de 26 cm si inaltime de 3… ideala este cea cu inaltimea de 1.5 cm maxim (a mea a fost mult prea inalta).

Pentru aluat am folosit : 100grame unt (bunica folosea untura alba nesarata doar pentru prajituri iar tarta iesea mult mai frageda desi o taia abia a doua zi), 200 grame faina si ceva in plus pentru lucru, 40 grame zahar si un praf de sare, 1 galbenus, 2 linguri suc de mere (ori o fiola mica de esenta de mere, ca tot vorbeam de contemporan :-)) )

Pentru umplutura: 9 mere acrisoare (2 pentru terci si 7 pentru decor), 1 lamaie, 5 linguri nectar de mere (poate fi si de caise dulce-acrisor sau pere), un varf de scortisoara, alune, nuci pisate, o „nuca” mica de unt pentru uns forma, cateva linguri de apa.

Intr-un castron preincalzit am lasat untul la topit si apoi l-am frecat pana i-am obtinut o consistenta cremoasa. L-am varsat apoi peste bolul cu faina, zaharul, galbenusul de ou, varful de sare si sucul sau esenta de mar si am amestecat usor cu mixerul pana s-a facut o coca nici tare, nici moale. Am luat apoi la framantat aluatul pana ce a devenit lucios nu inainte de a-mi tapeta mainile cu faina (si nu odata). Cand aluatul devenit lucios s-a dovedit a fi un pic elastic l-am adunat in castron in forma de bila, l-am acoperit cu o folie de plastic transparenta si l-am dat la frigider pentru o ora.

Intre timp am curatat 2 mere, le-am indepartat cotoarele, coaja si le-am taiat in bucatele asemanatoare ca dimensiune. Le-am pus intr-o craticioara si peste zeama de la lamaie cu un varf de scortisoara. Am adaugat apa, am pus capac si am lasat-o sa fiarba la foc mic pana s-au inmuiat fructele. Am adaugat nectarul si am mai lasat 10 / 15 minute sa fiarba la foc mediu. Din cand in cand trebuie sa amestecam cu o paletica (paletica doar pentru dulciuri…nu o folositi pe aceeasi cu care preparati ceapa si usturoiul 😀 ) pentru a nu se lipi. Am luat apoi cratita de pe foc si am lasat-o putin la racit la temperatura camerei. Cand continutul este racit se mai paseaza odata in cazul in care fructele nu s-au facut terci toate la fierbere (de aceea este bine ca bucatelele de fructe sa aiba cam aceleasi dimensiuni si nu unele mai mari, altele mai mici). Compozitia ar trebui sa arate ca un gem (de altfel puteti folosi si gem de mere, caise… si lista e lunga, in functie de ce combinatii doriti, ori ce fel de fructe aveti. Tineti doar cont la cantitatea de zahar).

Cat am uns forma de tarta cu unt (grasime) si am intins aluatul pe toata suprafata formei, ridicandu-l usor in sus pana la buza formei (jumatatea peretelui la forma mea), cuptorul s-a incins la 200 grade. Am intins terciul de mere peste aluat si am copt circa 20 de minute nu inainte de a slabi un pic „cureaua” gradelor de la 200 la 170 cand am bagat tava in cuptor. Intre timp mi-am „pierdut” timpul cu restul de mere pe care le-am curatat si taiat pe fiecare in 6 felii de aceeasi grosime… nu una mai groasa si alta mai subtire.

Dupa cele 20 de minute am scos tarta si am lasat-o la racit un pic. Am asezat feliile de mere peste tarta coapta, asa cum si buna le punea, iar deasupra am presarat alunele, nucile pisate si un praf fin de scortisora. Dupa alte 15 minute de copt frumusetea mea de tarta a aratat ca in poza de mai jos.

E ziua femeii astazi, a celei de langa tine, bunica, mama, sora, fiica, prietena, colega, straina… cu un rol sau mai multe asumate.

Cu drag si caldura un La multi ani! de la Adina si Catalina, alias Retete geniale

P.S. Dar sa nu uitam si de ziua barbatului, a celui de langa tine, a bunicului, a tatalui, fratelui, fiului, prietenului, colegului, strainului… cu un rol sau mai multe asumate, carora trebuie si lor sa le multumim ca exista in vietile noastre, ne sunt aproape si ne fac viata mai frumoasa si sper mai haioasa… ca bunicul bunicii…  eeee… ce s-au mai iubit ei doi! 😀

Pofta buna si o primavara frumoasa tuturor! 

_____________________________________________________________________________

sursa foto cover:  http://ziarmm.ro/expozitie-foto-despre-simbolurile-astrale-in-arhitectura-traditionala-maramureseana-afla-cand/

despre Mircea Eliade: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade

si despre soare pentru cei mai mult decat curiosi: http://ro.wikipedia.org/wiki/Soare

🙂

Crumble cu fructe

Vara ne imbie cu bogatia ei de fructe si  doar putini raman neclintiti in fata ispitei. Cine sunt eu sa ma opun, cine sunt eu sa ii rezist?!

Si cand le vad atat de apetisante si aromate vreau sa gust din toate, le vreau pe toate si nu ma opresc pana nu am pe masa din toate: piersici, zmeura, prune, pere, mere, pepene, mure, struguri, din toate. Din pacate, ceea ce azi e proaspat si imbietor, pana maine, chiar si pastrat la frigider, nu mai este chiar la fel. Moment in care, ca sa prelungesc desfatarea cu dulceata si aroma fructelor, le pun rapid in cuptor, presarate cu un strop de zahar si invelite cu o paturica de aluat firimicios, sa se imbine intr-un crumble delicat si savuros numai bun de acoperit cu o crema de ou si mancat caldut, la finalul unui pranz de vara.

Ai nevoie de:
O tava neunsa, cu diametrul de 25-30 cm
Un cuptor preincalzit la 190 – 200 grade C
Pentru umplutura de fructe – poti folosi un singur fel de fruct sau poti opt apentru un mix, cu ceea ce ai la indemana sau dupa cum ai … premeditat. Stratul de fructe trebuie sa fie cam de 1.5 cm grosime, cantitatile sunt orientative:
250 g zmeura
2 mere curatate
3 piersici
4 – 5 prune
60 g zahar tos
1/2 lingurita scortisoara macinata

Pentru crumble:
200 g faina alba
100 g unt rece taiat cubulete
100 g zahar pudra
1 lingura zahar brun

Pentru crema de ou:
1/2 baton de vanilie
150 ml lapte
2 galbenusuri
1/2 lingurita rasa amidon alimentar sau faina

Preparare:
1. Taie fructele (evident, nu zmeura :)) in bucati maricele, ca de-o imbucatura.
2. Amesteca toate fructele si aseaza-le in tava de copt, dupa care presari peste ele zaharul tos si scortisoara. Amesteca-le bine pentru a te asigura ca sunt imbracate uniform in zahar si scortisoara.

3. Amesteca in faina cubuletele de unt si cu un praf de sare. Freaca untul in faina cu mana, nu cu lingura sau mixerul, iar cand amestecul incepe sa se omogenizeze intr-un aluat, adauga si zaharul pudra. Incercarea ta de a omogeniza din nou amestecul intr-un aluat nu ar trebui sa reuseasca (doar daca untul nu a fost suficient de rece!), ramanand o compozitie firimicioasa.

4. Presara acest „aluat” peste fructele pregatite cum am povestit mai sus, iar peste stratul de crumble presara zaharul brun.

5. Pune tava intr-o tava de cuptor (in functie de adancimea tavii pe care ai folosit-o este posibil sa curga din siropul obtinut prin coacerea fructelor cu zahar). Lasa la copt 35 – 40 minute, oricum, iti dai seama ca este gata cand crumble-ul devine auriu, iar siropul din fructe incepe sa apara la suprafata prajiturii.
6. In timpul in care prajitura este in cuptor, pregateste crema de ou astfel: pune semintele de vanilie curatate din baton si impreuna cu ce a ramas din acesta, in lapte pe foc, sa se incalzeasca pana la fierbere. Cand a ajuns la fierbere, ia vasul de pe foc si indeparteaza bucatile de baton de vanilie. Separat, freaca galbenusurile cu zaharul pana se albesc si cu 1/2 lingurita de amidon sau faina. Cand laptele s-a mai racit un pic, toarna-l in compozitia de oua, amestecand bine. Pune la fiert pe bain marie amestecand constant pana se ingroasa ca o smantana. Crema este fiarta si e gata cand acopera bine dosul lingurii, iar linia trasa cu degetul pe dosul lingurii nu se acopera de crema. Trebuie un pic de rabdare pentru ca daca focul este prea tare risti ca bunatatea de crema sa se taie.
7. Crumble-ul se serveste cald, nu fierbinte, dar este foarte bun si rece, daca cumva nu a putut fi „dovedit” tot. Atentie, abia scoase din cuptor fructele ard ingrozitor 🙂 Peste portia de crumble toarna cu generozitate crema de ou, calduta sau chiar rece.

 

 

 

Mihaela … cu mere

Prajitura aceasta a fost o lunga perioada de timp numero 1 in preferintele fiicei mele, fiind „chemata la rampa” saptamanal. Tinand cont de cat de usor se pregateste si de cat de putine ingrediente necesita, nu as fi putut fi mai multumita. La un moment dat, insa, mi-a cerut sa nu o mai fac pentru un timp pentru ca nu vrea sa se sature de tot de ea 🙂

Desi acum o pregatesc mult mai rar, ramane una dintre prajiturile pe care ma bazez cand vreau sa „dau lovitura” in situatiile in care trebuie sa fac impresie. Ah, si daca cumva va intrebati de unde pana unde „Mihaela cu mere”, explicatia este banala: reteta o am de vreo 20 de ani, de la Mihaela, o fata pe cat de frumoasa pe atat de priceputa in ale prajituritului. Din pacate, de vreo 18 ani am pierdut orice legatura cu ea, dar de fiecare data cand musc din aceasta prajiturica imi aduc aminte cu drag de ea.

Ai nevoie de:
1 tava de 26 x 36 cm pe care o tapetezi cu hartie de copt unsa cu un strat foarte subtire de unt, tava pe care, ca la orice alta reteta, o pregatesti inainte de a incepe prepararea propriu zisa. De asemenea, cuptorul trebuie incalzit la 220 -230 grade C.
4 cani de mere rase – nu e nevoie sa le cureti de coaja si nici sa te chinui sa le dai pe razatoare, poti sa le razi usor si eficient cu ajutorul robotului
2 cani de zahar tos
2 cani de faina
3 oua mari
1 lingurita rasa de bicarbonat de sodiu
1 praf de sare
2 plicuri de zahar vanilat
1 lingurita rasa de scortisoara macinata

1. Peste merele rase pui zaharul si cele 3 oua batute usor cu praful de sare. Amesteci pana s-a incorporat tot zaharul.

2. Adaugi zaharul vanilat si scortisoara, bicarbonatul si faina in ploaie, amestecand pana aceasta a fost incorporata complet. Bicarbonatul se adauga cat mai aproape de momentul in care tava cu compozitia va ajunge in cuptor.
3. Este important sa nu exagerezi cu amestecarea compozitiei si sa te folosesti de o lingura, nu de mixer. Altfel, vei scoate (prea) mare parte din aerul din compozitie si prajitura nu va mai creste suficient.
4. Torni amestecul in tava, te asiguri ca este intr-un strat uniform si pui la copt pentru aproximativ 45 minute.
5. Te rog, nu deschide cuptorul pana nu vezi ca minunea din tava este rumenita frumos, chiar daca mirosul prajiturii ti-a adus deja la usa vecinii de pe doua etaje. Cand pare coapta, avand o frumoasa nuanta maronie, testezi cu scobitoare. Daca scobitoarea iese curata dupa ce ai intepat prajiturii chiar in zona de mijloc a tavii si pana la fundul tavii, atunci o poti scoate si lasa sa se raceasca usor, pe un gratar.
6. In timpul in care prajiturica se coace in cuptor te ocupi de glazura de ciocolata.
Ai nevoie de:
10 linguri rase de zahar tos
3 linguri pline de apa rece
150 grame unt
2 linguri rase de cacao
1 galbenus de ou cat mai proaspat
7. Pui sa fiarba la foc mic zaharul cu apa intr-un vas micut (eu am o craticoara „dedicata” acestei prajituri, cu diametrul de 10 cm). Nu amesteci, nu adaugi apa, nu dai focul tare nu intri in panica.
8. Cand in craticioara ai un sirop grosut pui untul si amesteci constant astfel incat pe masura ce untul se topeste sa fie omogenizat cu siroup de zahar.
9. Pui in ploaie cele 2 linguri de cacao si amesteci foarte bine pentru a dizolva orice bulgaras de cacao. Iei de pe foc si lasi sa se raceasca 7-10 minute. Daca tot mai sunt cocoloase de cacao, acum este momentul sa iti arati perseverenta, amesteca si sfarama cu dosul lingurii orice rebel, pana cand crema pe care ai obtinut-o este omogena si onctuoasa.
10. Bati usor galbenusul si il adaugi treptat in glazura amestecand foarte bine. Glazura trebuie sa fie inca suficient de calda incat sa asigure coagularea usoara a galbenusului, astfel incat sa fie eliminate riscurile utilizarii unui galbenus crud, dar suficient de rece incat sa nu te alegi cu o glazura cu omleta.
11. Ai ajuns la final, trebuie doar sa tai prajitura in patrate cu latura de 2 cm si sa intinzi glazura peste  ea. Aici ai doua optiuni: daca doresti ca ciocolata sa patrunda cat mai adanc in blat, pui glazura calda peste prajitura de asemenea, calda inca (nu fierbinte). Daca urmaresti mai degraba sa ai un strat tentant de ciocolata peste prajitura, chiar daca aceasta va patrunde doar superficial in blat, astepti ca si blatul si glazura sa fie doar caldute. Oricare varianta alegi, ceea ce vei obtine este foarte, foarte gustos.
Inca ceva: taierea blatului cald poate afecta intr-o oarecare masura aspectul bucatilor obtinute. Pentru a evita ruperea marginilor, eu folosesc un cutit zimtat, de paine, pe care il spal si sterg dupa fiecare taietura.

 

 

Vin fiert

Cam asa as incepe reteta de vin fiert… http://ro.wikipedia.org/wiki/Vin_fiert. Este cunoscuta și pe alte meleaguri sub diverse nume:”Glühwein”, (Germania),”Vin chaud” (Franța),”Vin brulè” (Italia),”Glögg” (Suedia),”Gløgg” (Norvegia),”Gløgg” (Danemarca),Glögi (Finlanda) insa cred ca la noi este cel mai bun :-D.  Restul de informatii le veti afla accesand link-ul de mai sus… dar acum sa trecem la treaba.

 

Ingrediente:

1,5 litri de vin negru sau alb dupa preferinte, eu prefer negru

150 grame zahăr

1 portocala, clementina sau o mandarina (nu toate trei)

1 mar rosu sau negru (merele negre sunt mai aromate)

1 lămâie sau un lime, eu prefer cu lime

condimente: cateva boabe de piper negru, cateva cuişoare nu mai mult de 10, 1,2 frunze de dafin, 1 baton scortisoara, puteti pune si unul de vanilie dupa preferinte, 2 – 3 stelute anason, putin praf de nucsoara. Nu este neaparat nevoie sa aveti toata lista de condimente de mai sus, puteti pune doar piper, sau doar scortisoara, depinde de voi ce alegeti sau ce aveti prin bucatarie.

Mod de preparare: Portocala si lime-ul se spala, se decojesc si se taie felii rotunde (pastrati cateva felii proaspete pentru servirea de la final). Marul il veti taia mai tarziu, cand toate sunt deja aproape gata.

La foc mediu intr-un ibric mai mare sau cratita (sa incapa vinul si citricele la un loc) se pun la „fiert” vinul si zaharul. Trebuie urmarit sa nu dea in clocot. De fapt el nu trebuie sa fiarba ci doar sa se infierbinte foarte tare pentru ca sa-si pastreze aroma si alcoolul. Puteti sa si fierbeti vinul dupa caz daca la masa sunt si copii care-si adjudeca si ei cate o portie. In cazul asta nu-l fierbeti totusi mai mult de 5 minute.

In paralel se incinge o tigaie (fara ulei in ea) si se arunca in interior toate condimentele alese de noi. Le tineti pe foc doar cateva minute pana ce in bucatarie se raspandeste mirosul lor si unele din ele capata putin alta culoare. Cand sunt gata le aruncati peste vinul de pe foc. Abia acum marul se taie la fel rondele, scotand semintele de la mijloc.

Vinul trebuie incalzit pana aproape de temperatura de fierbere. Cand la suprafata vinului, pe langa cratita se formeaza un sirag de bule foarte fine atunci dati drumul la mar, portocala si lime inauntru, luati de pe foc si acoperiti ca la infuzie jumatate de ora. Strecurati sa nu aiba condimente in el si seriviti.

Se serveste in cani de lut, pahare sau cupe de sticla, alaturi de lamaie proaspata si mere. Se mai poate indulci de la caz la caz.

Intotdeauna cald… nu fierbinte, nu rece. Cel mai delicios este cand il savurezi la o sueta alaturi de prieteni in jurul focului si a bradului de Craciun. 😀

 

 

 

Cosulete cu mere

Pentru 12 cosulete ai nevoie de:

1 foaie de aluat pentru foietaj (eu prefer Bella)

3 mere medii ca marime

Zahar dupa gust, in functie de cat de dulci/acre sunt merele – minim 3 linguri

Scortisoara macinata dupa gust, 1 plic zahar vanilat, unt cat o nuca

O tava pentru briose.

 

1. Ungi cu unt/ulei tava de briose  sau formele.
2. Cureti merele si le tai cubulete cu latura de aprox 1 cm.
3. Incalzesti zaharul intr-o tigaie si cand incepe sa  se coloreze pui untul si amesteci pentru a evita arderea untului.
4. Cand s-a topit untul si incorporate in zaharul semi-topit, pui in tigaie cubuletele de mere. Le lasi la foc moale sa se inmoaie, amestecand dincand in cand pentru a nu se lipi sau arde.
5. Cand siropul din tigaie incepe sa se lege, adaugi zaharul vanilat si scortisoara, amesteci cu merele si dai deoparte de pe flacara.
6. Iei foaia de aluat de foitaj pe care ai tinut-o pan ain ultimul moment la rece si o tai in 12 patrate egale.
7. Intinzand usor de colturile patratelor de aluat, le asezi in formele de briose asigurandu-te ca pentru fiecare forma aluatul imbraca bine peretii, iar marginile se rasfrang usor peste marginea golurilor de briose.
8. In fiecare forma asezi o bucata de hartie de copt peste care pui bile de copt, boabe uscate de fasole sau de porumb (spalate si uscate, evident) sau macar orez. Acestea vor impiedica umflarea aluatului, obligandu-l sa pastreze forma de cosulet pentru care ai trudit la pasul  anterior.
9. Pui cosuletele la copt pentru aprox 30 min in cuptorul incalzit déjà la 200 grade. Cand sunt coapte –adica au capatat o nuanta galben – aurie – scoti tava din cuptor si indepartezi cu grija hartia de copt cu tot cu boabele pe care le-ai folosit.
10. Imparti merele calite in mod egal in fiecare cosulet, adaugand si cate o lingura din siropul grosut obtinut.
11. Introduci din nou tava in cuptor pentru inca maxim 10 minute. Vei stii cand trebuie sa le scoti din cuptor cand aroma va deveni irezistibila 🙂

Dupa ce s-au racit cat sa poti sa le iei cu mana, le scoti cu grija din tava. Dupa gust, poti sa le presari cu zahar vanilat (doar dupa ce s-au racit), le poti servi simple sau cu o lingura de inghetata de vanilie pusa in cosulet, peste mere sau cum iti dicteaza inspiratia si gustul.

 Reteta publicata in premiera pe retetegeniale.wordpress.com